Visul american incepe sa fie visat in chinezeste

​Coincidenta sau nu, e graitor faptul ca cei mai puternici doi lideri politici ai lumii de astazi nu mai poarta prenume de provenienta europeana. Jinping si Barack, barbatii care conduc China si Statele Unite, s-au intalnit la sfarsitul saptamanii trecute in California pentru “o reuniune istorica care incearca, nici mai mult nici mai putin, sa croiasca o noua ordine mondiala”.

Formularea apartine unuia dintre cele mai influente ziare din Europa, batranul continent unde istoria NU se mai face, ci doar se observa.

DIPLOMATIA AMERICANA ARATA CEEA CE NU POATE SPUNE

Desi traiesc pe continente diferite si conduc sisteme politice cum nu se poate mai deosebite, intre Xi Jinping si Barack Obama exista mai multe punti de legatura decat in toate celelalte perechi prezidentiale sino-americane care i-au precedat. Presedintele Chinei a petrecut in tinerete cateva luni in statul american Iowa, perioada din care provine pasiunea sa pentru filmele de razboi americane.

Fiica sa studiaza la Harvard, fiind unul dintre cei 190.000 de studenti chinezi din SUA (fata de 20.000 de studenti americani in China). Chiar si carierele celor doi sunt, dintr-o anumita perspectiva, similare. Ambii au intrat inca din tinerete in elita conducatoare a tarii lor: Xi, ca fiu al unui important lider comunist, Obama ca bursier la Harvard, pepiniera politica a Statelor Unite.

Americanii il curteaza pe Xi Jinping de cel putin doi ani, atunci cand vicepresedintele Joe Biden a mers special in China pentru a-l intalni pe cel care era atunci numarul 6 in ierarhia Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez. Anul trecut, cand inca nu era presedinte, Xi a avut parte de o intalnire de 90 de minute cu Barack Obama, eveniment iesit din rigorile protocolului de la Casa Alba.

Toate detaliile intalnirii organizate la sfarsitul saptamanii trecute au incercat sa construiasca imaginea unei amicitii intre cei doi lideri: absenta cravatelor din vestimentatie, plimbarea relaxata pe frumosul domeniu californian si chiar numele acestuia, Sunnylands – tinuturile insorite.

Dar aceasta lunga succesiune de artificii protocolare are darul sa transmita un mesaj non-verbal extrem de important: Statele Unite nu mai sunt singura superputere, China alaturandu-se in fruntea unei lumi bipolare. Cariera politica a lui Barack Obama s-ar incheia instantaneu daca ar avea indrazneala sa verbalizeze aceasta realitate.

UNII REZISTA, ALTII AU AMBITII PREA MARI

O realitate inca greu acceptata de establishment-ul american. Celebrul Fareed Zakaria scrie in Washington Post ca, desi “China are astazi o avere extraordinara, ea nu este cealalta superputere a lumii si nu ar trebui sa o tratam ca atare. China este mare, dar nu este o putere mondiala pentru ca ii lipseste ambitia intelectuala de a stabili o agenda globala”.

Michael Auslin, profesor la Yale, scrie in Foreign Policy ca o intalnire ca cea organizata la Sunnylands “ar trebui sa fie rezervata prietenilor si aliatilor cu care SUA au o relatie de lucru apropiata. De ce atunci este recompensata China, cand ar trebui sa fie mai degraba penalizata? Acest summit va esua pentru ca este generat de confundarea dorintelor cu realitatea si nu de obiectivul neclintit de a proteja interesele americane”.

De cealalta parte, chinezii n-au ascuns niciun moment ca ceea ce doresc de la aceasta intalnire este inceputul “unui nou drum, diferit de confruntarea traditionala intre superputeri, un drum pe care marile puteri pot trai in armonie” (Zheng Zeguang, ministrul adjunct de externe al Chinei). Tocmai faptul ca americanii au acceptat definirea intalnirii de la Sunnylands in acesti termeni echivaleaza cu acceptarea simbolica a Chinei ca cealalta superputere a lumii.

Asteptarile chinezilor inaintea intalnirii au fost chiar mai ambitioase: “Vizita lui Nixon in China s-a incheiat cu semnarea unuia dintre cele mai importante documente diplomatice ale secolului – comunicatul de la Shanghai”, scrie Minghao Zhao de la Departamentul International al Comitetului Central al Partidului Comunist din China. “Astfel ca trebuie sa speram la un comunicat din California, care sa stabileasca un model viitor al relatiilor bilaterale”.

REZULTATE CONCRETE

Din California nu a venit insa niciun comunicat. Din cele trei subiecte importante aflate pe agenda, doar unul a fost bifat pozitiv. Acordul in privinta denuclearizarii Coreei de Nord a fost stabilit in timpul unei cine “foarte animate”, dar acest acord era previzibil prin prisma declaratiilor si gesturilor facute deja de Xi Jinping fata de dictatura dura din nordul peninsulei coreene.

Asupra disputelor teritoriale incinse din marea Chinei de Sud, in care Chinei i se opun Japonia, Vietnamul si Filipinele, s-a lasat insa tacerea. Ca si asupra livrarii de arme catre Taiwan sau a problemei manipularii monedei chineze.

In privinta chestiunii atacurilor cibernetice de provenienta chineza, Statele Unite au facut un pas inapoi. Daca in martie Tom Donilon, consilierul prezidential american pentru securitate nationala, afirma ca frecventa crescuta a atacurilor informatice trebuie recunoscuta de catre chinezi ca fiind o problema urgenta, presedintele Barack Obama a declarat la Sunnylands ca ”problemele de cibersecuritate nu sunt unice relatiei SUA-China. Adesea actorii non-statali sunt cei angajati in astfel de chestiuni”. Alaturi de el, zambind, presedintele Xi Jinping a mentionat ca “si China este o victima a atacurilor cibernetice”.

VISUL

Duminica seara, pe site-ul Casei Albe, un singur document fusese publicat ca rezultat concret al reuniunii din California: un acord pentru limitarea super-gazelor care produc efectul de sera. Desi important din punct de vedere ecologic, acest acord pare un rezultat modest pentru o intalnire care a totalizat peste 8 ore de discutii. Consilierii presedintelui american au precizat inca de vinerea trecuta ca intalnirea nu se va finaliza cu documente “livrabile”.

Dar niciun acord, oricat de important, nu s-ar fi intiparit atat de bine in mentalul colectiv precum imaginea atleticului presedinte Obama, intr-o camasa fara cravata, ascultandu-l foarte atent si zambitor pe dolofanul lider al Partidului Comunist Chinez.

In singura conferinta de presa de la Sunnylands, Xi Jinping a vorbit despre cat de mult va munci China pentru “realizarea Visului Chinez. Prin Visul Chinez cautam prosperitatea economica, renasterea nationala si bunastarea oamenilor. Visul Chinez este conectat la Visul American si la visele frumoase pe care oamenii din alte tari le pot avea”. Niciunul dintre cei doi presedinti, nici cel american, nici cel chinez, nu a pronuntat cuvantul libertate.

Liderii comunisti ai Chinei au inteles ca, pentru a deveni o super-putere, o tara trebuie sa ofere poporului sau pe langa bunastare si securitate, un model tangibil la care sa ravneasca. Si abia din clipa in care Xi Jinping a oferit „Visul Chinez” ca alternativa la legendarul “Vis American”, China a devenit o super-putere.

Realitate cum nu se poate mai bine inteleasa de unul dintre cele mai influente ziare europene care a scris ca “Statele Unite trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca, foarte repede, China devine egalul lor”. O intelegere pe care o poseda de obicei cei care NU mai fac istoria, ci doar o observa.