Spionaj financiar intre vecini. Un elvetian a fost arestat pentru ca ar fi spionat in Germania pentru serviciile secrete

Vineri 28 aprilie, politia germana l-a arestat pe elvetianul Daniel M., de 54 de ani, intr-un hotel din Frankfurt. Ceva mai tarziu, procuratura federala a confirmat ca „asupra acuzatului planeaza suspiciuni intemeiate ca ar fi actionat in numele unei puteri straine”, relateaza publicatia elvetiana Blick.ch. Prin „putere straina” este vorba de Elvetia, fapt confirmat de avocatul acuzatului. „Clientul meu ar fi spionat in Germania, in numele serviciului secret elvetian”.

Daca acuzatia se probeaza, e un scandal, inclusiv la nivel institutional, intre tarile vecine si prietene. Vecinatatea si restul treburilor comune nu au impiedicat insa, in ultimul deceniu, repetate frictiuni financiare intre Germania si Elvetia, prima pagubita prin evaziune fiscala, a doua fiind gazda a nenumarate banci care ascund, sub un secret bancar bine pazit, bani negri si neimpozitati in tara de provenienta.

Acuzatul de spionaj,Daniel M., a fost politist in cadrul serviciului de combatere a criminalitatii organizate. Apoi, el s-a mutat in serviciul de securitate al unei mari banci din Elvetia, fiind, concomitent, colaborator informal al serviciului de informatii elvetian, NDB. El se afla in arest preventiv, pentru ca asupra lui planeaza suspiciunea ca ar putea sa fuga.

• Scurt istoric al razboiului fiscal dus de Germania cu vecinii

Afacerea de spionaj isi are radacinile intr-un conflict mai vechi, in care Germania a cumparat „la negru” CD-uri cu date despre evazionistii fiscali din Elvetia. In anul 2006, fiscul german a achizitionat, pentru prima data, CD-uri cu informatii despre acesti evazionisti, un demers in care s-a remarcat in primul rand landul Nordrhein-Westfalen.

Cumpararea in Germania de „date fierbinti” de la banci elvetiene a inceput in luna ianuarie a anului 2006, cand un fost angajat al bancii LGT din Liechtenstein oferea Serviciului de Informatii German, BND, date bancare, la un pret situat intre 4 si 5 milioane de euro. 800 de persoane intrau in vizorul fiscului german, printre care si fostul sef al Postei, Klaus Zumwinkel.

In anul 2009, Zumwinkel a fost condamnat la doi ani inchisoare cu suspendare si plata unei amenzi de un milion de euro. El a scapat „la mustata” de inchisoarea cu executare, caci o parte din evaziune era prea veche, asa incat fapta s-a prescris. Recuperarea de catre fiscul german de la implicatii in afacerea Liechtenstein a fost evaluata la 200 de milioane de euro.

In martie 2010, landul Nordrhein-Westfalen (NRW) cumpara un CD cu date despre evazionistii fiscali cu conturi deschise la Credit Suisse. Depunerile acestora la banca elvetiana s-ar fi ridicat la 1,2 miliarde de euro. Actiunea a rentat, pentru fiscul german. Cu datele de pe CD-ul cumparat pe 2,5 milioane de euro, au fost prinsi peste 1.000 de mari evazionisti. Altii s-au grabit sa plateasca, retroactiv, impozitele la stat.

900 de milioane de euro ar fi fost recuperati de fiscul din NRW, pe aceasta cale. Insa nici alte landuri nu s-au lasat mai prejos. Niedersachsen a cumparat din Elvetia, cu 185.000 de euro, un CD cu 20.000 de potentiali evazionisti, sperand la 500 de milioane de euro recuperati de fisc.

In NRW, cumparatul de CD-uri cu date de la vecini prindea insa metoda. In octombrie 2010, CD-ul cu date de la banca elvetiana Julius Bar ii costa pe nemti 1,4 milioane de euro. Doar de la doua persoane prinse cu evaziunea, taxarea fiscala atingea 10 milioane de euro. In aprilie 2011, bancherii de la Julius Bar scoteau steagul alb si isi cumparau pacea cu vecinii de pe Rin, cu 50 de milioane de euro.

Insa acestia nu s-au lasat. Dupa vacanta de vara porneau iar atacul, in alta directie. In octombrie 2011, 3.000 de posesori de conturi negre din Liechtenstein incepeau sa tremure. De data aceasta era vizata o „fiica” a bancii britanice HSBC din Luxemburg.

Ulterior, NRW voia sa puna mana pe date de la banca din Zurich Coutts. Acest land a cumparat, in 2012, si un CD cu date financiare din interiorul bancii UBS. Volumul evaziunii fiscale a clientilor germani in cadrul acestei banci, evidentiat pe CD, s-a ridicat la 2,9 miliarde euro.

Problema elvetienilor cu nemtii este ca, in urma anchetei in cazul Credit Suisse, primilor le devenea clar, ca hotii de date de la banci ar putea sa fi actionat, in parte, si la comanda. Adica, dupa primele furnizari de mostre, sa i se fi propus clientului intocmirea unei liste de prioritati. Astfel, autoritatilor germane li s-a reprosat nu doar achizitia pasiva de date, ci si stimularea prin comenzi ferme, a controversatului deal.

Fiscul german a sperat intr-un efect de teama asupra evazionistilor fiscali. Intr-adevar, dupa ficare achizitie a unui nou CD cu date, au urmat mii de auto-denunturi, care pentru o anumita perioada de timp au fost gratiate de pedepse, cu conditia platii retroactive a obligatiilor fiscale.

Elvetia a reactionat insa, juridic. In 30 martie 2012, elvetienii au emis mandate de arestare pentru trei controlori fiscali din Nordrhein-Westfalen, numindu-i „spioni economici”. In aceasta prima etapa a razboiului fiscal germano-elvetian, cei trei inspectori ai fiscului german n-au mai putut trece granita in Elvetia, fara a risca sa fie arestati. Iar povestea continua, peste ani.

• Spionaj cu consecinte mai sus

In cazul spionajului de fata, inspectorii fiscali germani, potential implicati in achizitia de CD-uri cu date bancare din Elvetia, ar urma sa fie identificati si trasi la raspundere. „Acum intra in joc clientul meu”, a declarat avocatul lui Daniel M., citat de Blick.ch. Serviciul de informatii al Elvetiei l-ar fi trimis pe acesta in Germania „pentru a gasi aici, care inspectori au cumparat CD-urile fiscale si cum se desfasurau, precis, aceste achizitii”.

Acuzatia de spionaj poate sa aiba consecinte grave, nu doar pentru Daniel M., pe care il ameninta pedeapsa cu inchisoare pana la cinci ani, ci si pentru colaborarea institutionala, la nivel de servicii secrete ale celor doua tari. Acestea au in practica lor uzuala schimbul curent de informatii si stau in contact strans.

„Acum insa apare acuzatia ca serviciul de informatii elvetian trimite un agent in Germania, pentru a-i spiona pe inspectorii fiscali. Aceasta ar putea deteriora relatia”, a mai declarat presei, avocatul lui Daniel M.

Ministrul de finante al landului Nordrhein-Westfalen, Norbert Walter-Borjans, a declarat presei germane: „Daca povestea se dovedeste a fi adevarata, ar fi un real scandal. Cand serviciile de informatii trimit spioni care sa-i spioneze in Germania pe inspectorii fiscali, trebuie sa ne intrebam, in interesul cui actioneaza acestia. In numele dreptatii fiscale, cu siguranta ca nu”.