VIDEO Este România o țintă pentru propaganda rusească? Corneliu Bjola, profesor la Oxford: Strategia este să creeze neîncredere în UE / Situaţia statului de drept servește intereselor Rusiei

Strategia Rusiei este să creeze neîncredere în Uniunea Europeană, susține Corneliu Bjola, profesor în studii diplomatice la Universitatea Oxford, într-un interviu pentru HotNews.ro. Profesorul apreciază, totodată că situația statului de drept din România, în ultimii doi ani, a fost dezvoltată intern, iar Rusia a lăsat-o să se dezvolte pentru că îi servește intereselor sale. Corneliu Bjola a studiat îndeaproape fenomenul fakenews şi crede că oamenii cad în plasa acestuia din cauză că sunt copleşiţi de multitudinea de informaţii şi de viteza cu care acestea se răspândesc. Pentru el, primul semn că o informaţie s-ar putea să fie falsă este dacă recurge la emoţii.

Pe scurt:

• Despre Rusia – Strategia este să creeze neîncredere în Bruxelles, să creeze neîncredere în statul român şi nu este o strategie pozitivă, nu este o strategie ca românii să placă sau să fie mai afiliaţi cu Rusia, ci, dimpotrivă, să creeze o stare de anxietate, o stare de tensiune.

• Despre fake news şi procesul electoral – Fake news-urile mai eficiente sunt cele care au un sâmbure de adevăr – pe el creionezi şi adaugi poveşti, care sunt mai complicat de eliminat. Intervine discuţia că era un sâmbure de adevăr – fără foc nu iese fum. Problema nu este numai demotivarea alegătorilor, ci şi generarea unei incertitudini. Avantajează persoanele care sunt mai vocale și agresive în modul în care se prezintă. Un studiu care a fost publicat anul trecut de o echipă de la MTI arată că userii sharuiesc ştiri false şi elementul care îi determină să facă asta este caracterul de noutate în ştirea respectivă.

• Despre reţeta fake news – Știrile cu încărcătură emoţională puternică, cu atribute vizuale foarte bune şi care rulează pe profilul audienţei sunt elemente care contează. Tendinţa mai interesantă este de naraţiune. Deci nu ca element discret, adică o fotografie despre un anumit eveniment. Acum, această poză se integrează într-o naraţiune cu eroi buni sau răi, într-un un scenariu care leagă evenimente – se creează o istorie despre o anumită poveste, un fel de dramă pe o anumită temă.

HotNews.ro: Consilierul ambasadorului SUA la Bucureşti spunea recent că Statele Unite sunt preocupate de încercările Rusiei de a crea propagandă în România pentru divizarea societăţii şi ruperea de NATO şi UE. Cum vedeţi acest lucru?

Corneliu Bjola: Strategia Federaţiei Ruse este destul de veche – de 4-5 ani, este calată pe acest model, ideea fiind de a încearca să amplifice o anumită tensiune dintre noile membre ale UE şi Bruxelles. Nu este ceva nou, este ceva care este aplicat sistematic, ideea fiind de a accentua aspectele oarecum mai controversate ale integrării europene, de exemplu exodul populaţiei pe care am observat-o în zona baltică. E o strategie mai veche pe care Federaţia Rusă a creat-o şi în contextul agravării tensiunilor cu SUA. Interesant că ambasada a intervenit în discuţie, de obicei stă de o parte. Deci e un semnal că ceva s-a schimbat calitativ. E prima oară când aflu de acest lucru, ca ambasada americană să intervină în discuţie. România nu prea a fost expusă aşa mult la propaganda rusă, mai mult Moldova, din câte ştiu. Parţial, din cauză că temele pe care le avansează sunt locale, nu ai nevoie să le însămânţezi tu. Ce s-a întâmplat, de exemplu, cu situaţia statului de drept din ultimii doi ani este o dezvoltare internă, care nu neapărat a fost promovată de Federaţia Rusă. Din cauza asta a lăsat să se desfăşoare lucrurile în mod normal, pentru că servesc într-un fel ceea ce urmăresc ei.

HotNews.ro: Vorbim aici de propagandă digitală? Cum ar putea Rusia să-i influenţeze pe români să se îndepărteze de NATO şi SUA?

Corneliu Bjola: Strategia Federaţiei Ruse este să creeze puţin neîncredere în Bruxelles, să creeze neîncredere în statul român şi nu este o strategie pozitivă, nu este o strategie ca românii să placă sau să fie mai afiliaţi cu Rusia, ci, dimpotrivă, să creeze o stare de anxietate, o stare de tensiune. Ei amplifică tensiunea, este o strategie de amplificare. Fiecare ţară are anumite teme mai selective sau sensibile din punct de vedere politic şi pe care poţi să le amplifici şi să creezi această stare de anxietate, dar asta nu înseamnă că prin această strategie se urmăreşte creşterea simpatiei faţă de Rusia, ci agravarea tensiunilor. De aici, în ce măsură această strategie urmăreşte ca românii să fie mai neîncrezători în Uniunea Europeană, cred că legătura este puţin mai dificilă, în parte pentru că românii sunt în general în continuare foarte pro-europeni. De fapt, cota de încredere în UE a crescut în ultimii ani, a avut un mic recul în perioada crizei refugiaţilor, în general nu numai în România, în 2015, dar de atunci a început să revină cu câteva procente. Însă, este o sursă de îngrijorare în ce măsură o astfel de campanie sistematică poate să conducă la un moment dat la creşterea sentimentului antieuropean. Aş fi atent, de asemenea, la un alt aspect – în ce măsură reacţia la ceea ce se întâmplă poate să fie păguboasă. Sunt introduse teme de genul că Rusia face dezinformare, anumite subiecte sunt puse pe masă și este o tendinţă ca ceilalţi să reacţioneze. În momentul în care reacţionezi dai oxigen de publicitate temelor respective, le amplifici involuntar.

HotNews.ro: Ce ar trebui să faci ca să nu reacţionezi?

Corneliu Bjola: Să fii selectiv. Depinde cât de toxică este campania respectivă. De exemplu, pentru o anumită ţară din est o nouă temă acum, care se pare că a început să fie promovată în ultimele şase luni, este Holocaustul. Este o temă toxică. Asta nu poţi să o ignori. Dar sunt alte subiecte mai puţin importante pe care s-ar putea să nu fie nevoie să le amplifici involuntar, pentru că atunci faci exact jocul pe care n-ai cum să-l eviţi – în loc să discuţi pe teme care te interesează, dintr-o dată apare această situaţie şi amplifici ceea ce n-ar trebui amplificat.

HotNews.ro: Cum se pot manipula alegerile prin reţelele sociale? Cum ajunge mesajul astfel încât alegătorul să fie determinat să voteze într-un anumit fel?

Corneliu Bjola: E o întrebare legitimă şi care s-a ridicat în special în contextul alegerilor americane din 2016. Ce s-a întâmplat în momentul respectiv este că preşedintele Trump a câştigat cu o diferenţă foarte mică, cu o diferenţă de 40.000 de voturi, care înseamnă 0,06% din cele 64 de milioane de voturi. 40.000 de voturi în trei state cheie – Michigan, Ohio şi Pensylvania. Ce am aflat ulterior este că Rusia a fost implicată foarte mult în această campanie prin dezinformare. Ancheta Muller încă nu este terminată ca să aflăm toate ramificaţiile, nu numai cele online, dar și cele offline. Probabil că o să avem un raport în curând. Dar aici este iarăşi vorba de legături cauzale, care din punct de vedere academic sunt oarecum greu de făcut. La ce mă refer? Nu avem niciun studiu care să confirme faptul că o campanie digitală poate să convingă o anumită persoană să voteze într-o anumită direcţie. Adică să spun persoanei să nu voteze pentru Hillary Clinton, ci să voteze pentru Trump. Modul în care a funcţionat era diferit, trebuia să motiveze simpatizanţii Trump să se ducă la vot şi să demotiveze simpatizanţii Hillary Clinton să nu se ducă la vot. Asta a fost diferenţa, pentru că un număr important de votanţi Obama nu s-au dus la vot. Deci, într-un fel o legătură pe care o poţi face este prin nivelul de motivare al persoanelor respective sau de demotivare al celor care nu te interesează să meargă la vot. A doua treabă, pe care o ştim din anii 70 din studiile media şi electorale, este că e foarte greu să convingi pe cineva direct – votează pentru partidul X. Legătura este indirectă. Şi aici avem confirmarea. O spun în sensul că nu îi spui omului cum să voteze, ci îi spui omului ce să gândească în momentul în care se duce la vot, la ce temă să se gândească. Deci, dacă de exemplu în campania electorală reuşesc să fac subiectul refugiaţilor tema numărul 1, cum a făcut Viktor Orban, omul se poziţionează de o anumită parte. Dacă discută altă temă, atunci se poziţionează pe un alt subiect. Deci e puţin indirect. Şi asta a fost legătura electorală mai directă din campania electorală din SUA -tema imigranţilor, exact ce îl avantaja pe Trump într-o anumită măsură.

HotNews.ro: În ce măsură intervine fake news-ul în procesul electoral?

Corneliu Bjola: Fake news-urile mai eficiente sunt cele care au un sâmbure de adevăr, pe el creionezi şi mai pui tot felul de alte poveşti. Sunt mai dubioase, mai complicat de eliminat, și intervine discuţia că era un sâmbure de adevăr – fără foc nu iese fum. Problema cu ele nu e numai demotivarea alegătorilor, ci şi că generează incertitudine, ceaţă. Avantajează persoanele care sunt mai vocale, care sunt mai agresive în modul în care se prezintă. Un studiu care a fost publicat anul trecut de o echipă de la MTI arată că userii sharuiesc ştiri false şi elementul care îi determină să facă asta este caracterul de noutate în ştirea respectivă. Şi ăsta e un aspect îngrijorător, în sensul că sunt tot felul de site-uri care încearcă să verifice informaţia, să atenţioneze cetăţenii cu privire la acest lucru, dar userii continuă să le sharuiască.

HotNews.ro: Care este reţeta fake news? Există vreo reţetă prin care fake news-ul are succes?

Corneliu Bjola: Cele cu încărcătură emoţională puternică, cu atribute vizuale foarte bune şi care rulează pe profilul audienţei sunt elemente care contează. Tendinţa mai interesantă este de naraţiune. Deci nu ca element discret, adică o poză despre un anumit eveniment. Acum, această poză se integrează într-o naraţiune cu actori buni sau răi, într-un scenariu care leagă evenimente. Se creează o istorie despre o anumită poveste, un fel de dramă pe o anumită temă. Această dramă pe o anumită temă captivează mai bine decât elementul discuţiei – o poză plasată într-un anumit context.

HotNews.ro: Cum am putea să ne păzim de fake news?

Corneliu Bjola: Era un studiu la un moment dat care vorbea despre ştiri complet false că sunt dezminţite la câteva ore. Am observat această situaţie şi în timpul crizei atacurilor teroriste pe Twitter. Când se întâmplă şi încep tot felul de istorii să se dezvolte şi durează cam jumătate de oră până când începe să se cearnă care sunt informaţiile mai variabile, care sunt cele veridice şi care sunt cele care sunt false. Cred că e un fel de competiţie în momentul respectiv. E mai uşor pe Twitter decât pe Facebook, pentru că Facebook-ul are foarte multe bule cognitive în care tu cu prietenii sharuieşti nişte idei. E şi mai complict pe Whatsapp, în grupurile de Whatsapp. Au fost cazuri de linşaj în India – se plasează anumite zvonuri, după care oamenii se duc în satul apropiat şi încep să îi omoare pe cei care au crezut că sunt vinovaţi. Pe Facebook şi pe Twitter este mai greu să ai această competiţie de verificare online. Cum spuneam, Facebook-ul încearcă să evite lucrul ăsta introducând un instrument care să te avertizeze că această ştire pe care ai contestat-o e falsă – uite aici link-uri la situaţia respectivă dacă vrei să le citeşti. Pe de altă parte, cred că oamenii sunt mai pregătiţi acum decât în urmă cu 2 ani. Fake news-ul a explodat pentru că oamenii nu erau conştienţi de fenomen. Acum toată lumea vorbeşte de el şi cred că s-a dezvoltat puţină imunitate la genul ăsta de discuţie.

HotNews.ro: Dumneavoastră aţi picat vreodată în plasa fake news?

Corneliu Bjola: N-am apucat să sharuiesc nimic, dar a fost o situaţie în care cineva mi-a recomandat un cont de Twitter de care eram interesat, era al guvernului nord corean, şi m-am uitat la el. Era un cont twitter în engleză, nu era nimic ieşit din comun în termeni de istoria pe care o promovau. Am trimis legătura respectivă la un alt coleg, care mi-a spus că e un cont de satiră. De atunci, lucrurile s-au schimbat întrucât, cel puţin pe Twitter, trebuie să-i spui omului că e site de satiră.

HotNews.ro: Dumneavostră, care aţi trăit Brexitul în Marea Britanie, ce ne puteţi spune despre rolul propagandei în Brexit?

Corneliu Bjola: În cazul Brexit, din păcate, nu avem o anchetă similară celei în cazul Muller. Au fost ceva presiuni, dar Guvernul nu prea a fost interesat să demareze o astfel de situaţie pentru că au alte priorităţi politice. Au fost nişte audieri la nivel parlamentar. Cred că e vorba de motivarea sau demotivarea alegătorilor să iasă la vot. Cred că foarte puţină lume se aştepta să câştige şi din acest motiv nici nu au ieşit la vot. Trebuie o anchetă serioasă pe tema asta. Şi asta presupune că din cauza asta nu avem datele pentru că Facebook şi Twitter trebuie să predea acele date legate de Brexit. Altfel nu ai cum să înţelegi efectul. Facebook a fost destul de reticent să împartă datele respective. Suspiciunea este demotivarea alegătorilor şi bineînţeles că aruncă o pată peste o decizie foarte importantă, chiar dacă 2 % sau 1% este implicat în această situaţie este suficient să schimbe alegerile. Deocamdată nu ştim cum se va termina Brexitul.

HotNews.ro: În Franţa, fenomenul vestelor galbene are legătură cu propaganda prin reţelele de socializare?

Corneliu Bjola: Am primit nişte rapoarte de la câţiva parteneri cu care lucrez şi erau date interesante. O parte din informaţii se atribuie unor conținturi afiliate cu Rusia. Nu e nimic care să fie de neaşteptat. Am văzut o statistică şi acolo era vorba de polarizare extremă, erau atraşi extremiştii de dreapta şi de stânga. Se pliază pe această întrebare pe care o avem legată de reţelele de socializare care facilitează sau îndeamnă la polarizare politică, pe drepta sau pe stângă. Dacă eşti centrist eşti scos din discuţie.

HotNews.ro: Ce a schimbat digitalul în materie de manipulare?

Corneliu Bjola: Ce a schimbat este calitatea de informaţie şi viteza. Propaganda rusească din anii ’80 în cazul SIDA că a fost scăpată de sub control, că a fost inventată de Pentagon. În cazul respectiv ştirea a fost plantată într-un ziar din India şi a durat cam doi ani până când a început să crească şi să fie discutată şi în presa americană. O istorie ca asta va fi demontată în două ore în zilele noastre. În contextul de abundenţă de informaţii, eşti manipulat din punctul ăsta de vedere pentru că nu ai timp de reacţie să verifici la fel de rapid toate istoriile care vin. Din cauza abundenţei de informaţii şi a vitezei, capacitatea ta de a verifica este diminuată. De pe altă parte, postacii de acum 5-6 ani erau fenomen. Acum, dacă vezi pe cineva de felul ăsta ştii cu cine ai de-a face.

HotNews.ro: Dumneavostră cum vă protejaţi de ştiri false?

Corneliu Bjola: Dacă mi se pare că ştirea e prea gogonată pot să o caut pe Google, şi asta cred că e de bun simţ. Cred că mulţi fac asta atunci când află despre o persoană politică. Treaba funcţionează mai bine când e vorba de site-urile de recenzie unde sunt mii de oameni. Verific conţinutul, verific sursa. De exemplu, în cazul meu, dacă văd ceva care ar încărcătură emoţională deja ăsta e semnalul de alarmă.

Corneliu Bjola este profesor de studii diplomatice al Universității Oxford. Cercetările sale vizează studiul diplomației, teoria negocierii, etica internațională și managementul crizelor. Şi-a obţinut doctoratul în Ştiinţe Politicie la Universitatea din Toronto în 2007. Cercetările lui curente se concentrează pe teme precum teoria negocierii, etica internaţională, managementul crizei.