O intalnire cu rusoaicele anti-Putin de la Pussy Riot

Nadia e frumoasa ca o pictura. Maria e blonda si carliontata. Nadia se prezinta pe sine ca membra a unei „miscari anticapitaliste, formata din anarhisti, trotkisti si feministi”. Maria, mai retinuta, spune ca e „militanta pentru drepturile omului”.

In urma cu doar cinci luni, amandoua erau detinute intr-o puscarie din vestul Rusiei pentru vina de a fi strigat din altarul unei biserici ortodoxe, desigur fara nicio permisiune din partea parohului: „Sfanta Marie, alunga-l pe Putin”. Astazi, la Bruxelles, europarlamentarii se fotografiaza cu ele. Anarhistele din Rusia au devenit parte a discursului oficial.

Imbracata simplu, complet in negru, cu pielea alba si parul, tot negru, strans intr-o bentita rosie, Nadia Tolokonnikova contrasteaza puternic cu deux-piece-urile elegante care roiesc prin Parlamentul European. E inconjurata de jurnalisti. Se lasa fotografiata. Asaltata. Zambeste rar si pare dezorientata. Nu prea stie engleza, ca si Maria Alyokhina, si depinde permanent de explicatiile traducatorului.

Dupa ce, in urma cu doar cateva saptamani erau aduse de Madonna pe scena unui concert desfasurat la New York, acum asteapta la usa subcomisiei pentru drepturile omului din Parlamentul European. Au fost chemate pentru a vorbi despre starea inchisorilor din Rusia, acolo unde au petrecut aproape doi ani pana ce au fost gratiate de Vladimir Putin la sfarsitul lui 2013.

La intrarea in sala subcomisiei, un oficial european impovarat de responsabilitate vorbeste despre simbolul luptei impotriva unui guvern autoritar, simbol intrupat de cele doua rusoaice. La prezidiu, in timpul discursului Nadiei despre inchisori, Maria ii strecoara, zambind, un biletel. Nadia ii intoarce zambetul. „Conditiile din inchisoare sunt neplacute, dezgustatoare. Mancarea e dezgustatoare, e plina de grasime”, spune Nadia in microfon. „E o mancare foarte nesanatoasa. Daca petreci mai mult timp in inchisorile rusesti sigur te vei ingrasa. E foarte neplacut”.

Sala asculta, hipnotizata si solemna.

De-a lungul ultimilor ani, rusoaicele de la Pussy Riot au stiut foarte bine cum sa atraga atentia mediei occidentale: evenimentele publice organizate de ele au excelat in special prin gesturile senzationaliste. Dar si prin curaj.

Acum nu mai e nevoie de asa ceva: Rusia a invadat Crimeea, Putin e angajat intr-o recuperare a apetitului imperialist sovietic, iar Vestul cauta, cu disperare, dizidenti cu o imagine suficient de puternica pentru a intruchipa posibilul curent anti-Putin. Doar ca fostul ofiter KGB este astazi din nou foarte popular la el acasa.

Maria Alyokhina a incercat sa-mi explice de ce rusii au atat de mare increde in Putin: „Apare foarte des la televizor si oamenii nu vad pe nimeni altcineva decat pe el”. Maria a studiat jurnalismul si ultima data a fost arestata la Soci, in timpul Olimpiadei din februarie, cand a fost biciuita de cativa barbati imbracati in cazaci. Evenimentul a fost filmat si a devenit, in Occident, unul dintre clipurile virale ale acelei luni. Nu si in Rusia.

„Media din Rusia nu este media, ci un agent de propaganda finantat direct din bugetul Guvernului rus”, explica Maria. „Nivelul de viata nu este atat de ridicat la noi si oamenii, de obicei, nu au timpul si educatia sa analizeze ce se relateaza la televizor. Asa ca iau totul de-a gata”.

Cele doua au trecut printr-un eveniment mult mai serios, si mai putin mediatizat decat cel de la Soci. In martie, la Nizhni Novgorod, cativa localnici le-au atacat cu substante chimice. Nu este foarte limpede cat de populare sau cunoscute sunt Pussy Riot in Rusia, dar, in ciuda unor pericole evidente, cele doua femei continua sa se intoarca de fiecare data. Si administratia Putin nu le-a interzis deocamdata s-o faca.

Nadia si Maria calatoresc acum prin intreg Occidentul pentru a strange fonduri pentru o organizatie care sa apere drepturile omului in inchisorile din Rusia. Au nevoie de bani si, desi „anticapitaliste si anarhiste”, se afiseaza astazi alaturi de liderii politici si vedetele „societatii consumului” pe care, altfel, o critica atat de dur. Occidentalii au la randu-le nevoie mai mult ca oricand de povestea puternica pe care doua rusoaice frumoase ar putea-o spune despre Rusia autoritarista a lui Vladimir Putin. E o relatie reciproc avantajoasa.

Desi in timpul conferintei de presa de la Bruxelles Nadia a afirmat ca atata timp cat Putin ramane la putere in Rusia nu e nicio sansa sa se schimbe ceva in bine, ulterior mi-a spus ca „inca exista sanse sa schimbam tara si trebuie sa continuam sa incercam sa o facem. Faptul ca inca exista opozitie in Rusia ne permite sa continuam lupta”. In aceeasi seara, un experimentat functionar european imi spunea, „ca o parere personala”, ca anexarea Crimeei de catre Putin poate fi justificata si ca Occidentul nu ar trebui sa aiba o reactie prea vehementa.

Strategia agresiva a lui Vladimir Putin a impartit Europa mai mult ca oricand intre impaciuitoristi si vehementi. Aceasta despartire provocata chiar in interiorul UE este unul din cele mai valoroase obiective de politica externa atinse de Vladimir Putin in ultima perioada.

Perceptiile despre criza ucraineana variaza foarte mult in functie de distanta fizica dintre o persoana anume si tancurile rusesti. Atunci cand esti departe, totul poate fi interpretat in cheia negocierii. Dar nu si atunci cand de tancurile rusesti te despart doar putin peste o suta de kilometri.

* Nota: Distanta dintre granita Romaniei si primele tancuri rusesti din Transnistria este de 125 de kilometri.