Salarizarea bugetarilor, pericol major de derapaj

Proiectul legii salarizarii bugetarilor arata, la primele calcule, un risc serios de derapaj. Cresteri uriase de cheltuieli, decuplate de investitii si de cresterea producativitatii economice – e reteta sigura pentru dezastru. Am trait-o in 2009-2010, ne mai pregatim o data pentru criza. Detaliu semnificativ: PSD proiecteaza cresterile pina in 2022, dincolo de mandatul acestui Parlament, ceea ce inseamna ca un viitor Guvern se va trezi cu un cartof fierbinte in brate. In absenta unei reforme a administratiei publice, aceasta lege a salarizarii unitare e o aventura extrem de riscanta.

Cresterile de venituri pornesc de la 1 iulie 2017 pentru soldele militarilor si salariilor politistilor, dar impactul major il vor avea cresterile masive din sistemul sanitar si educatie.

PSD a anuntat un impact optimist al majorarilor asupra cheltuielilor bugetare, de doar 7-8 miliarde de lei, dar Ionut Dumitru, presedintele Consiliului Fiscal, are o proiectie mult mai pesimista: impact de circa 25 de miliarde de lei doar in 2018. Si daca admitem ca din acesti 25 de miliarde de lei se vor intoarce la stat circa 40% din suma sub forma de impozite si contributii, tot ramin circa 15 miliarde impact, adica dublu fata de estimarea PSD.

Sigur ca statul roman, prin Ministerul Finantelor, are o parte din acesti bani la dispozitie intr-un cont special. E vorba despre bufferul constituit special dupa criza, la cererea partenerilor externi, pentru a proteja economia fragilizata a tarii de impactul cu o potentiala noua criza. E un refugiu tentant pentru actualul guvern, pe care sper sa nu fie nevoit sa-l foloseasca; utilizarea banilor din acest buffer ar lipsi Romania de un atribut major al credibilitatii pe pietele financiare.

Impactul pe 2018 e doar un detaliu. Semnificativ, e adevarat, dar doar un detaliu dintr-un ansamblu mai mare si mai infricosator pentru starea finantelor. Problema majora este lipsa unei strategii de reformare a sistemului public. Datele cele mai recente ale Ministerului Finantelor arata ca Romania are 1,19 milioane de bugetari. Sint multi? Sint putini? Sint corect distribuiti geografic si pe ocupatii? Raspund ei nevoilor reale? Au salariile legate de performanta? Nimeni nu stie asta.

Dacian Ciolos a vrut sa inceapa o strategie de reformare a administratiei publice, dar a ezitat si nu s-a ales nimic. PSD, cu o majoritate stabila in Parlament alaturi de ALDE, avea toate datele sa inceapa reforma. Nu a facut-o, a preferat sa puna carul inaintea boilor si sa anunte/promita majorari uriase de salarii. Mariri la pausal, de-a valma, si pentru cine merita, si pentru cine nu.

Paranteza: de remarcat grija clara a PSD pentru clientela politica. Pe linga medici si profesori, cresteri masive de venituri vor inregistra parlamentarii, primarii si presedintii de consilii judetene, adica stilpii puterii in partidul lui Dragnea. E adevarat insa ca pentru toate aceste categorii era nevoie de indemnizatii sensibil mai mari decit acum. Sa respingi apriori aceste majorari, mai ales ca e vorba despre un numar relativ mic de beneficiari, ar fi populism ieftin.

Din proiect mai lipseste ceva, pe linga reforma administratiei publice: corelarea cu Codul Fiscal. HotNews.ro a dezvaluit ca Ministerul Finantelor lucreaza la o noua politica fiscala ce ar putea aduce modificari majore in calculul veniturilor finale: ar putea aparea impozitul progresiv, precum si impozitul pe gospodarie. E evident ca eminenta cenusie din spatele legii salarizarii a gindit-o la pachet cu noul Cod Fiscal. Dar de ce nu le-a prezentat PSD la pachet? E doar o defazare politica sau o incercare de diminuare a impactului pe care viitorul Cod Fiscal l-ar putea avea asupra veniturilor pe care PSD promite ca le mareste? Nu stim inca, probabil ca vom vedea in curind.

Salarizarea magistratilor e un detaliu de sistem care arata ca Dragnea isi urmareste si agenda penala: legea decupleaza salariile judecatorilor de cele ale procurorilor, cu cresteri mai mari pentru judecatori. E in linie cu teza mai veche a PSD, care sustine ca procurorii nu sint magistrati, si indica faptul ca prin politica salariala vor sa creeze prima bresa in statutul lor. Probabil ca e primul pas spre subordonarea procurorilor de catre Executiv.

Un alt amanunt esential este cresterea galopanta a salariului minim. Un calcul pe proiectia legii pina in 2022, asa cum o propune PSD, arata ca salariul minim brut ar trebui sa ajunga la 2.500 de lei. Ar insemna o crestere galopanta, cu efecte majore asupra mediului privat. Nu am vazut un calcul de oportunitate sau un studiu de impact in economia reala, acolo de unde vin banii cu care statul isi plateste regeste angajatii.

De altfel, decuplarea statului de economia reala e cea mai mare problema a acestui proiect de lege. Prin cresterile masive si fara discernamint, mediul privat va suporta o presiune concurentiala uriasa. Deja sint extrem de multe exemple de angajati din privat care-si cauta un job la stat, atrasi de mirajul maririlor de salarii, dar si de stabilitate. Imi amintesc ca am mai vazut fenomenul in 2007-2008, cind guvernul Tariceanu, cot la cot cu un Parlament intrat in febra populista de dinainte de alegeri, marea salarii la fel de nechibzuit. Asa a patit si Grecia inainte sa se prabuseasca intr-o criza din care nici acum nu-si revine: un amestec exploziv de scaderi de taxe si cresteri de venituri pentru bugetari.

PSD sustine ca doar asa se poate creste nivelul de trai. Eroare. Nivelul de trai nu-l cresti prin legi, ci prin incurajarea pietei, reducerea coruptiei, garantarea dreptului la proprietate, eliminarea statului inept din economie, asigurarea de servicii decente in educatie si sanatate si construirea de comunitati sanatoase. Adica exact domeniile in care PSD performeaza cel mai prost. Uitati-va la companiile private care pluseaza la salarizare si incearca sa repatrieze romani pe salarii egale sau chiar mai mari decit le au in strainatate. Multi romani refuza; nu salariul ii face sa ramina departe de casa, ci atmosfera tot mai irespirabila din tara, lipsa de spitale si scoli decente. Firea si halul in care isi bate joc de Bucuresti, cu impopotonarea orasului, lipsa de investitii critice si infiintarea de firme de stat ca sinecuri pentru clientela politica e imaginea perfecta a unei Romanii luate in stapinire de PSD.