Ponta, marele narator

Stilistica lui Victor Ponta a ajuns in punctul de eficienta politica maxima. Liderul PSD a obtinut cote mari de popularitate printr-un discurs pacifist, fara stridente (cu exceptia atacurilor la Traian Basescu), de om al consensului. Interviurile lui televizate sint aproape plate, fara stiri, lungi naratiuni in care votantilor li se promite liniste si pace sociala. Ponta a devenit un adevarat maestru al dublului discurs, in care fiecarui interlocutor ii spune lucrurile convenabile. Toata lumea stie asta, de la baroni la partenerii externi, dar puterea acumulata de premier in guvern si in partid e atit de mare incit el nu poate fi refuzat ca partener de dialog.

Marele narator ne promite zi de zi o Romanie mai buna si mai linistita dupa caderea lui Basescu, cu un dialog permanent intre stinga si dreapta, fara scandaluri, cu pacea sociala pogorita peste tara. Ruperea USL a fost un caz scoala pentru a intelege stilul practicat de Ponta: ajutat de majoritatea televiziunilor, a gestionat criza cu PNL astfel incit Crin Antonescu e perceput ca un adevarat agresor, in timp ce el, Ponta, e pacificatorul. Este tehnica simpla a promisiunii viitorului de aur.

• Politicienii profesionisti stiu ca, pentru a avea succes, trebuie sa-i ofere publicului o perspectiva mereu luminoasa.

Marele narator practica acelasi joc si cu baronii. Le spune in fata si prin diverse emisiune ca justitia basista le face dosare politice, dar in realitate nu misca un deget pentru a le lua apararea acelora care au strins suficienta putere interna in PSD pentru a fi periculosi. Mai mult, a ajuns sa scurtcircuiteze complet relatia cu ei la numirile noilor ministri. De ce si-a asumat acest risc? Pentru ca stie ca riscul e zero: oricit l-ar uri acum pentru ca-i joaca in picioare, baronii nu-l vor trada in alegeri, pentru ca ar insemna sa-si traga singuri presul de sub picioare si sa piarda si puterea pe care o mai au acum.

Marele narator se comporta similar si cu partenerii externi. Le spune ambasadorilor si liderilor externi (atunci cind nu fuge prin Alpii italieni) exact ce vor acestia sa auda: Romania e atasata de valorile occidentale, sintem atenti al statul de drept etc. Acasa insa, ce vedem? Refuzul de modificare a Codului Penal, zid in jurul coruptilor care face parte din cercul sau de influenta, ascunderea sub pulpana lui Sebastian Ghita si Dan Voiculescu – doi moguli care au dus atacurile politice in organele lor de presa la standarde de mizerie greu de inchipuit.

Marele narator face acelasi lucru si cu mediul de afaceri. Le promite dialog astazi, iar miine da o ordonanta de urgenta care schimba Codul Fiscal. Revine a doua zi si promite ca Romania are nevoie de investitii straine, totul invelit in zimbete si povesti despre potentialul tarii. Culmea, exista corporatisti cazuti in adoratie in fata pacifistului Ponta. Intr-o perioada de bulversare economica, bla-bla-urile guvernamentale le ofera siguranta unui plan, mirajul unei viziuni despre economie care in realitate nu exista.

Marele narator e si maestru de ceremonii in povesti mai elaborate pentru uzul votantilor. O proba este emisiunea de la Antena 3 de marti seara, in care premierul i-a introdus pe noii sai ministri in scena pregatita cu grija de Mihai Gidea. A fost o poveste minunata, feerica: oameni tineri, de succes, cu scoli sau background profesional in strainatate, adusi in fata publicului de colegul mai mare Ponta si mitraliati de amfitrionul Gidea cu intrebari de genul „care sint principalele trei proiecte din mandatul dvs.”. Victor Ponta si Mihai Gidea i-au introdus in scena pe fiecare cu cite un story elaborat, optimist, cald. Platoul a fost inconjurat cu un halou de umanitate. Scamele au fost curatate cu mare grija. Finalul emisiunii i-a prins pe toti invitatii zimbind imbujorati. Happy-end. (Mult mai sigur si curat decit intr-o conferinta de presa, unde invitatii ar fi putut fi inoportunati – Doamne fereste! – de citiva reporteri insolenti). Publicului i s-a proiectat holograma unei Romanii optimiste, in care egalitatea de sanse functioneaza cu adevarat si tinerii pot ajunge ministri din bancile facultatii.

Toate aceste atitudini sint lucrate la milimetru. Scopurile lui Victor Ponta sint departe de pacifismul afisat in public:

• sa distruga concurenta interna in PSD si si asigura controlul total in partid (nu mai are mult de lucru, pe Dragnea il toaca marunt cu fiecare ocazie – vezi cum l-a razgindit in cazul Tariceanu, sef la Senat)

• sa-si mareasca baza electorala prin glisarea spre centru, conditie esentiala ca sa cistige prezidentialele. Conditia esentiala e distrugerea PNL sau macar divizarea lui (a inceput deja)

• sa-si distruga concurenta posibila pe scena politica (pe Isarescu l-a neutralizat deja, lui Oprescu ii cinta precum sirenele, Crin Antonescu e blocat la mantinela prin intermediul televiziunilor, dinspre zona Basescu/PMP o potenteaza prin atacuri pe Elena Udrea – un adversar facil si convenabil)

• sa asigure protectia grupului sau de fideli, inlocuitorii baronilor incomozi. Aceasta protectie inseamna si atacuri la adresa unor jurnalisti incomozi, atacuri orchestrate de Sebastian Ghita – Romania TV – Prahova, un adevarat calcii al lui Ahile pentru Victor Ponta, dar si de Antena 3 a lui Dan Voiculescu. Premierul inchide ochii la excesele colegului sau de vacante si strategii politice, excese nemaivazute din epoca Nastase.

Asadar, in acest moment avem in Victor Ponta un personaj cu dubla identitate. Pe de o parte – marele narator pentru uz public, de cealalta parte – un pradator feroce, fara scrupule, exact ca Traian Basescu. Spre deosebire insa Basescu, care s-a ancorat in citeva valori definitive (justitie independenta, pro-atlantism si pro-europenism, reforma sistemului public), Ponta nu convinge ca ar avea aceeasi determinare de a apara aceste valori. Dimpotriva, deseori le calca in picioare cu nonsalanta.

Ponta a inteles insa ca, dupa zece ani de tensiuni iminente unei lupte dintre reformisti si vechiul sistem, un discurs pacifist, proiectia unei lumi rozalii are mari sanse sa prinda la public. O repeta pina la refuz premierul, o repeta si consilierii sai de imagine si oamenii cei mai apropiati din guvern si partid. Refuza orice bruscare publica a sistemului, mimeaza impacarea stingii cu dreapta, pune in scena impacarea mediului privat cu cel public.

Pina la urma, e o inchidere a cercului. In anii 90 l-am avut pe Ion Iliescu cu acelasi gen de stilistica pacifista, urmat de un Constantinescu nedefinit, un Nastase corupt si inadecvat la mase, apoi zece ani de Basescu abrupt si nediplomat. Revenim la linistea anilor 90? Va avea succes exercitiul profesionist de seducere a publicului? Cred ca spre asta ne indreptam, cu linistea pogorita peste o tara scufundata in coruptie si cu valorile morale calcate in picioare la fiecare iesire publica a premierului plagiator si aparator de infractori.