Harta politica a sustinerii si opozitiei fata de ACTA
Articolul de faţă urmăreşte să ofere o viziune de ansamblu asupra dezbaterii pe marginea Acordului Internaţional pentru Combaterea Contrafacerilor (ACTA), precum şi asupra negocierilor care au dus la forma lui actuală. Pe lângă prezentarea textului legii, articolul de faţă conţine şi poziţiile Parlamentului European, a Comisiei Europene, precum şi referiri la modul în care ACTA este perceput în România.
ACTA este un acord internaţional plurilateral care, până în martie 2012, a fost semnat de către 30 de ţări şi Uniunea Europeană. Scopul lui este de a consolida respectarea drepturilor de proprietate intelectuală şi de a combate contrafacerile şi pirateria bunurilor de lux, medicamentelor, muzicii, filmelor şi programelor software. Este foarte important de menţionat că statele emergente din Asia sau America Latină, precum China, India ori Brazilia, care sunt responsabile în cea mai mare parte pentru falsuri, nu s-au alăturat negocierilor şi nu s-au arătat interesate în semnarea sa. Comisarul European Karel De Gucht nu s-a arătat însă descurajat de acest fapt, afirmând că în momentul în care acestea vor vedea aspectele pozitive ale ACTA vor fi cu siguranţă convinse să devină membri.
În ciuda faptului că domeniile în care ACTA este aplicabil sunt mult mai vaste, acest acord a fost foarte contestat în special datorită ideii că ACTA va cenzura Internetul şi că site-uri precum facebook sau youtube nu vor mai fi accesibile.
Toate acestea se petrec într-un moment în care „intimitatea” este un concept din ce în ce mai interpretabil şi care este perceput ca fiind sub asaltul autorităţilor avide de a îşi „proteja” cetăţenii de ameninţarea teroristă. Dezbaterea despre ACTA trebuie citită, deci, pe fundalul acestei evoluţii în dezbaterea publică, pe de o parte, şi, pe de alta, în cadrul opoziţiei clasice între dreptul la libera informaţie şi protejarea proprietăţii intelectuale.
Mobilizarea publică determinată de această dezbatere a determinat ca data de 11 februarie 2012 să devină o zi de proteste globale, întreaga Europă fiind scena manifestaţiilor anti-ACTA. Astfel, doar în Germania, nu mai puţin de aproximativ 100.000 de persoane au manifestat împotriva Acordului.
Istoricul negocierilor
Dacă negocierile iniţiale au început încă din anul 2005 şi au fost complet lipsite de transparenţă, în buna tradiţie a negocierii acordurilor internaţionale, în octombrie 2007 negocierile au devenit oficiale. Acordul a intrat în colimatorul opiniei publice în mai 2008 după ce site-ul Wikileaks a făcut publice anumite documente care conţineau declaraţiile statelor implicate în negocieri. La începutul lui 2009 a apărut un nou document care avea aproximativ aceeaşi formă şi conţinut ca şi varianta finală a acordului. Cea mai mare scurgere de informaţii a avut loc pe data de 23 martie 2010, când au fost făcute publice textele complete ale subcapitolelor 2.1 şi 2.4. Versiunea finală a textului a fost făcută publică abia pe 16 septembrie 2010. Tocmai faptul că negocierile au fost excesiv de confidenţiale este unul dintre principalele motive pentru care acest acord este atât de contestat.
Negocierile oficiale au constat în unsprezece runde care au avut loc între 2007 şi 2010. Reacţiile critice nu au întârziat. Printre primele a fost cea a unui grup de experţi care au organizat o conferinţă la care au luat parte mai mult de 90 de specialişti de pe şase continente. În comunicatul făcut public, aceştia au tras un semnal de alarmă susţinând că ACTA atacă anumite interese publice şi că există un mare potenţial ca acest acord să violeze dreptul la intimitate al utilizatorilor de Internet. Pe lângă grupul de experţi anterior menţionat, un grup de peste 70 de Profesori de Drept au înaintat o petiţie Preşedintelui Obama în care îi cereau acestuia să oprească procesul de adoptare ACTA.
În ciuda acestor eforturi, ceremonia de semnare a avut loc la Tokyo în data de 1 octombrie 2011 şi în cadrul ei Statele Unite, Australia, Canada, Japonia, Maroc, Noua Zeelandă, Singapore şi Corea de Sud au semnat ACTA. În data de 26 ianuarie 2012, UE împreună cu 22 de state membre li s-au alăturat celorlalţi semnatari. Ciprul, Estonia, Olanda, Germania şi Slovacia au invocat probleme procedurale interne pentru a explica de ce nu au semnat încă acordul.
Prevederile Acordului Internaţional pentru Combaterea Contrafacerilor
ACTA este structurat pe şase mari capitole, fiecare capitol tratând o problematică diferită.
Secţiunea întâi a primului capitol conţine dispoziţiile generale: de exemplu, relaţia ACTA cu alte acorduri internaţionale, natura şi domeniul de aplicare a obligaţiilor, precum şi un articol care tratează problematica protecţiei vieţii private. Demn de menţionat aici este Articolul 6 care susţine că în determinarea pedepsei sau daunelor, trebuie respectat principiul proporţionalităţii.
Capitolul al doilea tratează tema cadrului juridic, secţiunea întâi conţinând obligaţiile generale în acest sens. Următoarea secţiune tratează problematica punerii în aplicare a sancţiunilor civile, iar de menţionat sunt Articolele 9 şi 10 care abordează problema remediilor, mai exact posibilele daune şi modalitatea de a le determina valoarea, precum şi Articolul 11 care obligă potenţialii contravenienţi să furnizeze orice informaţii referitoare la bunurile pe care le deţin sau la terţi despre care se presupune că sunt implicaţi.
Sancţiunile penale sunt tematica secţiunii patru, mai exact Articolele 23 până la 26, inclusiv. Articolul 23 susţine că dreptul penal este aplicabil doar în cazurile în care infracţiunea se desfăşoară la o scară comercială, sau se urmăreşte obţinerea unor avantaje economice directe ori indirecte. Sancţiunile pentru o parte din infracţiunile conţinute în Articolul 23 includ amenzi „suficient de ridicate”, precum şi pedepse privative de libertate. Pe lângă sancţiunile menţionate anterior, Articolul 25 prevede sechestrarea, confiscarea şi distrugerea bunurilor contrafăcute, iar Articolul 26 prevede ca în cazurile corespunzătoare, autorităţile competente pot acţiona ex officio pentru a deschide o anchetă sau o acţiune în justiţie.
Secţiunea cinci este cea care are de’a face cu cea mai controversată problemă, anume aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală în mediul digital. Primul paragraf al articolului 27 susţine că statul trebuie să ofere posibilitatea unor acţiuni pro active pentru a lupta împotriva pirateriei pe Internet. Următorul paragraf prevede că acţiunile anterior menţionate trebuie să respecte principiile fundamentale precum libertatea de expresie, protecţia vieţii private şi un proces echitabil. În ciuda acestei menţiuni referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) încă trebuie să se pronunţe dacă această cerinţă este conformă cu acquis-ul european.
Poziţia Comisiei Europene
În ciuda scepticismului cu care ACTA a fost primit de societatea civilă, acest acord a găsit suporteri în cadrul Comisiei Europene. Aceştia au ţinut să sublinieze faptul că Acordul nu le oferă guvernelor o libertate mai mare în lupta lor împotriva contrafacerilor şi au susţinut că un vot pozitiv din partea Parlamentului nu ar face decât să le asigure o protecţie sporită companiilor europene.
Karel De Gucht, Comisarul European pe probleme de comerţ, s-a arătat nemulţumit de ceea ce el a numit „campania de dezinformare” cu privire la ACTA, asigurând deputaţii europeni că Acordul nu aduce schimbări legislaţiei europene deja în vigoare. În acest scop, acesta a stabilit consultări cu grupurile politice în care doreşte să prezinte conţinutul ACTA. Pe lângă aceste runde de consultări, De Gucht va lua parte şi la audierile care vor avea loc în cadrul Parlamentului European pentru a încerca să îi convingă pe membrii de importanţa acestui acord.
În încercarea de a clarifica dacă ACTA este sau nu compatibil cu drepturile fundamentale europene, Karel De Gucht a cerut CEJ să-i verifice legalitatea. Vivianne Redding, Comisarul European pentru Justiţie, a susţinut cererea colegului său, declarând că protecţia drepturilor de proprietate intelectuală nu este o justificare pentru violarea libertăţii de expresie sau a dreptului de informare.
În ciuda sprijinului aproape necondiţionat pe care Comisia Europeană l-a oferit ACTA, Maros Sefcovic, Comisarul European pentru Relaţii Inter-Instituţionale şi Administraţie, a declarat în data de 20 martie că instituţia pe care o reprezintă a subestimat protestele împotriva ACTA. Acesta s-a arătat surprins de anvergura protestelor şi motivaţia protestatarilor de a-şi exprima opiniile, în ciuda temperaturilor extrem de scăzute. Sefcovic a adăugat că aceasta trebuie să servească drept lecţie pentru Comisia Europeană care va trebui sa fie mult mai transparentă şi mai comunicativă când are de a face cu subiecte atât de delicate. Din punctul lui de vedere, Comisia trebuia să refere acordul CEJ încă de când valuri de proteste au fost observate în spaţiul virtual.
Citeste tot articolul si comenteaza pe
INTERVIURILE HotNews.ro