Ai un copil încăpățânat? Cum îți păstrezi sănătatea mintală fără a-i înăbuși independența

A fi părintele unui copil încăpățânat este o provocare. Una care poate scoate repede de pe șine orice părinte, făcându-l să „deraieze” în comportamente de care nu va fi ulterior mândru. Cum se poate pune situația pe linia de plutire ca să vă fie bine în familie? Găsiți mai jos mai multe sfaturi oferite de psihologi.

Un copil încăpățânat nu e, neapărat, un copil problemă. „Dacă vrem să dăm o conotație pozitivă, vom spune despre copilul încăpățânat că are o voință puternică. Dacă nu, vom spune despre el că este încăpățânat”, tranșează problema Miruna Jovin, psiholog clinician și psihoterapeut în supervizare. Ea trasează portretul-robot unui copil încăpățânat.

Astfel, un copil încăpățânat este de obicei caracterizat de:

– o nevoie mai mare de atenție din partea părinților;

– dorință mai mare de a se face auzit;

– iubire față de propria independență;

– perseverență și determinare atunci când ceea ce face îi place;

– o mai mare aplecare spre a face crize de tantrum;

– o atitudine dominatoare;

– o înclinație spre a face lucrurile în propriul ritm – ceea ce ar putea trece de multe ori drept lene, alteori va fi greu de convins să facă orice altceva decât ceea ce își dorește;

– o dorință mare de a cunoaște multe lucruri, pentru care va pune întrebări uneori incomode. Va căuta răspunsuri, va fi un critic – obiectiv, de multe ori.

A fi părintele unui copil încăpățânat necesită multă răbdare, calm, empatie și o atitudine stabilă.

Pe măsură ce copiii se apropie de cea de-a doua aniversare, este posibil să descoperi că fiecare cerință pe care o ai la ei se lovește de un „nu” puternic, care vă transformă viața într-un câmp de luptă. Dar ceea ce pare încăpățânare și sfidare, iar ție îți apasă toate butoanele, reprezintă, de fapt, un comportament absolut normal. „Copiii de această vârstă trec prin foarte multe schimbări de dezvoltare care îi fac să acționeze în acest fel. Iar asta nu înseamnă că este ceva în neregulă cu ei sau cu abilitățile tale de părinte”, explică dr. Christine Raches, psiholog clinician și analist comportamental certificat la Indiana University Health.

De ce apare încăpățânarea la copii?

Copilul realizează acum că este o persoană individuală, separată de voința părinților, și este încântat să experimenteze noua sa independență. „Ceea ce pare a fi sfidare este, de fapt, exercitarea autonomiei și încercarea de a-și da seama ce poate și ce nu poate face”, spune dr. Raches. Dar acesta nu este un lucru rău. Copiii învață prin cauză și efect, încercând și eșuând.

Însă luptele pentru putere care se dau între părinți și copii pot fi frustrante. Ceea ce complică lucrurile este faptul că copiii de această vârstă sunt curioși în mod natural și vor să exploreze. Avizi să descopere și să experimenteze, ei nu își dau seama că le lipsesc abilitățile fizice și cognitive pentru a face tot ceea ce doresc. Astfel, atunci când trebuie să spui „nu” la ceva ce copilul tău vrea să facă, există riscuri mari să se opună.

Plan de bătaie. Ce faci dacă ai un copil încăpățânat?

Sau, mai bine spus, cum îți păstrezi autoritatea părintească (și sănătatea mintală) fără a înăbuși independența copilului? Există câteva strategii pe care specialiștii le recomandă.

Renunță la bătăliile mai puțin importante

Dacă copilul încearcă să te sfideze într-o situație destul de banală, lasă-l să facă ceea ce vrea. Dacă insistă să se îmbrace singur, ai putea să îl lași să facă acest lucru chiar dacă își încalță invers cizmele. În felul acesta, copilul va simți că are controlul pe care și-l dorește și e posibil să-și dea seama și că s-a încălțat greșit. Nu o va arăta când ești tu de față, dar tot e un scor egal la această bătălie: tu ai câștigat liniște, el a învățat cum trebuie să se încalțe.

Un alt lucru care ajută este acela de a-i oferi copilului opțiuni. Să zicem că el vrea cizmele de cauciuc că sunt galbene, tu vrei tenișii pentru că nu plouă. O să ia cizmele, cel mai probabil, dar oferindu-i variante îi satisfaci nevoia de a lua propriile decizii. Nu oferi mai mult de două opțiuni. Pentru că mai multe opțiuni îl vor copleși. Scor egal, din nou! Fără tantrumuri! Zero riscuri.

Ascultă-l, pentru că uneori încăpățânarea nu este chiar încăpățânare

Este tentant să cedezi cerințelor copilului, mai ales atunci când țipă (mai ales dacă are o criză în public), dar este important să-ți păstrezi poziția. Odată ce cedezi, copilul învață că un tantrum îi va aduce în cele din urmă ceea ce vrea. Un copil încăpățânat vrea să fie ascultat, mai spune psihologul.

„Nu confundați ascultarea cu oferirea de sfaturi, ca să nu mai zic de morală/ceartă etc. Ascultă cu atenție ce are el de zis. Astfel, îi vei satisface nevoia de a fi ascultat și îl vei învăța și cum să asculte la rândul lui. Vei modela comportamentul: eu am răbdare să aud ce ai tu de spus, acum este rândul tău să mă asculți și pe mine. În plus, să îl asculți te va ajuta să descoperi din timp ce alte idei mai are, vei putea să te pregătești mai bine.”

Uneori, încăpățânarea copilului vine din lipsa abilităților de a face ceea ce noi vrem. Ori, poate, este copleșit de evenimente, de ritmul vieții și nu știu cum să facă față acestor emoții. Și noi, adulții, suntem de multe ori copleși, nu-i așa? Respiră adânc, pune întrebări și ascultă ce are de spus copilul. Te poate ajuta să descoperi ce se ascunde în spatele comportamentului lui. Spre exemplu, dacă refuză să se spele pe dinți la culcare sau să plece din parc când îi ceri tu, poate doar au nevoie de mai mult timp. Astfel de lucruri se rezolvă explicându-i programul din timp: plecăm din parc ca să avem timp să citim povestea de noapte bună – e o explicație pe înțelesul lui. Sau: ne spălăm pe dinți imediat ce terminăm gustarea de seară ca să facem și băița. Cel mai simplu mod de a aplica reguli este să aveți o rutină bine stabilită, de care să știe și copilul.

Ce îl așteaptă în viața de adult pe copilul încăpățânat

Copiii încăpățânați sunt curioși, hotărâți și pasionali. Iar acestea sunt trăsături frumoase. Atitudinea lor fermă poate fi uneori provocatoare, dar cu răbdare și iubire, ne putem ajuta copiii încăpățânați să se transforme în adulți independenți care gândesc liber. Iar această încăpățânare a copilului de acum poate ajunge să fie una dintre cele mai bune trăsături de caracter a lui în viața de adult.

Sursa foto: Dreamstime.com