Cât de mult depinde calitatea unui proiect de construcții de partenerul de monitorizare geotehnică și structurală? Interviu cu Mariana Garștea, CEO Sixense România

Despre calitatea mediului construit din România se discută constant: autorități, entități private și chiar comunități întregi observă nu de puține ori că realitatea lasă de dorit și că avem de-a face cu o serie de probleme importante și generalizate. Ne sună încă prea familiar cazul autostrăzilor abia date în exploatare, dar imediat închise din cauza unei alunecări de teren neidentificate la momentul potrivit, situația unor poduri prăbușite și nereparate la timp sau problemele multor dezvoltări și investiții noi, cu defecte structurale evidente.

Ce este de făcut și cum schimbăm această realitate, pentru ca ea să nu mai rămână doar o discuție pe care o purtăm periodic? Ne răspunde la această întrebare Mariana Garștea, Director General al companiei Sixense România, o echipă care oferă servicii de urmărire a comportării construcțiilor în timp de peste 12 ani și o companie autorizată ca laborator specializat în monitorizare structurală și geotehnică. De asemenea, Mariana Garștea este și Președintele singurei asociații de profil din România, APMGS (Asociația Profesională pentru Monitorizare Structurală și Geotehnică), și discută frecvent despre calitatea mediului construit local. Iată explicațiile specialistului.

Se vorbește de mulți ani despre calitatea proiectelor din industria de construcții și se ridică mereu din umeri când vine vorba despre alunecări de teren care mai afectează o autostradă, despre construcții care au tot felul de probleme structurale sau despre poduri care se prăbușesc și sunt extrem de slab întreținute. Ce este de făcut? De unde o pornim?

Aș porni de la activitatea principală prin care putem verifica sau corecta calitatea proiectelor de construcții, indiferent dacă vorbim despre construcții civile sau despre infrastructură. Mă refer aici la monitorizarea structurală și geotehnică – sau urmărirea comportării construcțiilor în timp, așa cum mai este numită și cunoscută printre specialiști.

De altfel, acest tip de activitate este obligatorie în fiecare proiect, pentru ca factorii de decizie implicați (fie că vorbim despre dezvoltatori, gestionari de infrastructură, proiectanți, consultanți de specialitate etc.) să aibă toate informațiile și datele referitoare la comportarea în timp a proiectului, la riscurile care îl afectează sau la necesitățile de intervenție, întreținere și mentenanță pe termen lung. Pe înțelesul tuturor, urmărirea comportării construcțiilor în timp are rolul de a ne spune dacă există probleme de calitate unde trebuie să intervenim rapid, pentru a nu le lăsa să se agraveze și să ducă la tipurile de incidente menționate în întrebarea dvs.: de la cele mai mici – fisuri, tasări – până la alunecări de teren, prăbușiri ale structurilor și chiar accidente cu pierderi de vieți omenești.

Pornind de aici, vreau să subliniez un lucru: deși urmărirea comportării construcțiilor în timp este o activitate binecunoscută deja de specialiști, există o serie de anomalii în piață care duc la periclitarea modului în care este ea implementată și folosită – și abia aici cred că trebuie cu adevărat intervenit mai ferm.

La ce mă refer, mai exact? Din păcate, multe programe de monitorizare sunt făcute prin copy-paste, fără racord la realitatea din teren, fără să se țină cont de obiectivele și scopul proiectului, fără alegerea corectă a echipamentelor și instrumentelor, fără adaptarea la gradul de complexitate al fiecărui proiect. Pe scurt, sunt realizate neprofesionist, superficial, doar pentru a fi bifate, cu date care de multe ori nici nu pot fi folosite sau care pur și simplu sunt incorecte.

Toate acestea se întâmplă prin alegerea defectuoasă a partenerului de monitorizare și, dacă mergem pe firul logic și mai la rădăcina problemei, vin de fapt din inexistența unui set comun, agreat și cunoscut – de criterii în baza căruia să fie aleși acești parteneri. Este nevoie de creșterea gradului de informare în acest sens, pentru ca aceste parteneriate nefericite să nu se mai întâmple, pentru ca dezvoltatorii, gestionarii de infrastructură, proiectanții și alții să nu mai ajungă pe mâinile unor colaboratori nepotriviți și, ulterior, pentru ca proiectele lor să fie cu adevărat sănătoase și sigure. Cred că doar în acest mod putem produce o schimbare reală în toată piața și o aliniere la o serie de standarde comune, împărtășite, incluse de la bun început în caietele de sarcini și în cerințele pe care profesioniștii în monitorizare le primesc, odată cu ofertarea unui proiect sau a altuia.

De ce am ajuns în acest context și cum am ajuns să ne confruntăm cu această realitate? Care este explicația pe care o oferiți?

Dacă ne referim la problemele mediului construit enumerate mai sus, acestea sunt rezultatul unei acumulări în timp, a unui bulgăre de zăpadă care a crescut tot mai mare și care este format din mai mulți factori, cum ar fi:

• Lipsa prioritizării sau chiar inexistența activității de urmărire a comportării construcțiilor în timp
• Nerespectarea legislației în vigoare, care reglementează acest tip de lucrări
• Nefolosirea acesteia nu doar în execuție, ci și în exploatare (deci pe toată durata de viață a unui proiect), ca urmare a focusului mai degrabă pe termen scurt decât pe a ne asigura că un proiect rămâne în picioare și peste zeci de ani
• Realizarea unei activități de monitorizare geotehnică și structurală – în mod neprofesionist, cu erori grave, neadaptare a soluțiilor tehnice propuse sau nealocarea bugetelor necesare în acest sens
• Neadoptarea soluțiilor moderne de monitorizare, conforme cu gradul de evoluție al pieței în acest sens (de exemplu, integrarea soluțiilor digitale, ce permit monitorizare automatizată și în timp real, lucruri extrem de importante în proiecte de infrastructură critice)
• Experiențe anterioare defectuoase cu anumiți profesioniști care oferă servicii de monitorizare și care au dus la percepția greșită că această activitate nu își merită bugetele sau nu aduce plus valoare
• Necunoașterea suficientă a modului în care trebuie realizată de fapt această activitate, a felului în care putem depista pseudospecialiștii, a tuturor prevederilor și standardelor legale care trebuie respectate în acest sens.

Acestea sunt doar câteva aspecte pe care le-aș menționa – poate nu sunt singurele, dar undeva la intersecția tuturor acestor realități, sunt multe proiecte de construcții civile, de infrastructură de transport – sportivă, sanitară etc. –, pentru care pe durata execuției și a exploatării, nu s-a făcut niciodată sau s-a făcut doar superficial urmărirea comportării în timp și, bineînțeles, ca urmare au început să se vadă toate problemele de fond derivate din acest cerc vicios descris mai sus.

Care sunt soluțiile pentru a avea un mediu construit mai bun? Ce anume trebuie luat în calcul? Menționați-ne câteva lucruri.

Așa cum precizam deja, cred că o schimbare reală poate să vină numai dacă avem cu toții în vedere o serie de criterii comune la nivel de piață, în baza cărora să fie făcută selecția partenerilor și a profesioniștilor care se ocupă de monitorizarea geotehnică și structurală a unui proiect. Asta mai ales pentru că vorbim despre o activitate care este în strânsă legătură cu un alt lucru esențial: calitatea unui proiect de construcții.

Așadar, ca Președinte al Asociației Profesionale pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS), dar și ca profesionist cu experiență, care conduce o echipă cu peste 12 ani vechime pe piața din România, iată o listă a unor criterii concrete de urmărit și introdus de la început în procesele de selecție:

• Societatea care va face monitorizarea structurală și geotehnică trebuie să fie autorizată conform HG nr. 808 din 14 iulie 2005. În conformitate cu aceste indicații, se cere în mod explicit ca activitățile de urmărire a comportării în timp a construcțiilor să fie efectuate exclusiv de către o companie autorizată ca Laborator de analize și încercări în activitatea de construcţii. Autorizarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii se face de Inspectoratul de Stat în Construcţii (I.S.C.)
• Suplimentar, este indicat ca entitatea care se ocupă de monitorizare:

• să facă parte dintr-o asociație sau comunitate de profil. Acest lucru arată implicare, validare din partea pieței și dorința de a rămâne la curent la nivel de cunoștințe.
• să dețină o serie de certificări de calitate, cum ar fi ISO 9001 și 45001, pentru procesele de monitorizare geotehnică și structurală.
• să cunoască și să implementeze standardele ISO de specialitate: SR EN ISO 18674-1 – Reguli generale, SR EN ISO 18674-3 – Inclinometre, ISO_18674-4_2020 – Piezometre, SR EN ISO 18674-2 – Extensometre, ISO_18674-5_2019 – Celule de presiune etc.
• să opereze independent de compania constructorului. Am mai spus-o în trecut, însă repet raționamentul din spate: pentru a verifica cu adevărat cum anume se comportă o structură, este indicat ca partenerul ales să aibă un statut autonom, independent, obiectiv de alte părți deja implicate în proiect.
• să dispună de profesioniști cu experiență, mai exact de ingineri specializați pe acest tip de lucrări, cu referințe importante.

Este recomandat să se acorde o atenție deosebită respectării acestor cerințe atunci când se face selecția companiei de monitorizare. Aceste criterii ar trebui să fie luate în considerare în procesul de identificare a entității potrivite pentru a fi autorizată și cu experiență în domeniul respectiv.

La fel ca în absolut orice altă activitate, cu cine faci echipă, pe cine alegi să aibă grijă de proiectul tău, pe mâinile cui lași o investiție importantă – sunt lucruri esențiale, care trebuie cântărite bine, mai ales dacă vorbim despre industria construcțiilor. De aceea, sper ca toate precizările și criteriile listate mai sus să ajute realmente factorii de decizie să departajeze și să selecteze în cunoștință de cauză și cu o mult mai mare ușurință, atunci când vine vorba despre o activitate atât de importantă cum este comportarea construcțiilor în timp.

Articol susținut de Sixense România