Sase scandaluri cu serviciile secrete in jumatate de an. E timpul pentru o discutie plicticoasa despre proceduri si mecanisme

Efectul scandalului Elena Udrea – SRI incepe sa se stinga. Fosta doamna atot-puternica a ramas singura in arena, parasita de toti cei care o sustineau sau ii cintau in struna. Ramine de vazut cit o vor ajuta Dorin si Alin Cocos, singurii martori ai faptelor denuntate la DNA. Efectul scandalului provocat de Udrea se stinge atit de repede din doua motive: 1. ea insasi are un interes major in denigrarea SRI si DNA; 2. totul se bazeaza pe o temelie subreda – implicarea nedovedita a serviciilor in pozele de la Paris. Dar scandalul Udrea e ultimul dintr-un sir lung de sase controverse majore care au avut in centru serviciile in ultima jumatate de an. Campania electorala, care paralizeaza orice vointa politica, a trecut, asa ca e momentul ca toate aceste evenimente sa determine aparitia unor proceduri si mecanisme care sa elimine stridentele din activitatea serviciilor.

Vorbeam de cele sase scandaluri din ultima jumatate de an. Iata-le, un scurt remember:

• scandalul Ponta – ofiter acoperit SIE (ingropat prin actiunea comuna SIE – Guvern)
• scandalul Turcescu – autodeclarat ofiter acoperit in presa (ingropat prin intrarea in campania electorala)
• scandalul Melescanu candidat la prezidentiale cu sprijinul unei asociatii pro-ruse (ingropat prin infringerea categorica in alegeri)
• scandalul Maior – premierul lui Ponta (ingropat de victoria lui Klaus Iohannis)
• scandalul acuzatiilor la adresa CCR (ingropat prin demisia lui George Maior)
• scandalul Udrea

Toate aceste controverse, sa nu uitam, au aparut pe fondul implicarii decisive a SRI in lupta anti-coruptie si al recunoasterii externe unanime (lider de initiativa in apararea cibernetica a Ucrainei, furnizor de expertiza si informatii atit pe zona Marii Negre – Rusia, cit si in zona Orientului Mijlociu).

In ciuda evidentei ca in functionarea serviciilor au aparut disfunctionalitati si brese institutionale (vezi aici o analiza din septembrie 2014 a lui Dan Tapalaga despre Tara democratiei cu epoleti), nu s-a intimplat nimic semnificativ de atunci in materie de proceduri. Discutia politica, atunci cind a existat, a ramas de cele mai multe ori la nivel de birfa, delatiune in interes personal, atacuri sub centura. Mai mereu insa am vazut tacere totala din partea politicului, o timiditate absoluta si vinovata in relatia cu serviciile secrete.

Nu vad o preocupare reala in clasa politica pentru repararea mecanismelor defecte, ceea ce nu ajuta deloc nici serviciile (asupra carora vor plana in continuare neincrederea publica, dar si semne de intrebare ale aliatilor), nici clasa politica (considerata prea corupta, prea vulnerabila ca sa se atinga de puterea serviciilor).

Or, discutia trebuie sa treaca la un alt nivel acum: din scandaluri de acest tip se naste nevoia de noi proceduri sau de imbunatatire a lor. Explicatia e simpla: fie legiuitorul nu a prevazut aceste aceste situatii (memoria institutionala nu e mai mare de 25 de ani in multe cazuri), fie institutiile nu respecta procedurile existente si ele trebuie intarite.

Iata, pe scurt, unde ar trebui lucrat:

• Asanarea Comisiei parlamentare de control. Asa cum arata acum, comisia de control asupra activitatii SRI e o rusine pentru Parlament. Printre membrii sai se numara un fost angajat SRI (Daniel Savu), un trimis in judecata pentru fapte de coruptie, care mai si face afaceri cu SRI (Sebastian Ghita), un absolvent al Academiei Naţionale de Informaţii, a carui apetenta pentru birfe i-a adus porecla Deep Throat in telegramele Ambasadei SUA (Georgian Pop), un politician vestit pentru afacerile sale in multiple domenii (Verestóy Attila), un fost vames trecut prin PRM si PPDD (Liviu Codirla). Si, constatarea lui George Mioc, nici macar un jurist in toata comisia. Rezolvarea e simpla: partidele ar trebui sa aiba standarde clare pentru cei trimisi in comisie. Sa nu aiba dosare penale, sa nu aiba afaceri cu serviciile, sa aiba studii relevante si, pe cit posibil, nu studii la Acamedia SRI, sa nu fie fosti membri ai serviciilor, sa aiba reputatie impecabila. Ca tot vorbeau atit Klaus Iohannis, cit si Victor Ponta pe aceeasi voce despre „nevoia de recredibilizare a Parlamentului în viața politică și în conștiința cetățenilor”.

• Cum va face SRI o ancheta despre Florian Coldea? E absurd sa credem ca cineva va fi convins de obiectivitatea analizei interne. Posibila rezolvare: Ar trebui infiintata o institutie (cel mai logic in interiorul CSAT, precum Inspectia judiciara in interiorul CSM) care sa se ocupe de sesizarile de integritate, coruptie etc.

• In ce conditii au loc intilnirile dintre angajatii serviciilor (chiar conducerea serviciilor) si politicieni? Udrea a vorbit despre intilnirile sale cu Maior si Coldea, despre relatiile dintre acestia si Sebastian Ghita ori alti oameni de afaceri. In piata se stie ca tot mai multi politicieni se gudura pe linga sefii serviciilor, in cautarea unei protectii reale ori inchipuite. Daca e adevarat ceea ce spune Udrea, atunci regulile trebuie imbunatatite, astfel incit aceasta comunicare sa se faca institutional – ceea ce ofera protectie si serviciului, si politicianului. Altfel, dispare granita intre puterile statului, se dilueaza responsabilitatile si transparenta dispare. Vorba unui cititor HotNews.ro: „cum ar fi sa stea seful FBI sau NSA cu un membru din Congres la o cafea?”. Posibila rezolvare: adoptarea unui cod de conduita in interiorul partidelor sau impunerea de reguli in statutul parlamentarilor.

• Statutul privilegiat al unor „rasfatati” ai serviciilor. Un singur exemplu: despre legatura strinsa a lui Sebastian Ghita cu SRI exista nenumarate marturii; el insusi da semnale dese in acest sens. In plus, omul de afaceri e si membru al Comisiei parlamentare SRI, face si afaceri cu SRI, e si trimis in judecata intr-un dosar de coruptie. E o combinatie nemaivazuta in lumea civilizata. Nu vad acum o posibila rezolvare institutionala, dar cred ca un mecanism ar putea fi pus la punct de comisia parlamentara de control.

• Legislatia. Persistenta serviciilor de informatii in eroare in cazul legilor bigbrother nu a facut decit sa continue spirala violentei verbale si a dus la instalarea unui climat de tip „cetate asediata”. Aici, rolul Parlamentului era clar: trebuia sa ia deciziile precedente ale CCR si jurisprudenta Curtii Europene, sa le armonizeze cu nevoile serviciilor si sa propuna un proiect de lege viabil. In schimb, am vazut un Parlament grabit sa scape de presiunile serviciilor, complet nepasator la interesul public (acela de a avea o lege constitutionala care sa ajute serviciile sa-si faca treaba de a ne proteja, dar in acelasi timp sa si asigure respectarea liberatilor cetatenesti)

• Comportamentul firmelor acoperite. In multe tari, serviciile isi finanteaza operatiunile speciale cu ajutorul acestor firme, dar grija societatii e ca firmele acestea speciale sa nu ajunga sa denatureze competitia din piata, sa nu distorsioneze complet mediul de business. Or, in Romania nu vedem un control eficient in sensul asta. Oamenii de afaceri din diverse domenii (IT, farma, mass-media) au suspiciuni majore legate de firme care joaca dupa alte reguli decit cele ale pietei, beneficiaza de protectie invizibila si, in final, scot din piata jucatorii corecti. Posibila rezolvare: control din partea noii institutii din interiorul CSAT (vezi punctul 2)

• Amestecul in politica la virf: cazurile Melescanu – candidat la presedintie, Maior – candidat la functia de premier din partea lui Ponta (dupa ce l-am avut in 2012 pe MR Ungureanu uns premier direct de la sefia SIE). Ce proceduri gindim aici pentru a impiedica astfel de cazuri, care au aruncat o pata nemeritata nu doar asupra liderilor de servicii, ci asupra institutiilor in sine? Posibila solutie: partidele sa-si asume prin statut ca nu vor sustine politic un sef de serviciu decit dupa ce trece o perioada rezonabila de la plecarea din functie (astfel incit respectivul partid sa nu fie suspectat ca va beneficia de informatii privilegiate)

• Cine si cum realizeaza procesul de verificare a oamenilor propusi in diferite demnitati publice (altii decit cei alesi)? Exemplul Toni Grebla, lasat sa intre in CCR, in ciuda legaturilor sale demult cunoscute cu mediul infractional. Aici avem citeva posibilitati: 1. verificarea nu a fost facuta. 2 verificarea a fost facut prost. 3 verificarea fie a fost facut corect, dar ori decidentul politic a ignorat informatia, ori autorul verificarii a ascuns informatiile gasite pentru a le folosi ulterior. Rezolvare posibila: clarificarea responsabilitatilor in procesul de vetting (daca ele nu sint clare) si incrucisarea surselor de informatii (o practica curenta in presa, de exemplu)

• Prezenta serviciilor in media. Simtim cu totii ca, mai ales in momentele – cheie, sint activati vectorii de influenta ai serviciilor. Adaugati asta la lipsa de credibilitate a presei, la problemele financiare cronice din acest sector, si veti vedea ca nu ajuta deloc, pentru ca un ziarist care nu slujeste interesul public, ci interesul unei institutii, este complet toxic. Or, Romania se afla intr-un moment in care credibilitatea presei e necesara ca aerul pentru ca scena publica sa se curete complet si ireversibil. Rezolvarea posibila? O decizie urgenta a serviciilor secrete de a-si retrage agentii acoperiti din presa si de a renunta la viitoare racolari.