VIDEO ​​Ministrul Culturii a refuzat clasarea bulevardelor Aviatorilor, Kiseleff si Prezan si a avizat amplasarea a doua pasaje rutiere, subterane, la Piata Charles de Gaulle si Piata Presei

Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a respins cererea de clasare a bulevardelor Kiseleff, Prezan si Aviatorilor, initiata de Ordinului Arhitectilor Bucuresti, desi Comisia Nationala a Monumentelor Istorice a decis clasarea arterelor ca monumente istorice. Totodata, Kelemen Hunor a avizat construirea a doua pasaje subterane la Piata Charles de Gaulle, pe bulevardul Aviatorilor, si la Piata Presei Libere, pe bd. Kiseleff. Potrivit societatii civile, cele doua tuneluri, care urmeaza a fi construite de Primaria Capitalei, vor distruge aspectul acestor artere.

• VIDEO Vezi cum va arata pasajul subteran de la Piata Charles de Gaulle

Clasarea ca monumente istorice a celor trei bulevarde a fost decisa de Comisia Nationala a Monumentelor Istorice (CNMI) pe 30 noiembrie 2011. Potrivit studiului istoric, facut de unul dintre cei mai reputati specialisti in domeniu, Nicolae Lascu, si prezentat la CNMI, cele doua bulevarde au o valoare urbanistica, arhitecturala si artistica foarte mare, fiind unice in tara noastra. Din aceste considerente studiul istoric a propus clasarea celor doua bulevarde ca monumente de categorie A, de importanta nationala.

„Sistemul de circulatii urbane compus din soseaua G-ral Pavel Dimitrievici Kiseleff si continuarea acesteia cu soseaua Bucuresti-Ploiesti pana la podul peste lacul Herastrau, bulevardul Aviatorilor si bulevardul Maresal Constantin Prezan are:

• valoarea de vechime – mare;
• valoarea arhitecturala, artistica si urbanistica – foarte mare;
• valoarea de frecventa, raritate si unicitate – exceptionala;
• valoarea memorial simbolica – mare.

In conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Culturii si Cultelor nr. 2260/18.07.2008, obiectul prezentului studiu – sistemul de circulatii urbane din nordul Bucurestiului – intruneste calificativele valorice care justifica propunerea clasarii ca monument istoric grupa A”, concluzioneaza studiul istoric.

La jumatatea lunii februarie, Ministerul Culturii a anuntat Ordinul Arhitectilor Bucuresti ca a refuzat clasarea celor trei bulevarde. Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, nu a putut fi contactat pana la data publicarii acestui articol, pentru a oferi mai multe date referitor la decizia luata.

Cum arata cele doua pasaje subterane avizate de Ministerul Culturii

Dorin Stefan, arhitectul care realizeaza proiectele urbanistice ale celor doua pasaje, de la Casa Presei si Piata Charles de Gaulle, a declarat pentru HotNews.ro ca Ministerul Culturii a avizat favorabil proiectele: „Avem deja avizul de urbanism si avizul de la Ministerul Culturii. In acest moment proiectul se afla in dezbatere publica dupa care va fi supus la vot in Consiliul General. Vom face, miercuri, o prezentare a solutiei avizate, la Comisia Tehnica de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei”.

Potrivit arhitectului Dorin Stefan, pasajul de pe bulevardul Aviatorilor va fi pozitionat pe marginea bulevardului (nu pe cele doua bretele de pe marginea bd. Aviatorilor, cum s-a discutat initial) si va avea cate un tunel pentru fiecare sens de circulatie. Va intra in subteran imediat dupa statuia Aviatorilor, va trece pe sub Piata Charles de Gaulle si va iesi din nou la suprafata inainte de ambasada Chinei. Pasajul va avea o lungime de circa 800 de metri si doua benzi pe sens. Rampele de coborare au circa 130 de metri fiecare. In zona rampelor, la suprafata, vor ramane tot doua benzi pe sens, dupa care bulevardul va reveni la dimensiunea actuala, de trei benzi pe sens. Pentru construirea rampelor de intrare in pasaj vor fi sacrificati 18 copaci pe fiecare parte a drumului.

Pasajul de la Casa Presei va avea o lungime de circa 700 de metri. Va pleca de pe DN1, dupa Fantana Miorita, va trece pe sub Piata Presei unde se va bifurca, un tunel iesind pe Bd. Kiseleff langa Strandul Tineretului, iar celalalt tunel – pe Bd. Expozitiei. Pe sensul Kiseleff-DN1 nu se va putea intra in pasaj. Dorin Stefan a declarat ca nu va fi taiat niciun copac de pe Kiseleff pentru amplasarea tunelului. Din pasaj se va putea intra in parcarea de la City Gate si in parcarile care se vor construi in fata Casei Presei si la captul liniei de tramvai 41.

Primaria Capitalei a facut deja licitatie pentru construirea pasajului subteran, contractul in valoare de circa 18 milioane de euro fiind atribuit consortiului SC Apolodor Demolari, Eurovia Construct International, TEHCON & Editilitare si Infrastructura si SC Consitrans SRL, pe 8 mai 2011.

ONG-urile contesta proiectele

Atat Filiala Bucuresti a Ordinului Arhitectilor cat si societatea civila se arata scandalizati de decizia ministrului Culturii: „Sunt revoltat ca Ministerul Culturii a trimis Filialei Bucuresti a Ordinului Arhitectilor o scrisoare prin care ne anunta ca a decis ca ansamblul celor trei bulevarde din Nordul Capitalei – bd. Aviatorilor, Prezan si Kiseleff – sa nu capete statutul de monument istoric, lucru pe care noi l-am cerut si argumentat cu un foarte serios studiu istoric, inca din octombrie 2010. Fac precizarea ca in sedinta Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, care a avut loc pe 30 noiembrie, la Ministerul Culturii, am prezentat personal, in detaliu, motivele pentru care acest ansamblu urbanistic de exceptie, cu care multe capitale s-ar putea mandri, trebuie sa devina monument istoric. Interventia mea a fost contracarata de primarul general al Capitalei care a sustinut amplasarea a doua pasaje rutiere subterane pe bd Kiseleff si Aviatorilor. Aceste pasaje vor mari accesibilitatea si viteza de deplasare a automobilelor catre centrul Bucurestiului, insa cu pretul distrugerii unor ample zone verzi, de promenada si de socializare din aceste bulevarde, care ii dau o valoare urbanistica si arhitecturala de necontestat. Decizia ministrului Culturii este lipsita de orice argument stiintific si ma conduce la concluzia ca Ministerul Culturii nu protejeaza, asa cum s-ar cuveni, valorile si patrimoniul acestui oras”, a declarat Mircea Ochinciuc, presedintele filialei Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din Romania pentru HotNews.ro.

„Mi se pare o decizie scandaloasa avand in vedere ca in cadrul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice Bucuresti-Ilfov si Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice s-a decis clasarea celor trei artere. Din studiul istoric facut de domnul Nicolae Lascu, anexat cererii de clasare, cele trei bulevarde au o valoare foarte mare, fiind propusa clasarea lor ca monumente de importanta nationala. Din punctul nostru de vedere, decizia ministrului Culturii este in contradictie cu misiunea sa de a proteja patrimoniul. Iar daca este o decizie politica sa ne spuna si noua. Asociatia Pro_Do_Mo va protesta impotriva acestei decizii si a constructiei celor doua pasaje subterane care vor mutila cele mai frumoase bulevarde de promenada ale Bucurestiului”, a declarat Roxana Wring, presedinta Asociatiei Pro_Do_Mo pentru HotNews.ro.

Referitor la criticile aduse de ONG-isti celor doua pasaje, Dorin Stefan, arhitectul care face proiectul acestora, a declarat pentru HotNews.ro: „Cele doua pasaje nu vor distruge aceste bulevarde. Vor crea doar un deranj local care va fi remediat prin faptul ca toata vegetatia taiata va fi replantata. Trebuie sa facem un compromis ca sa putem circula in oras. In urmatorii zece ani traficul in zona de Nord a Capitalei va creste foarte mult, in special datorita dublarii traficului de pe aeroporturi. Nu putem scoate masina din oras in urmatorii 20-30 de ani. In zona de Nord a orasului va intra si viitoarea autostrada A3, ceea ce va duce o redistribuire a traficului in zona. Nu pot spune ca parerea societatii civile nu este indreptatita, insa depinde de unde privesti lucrurile. Daca privesti din punctul de vedere al pietonului, sigur, vezi aceasta discontinuitate si va fi un deranj. Daca privesti din punctul de vedere al soferului, care circula zilnic cu masina prin oras, atunci aceste pasaje vor fi un beneficiu”, a declarat Dorin Stefan pentru HotNews.ro. Acesta a mai explicat ca cele doua pasaje nu vor incuraja traficul de tranzit prin centrul orasului ci vor servi in principal celor care au treaba/locuiesc/muncesc in zona de Nord a orasului.

Istoria bulevardului Aviatorilor

– in cele mai vechi consemnari, bd. Aviatorilor apare cu numele de „Soseaua Noua”, drumul, o ulita nepavata, despartind proprietatile familiei Filipescu de cele ale familiei Jianu;

– la inceputul secolului XIX artera si-a schimbat numele in soseaua Jianu, datorita unuia dintre proprietarii din zona;

– dupa Primul Razboi Mondial, bulevardul a primit numele de Gheorghe Buzdugan;

– la inceputul anilor ’50, date fiind noile orientari politice, artera a fost denumita „Generalissim Stalin”;

– la mijlocul anilor ’50, bulevardul a primit numele „Aviatorilor”, pastrandu-l pana in zile noastre.

Potrivit studiului istoric facut de Nicolae Lascu, „traseul bd. Aviatorilor apare consemnat in planurile istorice ale Capitalei inca de la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Pe parcursul secolului al XIX-lea aceasta cale de circulatie era marginita de ample proprietati ocupate de gradini. (…) Primele intentii de amenajare si modernizare ale traseului acestei circulatii dateaza de la inceputul secolului al XX-lea. In 1902, Consiliul Comunal aproba un prim „Plan de aliniere si de nivelment al soselei Jianu”, prin care prospectul soselei era stabilit la 24 m. (…) In 24 mai 1912, Consiliul Comunal adopta un nou „Plan de aliniere si nivelment al soselei Jianu”, „in vederea executarii marelui Parc National pe mosia Herastrau si care sa inlocuiasca comunicatia cu orasul si pe de alta parte sa fie loc de plimbare comod si util”. Proiectul din 1912 a fost elaborat asadar cu scopul de a transforma soseaua Jianu in principala artera de penetrare in viitorul Parc National (actualmente parcul Herastrau). In consecinta, intentiile au fost ca soseaua Jianu sa fie mult largita, profilul transversal fiind unul complex, cuprinzand trasee speciale pentru automobile, trasuri, tramvaie, calareti, biciclete si pietoni”.

Lucrarile initiate in 1912 au fost intrerupte doi ani, proiectul fiind reluat abia in 1928, cand s-a aprobat un nou proiect ale soselei Jianu, care unifica si simplifica forma bulevardului, ajungandu-se la o imagine foarte apropiata cu cea din zilele noastre. In proiect este reprezentata si piata Charles de Gaulle, denumita in timpul maresalului Antonescu, Piata Adolf Hitler. La inceputul anilor ’50 a fost rebotezata „I. V. Stalin”.

Pe bulevardul Aviatorilor sunt 17 cladiri monument istoric.

Istoria bulevardului Kiseleff

– primele referiri la Soseaua Kiseleff apar in secolul XVIII cand drumul purta numele de Aleea Baneasa;

– Aleea Baneasa s-a dezvoltat in prelungirea Caii Victoriei, fostul Pod al Mogosoaiei, inaugurat la sfarsitul secolului al XVIII-lea si care facea legatura intre palatul lui Constantin Brancoveanu, plasat in vecinatatea Pietei Unirii si resedinta sa extraurbana de la Mogosoaia;

– prima mentionare a lucrarilor de amenajare ale traseului soselei Kiseleff a fost facuta, in scris, in 1833. „In data de 2 martie a acestui an, marele vornic Grigore Filipescu raporta generalului Kiseleff faptul ca „s-a savarsit aleaua cea mare din Capul Soselei Podului Mogosoii pana la Baneasca, remaind cusur numai asternerea cu nisip si rasadirea copacilor de pe laturi, care si acestea au inceput a se lucra”. Aceasta afirmatie se pare ca a fost facuta insa fara o acoperire reala, in perioada ulterioara, pana tarziu spre mijlocul secolului al XIX-lea, amenajarile facute in timpul lui Nicolae Mavrogheni la sfarsitul secolului al XVIII-lea, ramanand neschimbate. Spre 1840, lucrarile de amenajare ale soselei incepute in 1832, erau inca neterminate”, se arata in studiul istoric facut de Nicolae Lascu.

– la inceputul anilor ’40 ai secolului al XIX-lea Adunarea Obsteasca si domnitorul Bibescu hotarau, prin adoptarea unei legi, sa ridice o statuie dedicata generalului P. D. Kiseleff, pe locul fostului Teatru National de pe Podul Mogosoaiei, ca semn de recunostinta pentru beneficiile aduse tarii, in perioada guvernoratului sau. Kiseleff a refuzat insa aceasta onoare, propunand in loc realizarea unei „lucrari de folos obstesc”. „Probabil urmand dorinta fostului guvernator, domnitorul Gheorghe Bibescu initia inceperea in apropierea viitoarei pieti a Victoriei, de o parte si de alta a aleii de promenada, trasarea unui parc conceput si realizat de peisagistul de origine germana Karl Friedrich Wilhelm Meyer (1814-1852). Contractul pentru amenajarea gradinii fusese semnat cu Meyer in decembrie 1844, planurile fiind gata in anul urmator, cand a fost inceputa si executia lucrarilor. (…) Probabil din aceasta perioada se pastreaza si proiectul nedatat, semnat de inginerul topograf A. Zane, care include organizarea unui prim tronson al soselei. (…) La acest moment plantatiile nu erau inca realizate (cu toate ca inceperea plantarii de arbori fusese anuntata in „Buletin, gazeta oficiala” in luna aprilie 1844), caci in partea de jos a planului se pastreaza calculul numarului de salcami care urmau sa fie rasaditi. La 1843 nu „erau de pastrat decat santurile si soseaua din mijloc, intre statia de trasuri initiala si cea finala, aflate la 600 de stanjeni una de cealalta (aproximativ 200 m)”, scrie in studiul istoric facut de Nicolae Lascu.

– extinderea traseului soselei Kiseleff spre nord a continuat imediat dupa 1860. „In planurile ridicate la inceputul anilor ’90 ai secolului al XIX-lea, soseaua Kiseleff apare figurata in aceeasi maniera ca in planurile anterioare, rondul al II-lea, unde urma sa fie construit Arcul de Triumf, precum si imprejurimile acestuia fiind configurate abia in a doua jumatate a ultimei decade a secolului al XIX-lea. In aceasta etapa, soseaua era formata dintr-un drum central destinat trasurilor, completat de doua alei pe fiecare latura – pe partea dreapta era o alee pentru pietoni si una pentru calareti, in timp ce pe partea stanga era prevazuta o alee pentru pietoni si una pentru biciclisti”, se arata in studiul facut de Nicolae Lascu.

– Arcul de Triumf a fost inaugurat in 1922. „In ziua finalizarii Primului Razboi Mondial, armatele romana si franceza, in frunte cu regele Ferdinand I si generalul Berthelot, si-au facut intrarea in Capitala. Ocazia a reprezentat unul dintre prilejurile de construire si amenajare a unor scenografii menite sa puna in evidenta importanta momentului. Actiunile de acest fel au continuat si in anii urmatori sub coordonarea „Comisiunii pentru Organizarea Serbarilor incoronarei”, organism creat in 1920 in scopul pregatirii festivitatilor care urmau sa aiba loc in 1922. Comisia hotara ridicarea a doua monumente comemorative:„Catedrala Reintregirii Neamului” de la Alba Iulia si Arcul de Triumf din Bucuresti. Catedrala urma sa adaposteasca slujba incoronarii, iar Arcul, urma sa creeze scenografia pentru intrarea triumfala in capitala tarii a primului rege al Romaniei intregite. Prin „Conventiunea” incheiata la 17 martie 1921, elaborarea proiectelor si conducerea lucrarilor Arcului de Triumf au fost incredintate, fara un concurs prealabil, arhitectului Petre Antonescu. Actiunile declansate au facut obiectul preocuparilor guvernamentale, construirea celor doua monumente fiind coordonata de primul ministru de atunci – generalul Averescu si de ministrul de razboi generalul Ion Rascanu. Lucrarile au fost executate de „intreprinderile Generale Technice Inginer Tiberiu Eremie” si au costat in jur de 3 milioane de lei. in 1921 se stabilise turnarea fundatiilor si ridicarea scheletului structural din beton armat, urmand ca inchiderile (cu exceptia bazei unde fusese utilizat granit de Deva) sa fie realizate din materiale cu un grad limitat de rezistenta in timp. Arcul de triumf a fost inaugurat in dimineata zilei de 16 octombrie 1922, a doua zi dupa incoronarea de la Alba Iulia. Avand o silueta diferita de cea a constructiei care se pastreaza in prezent, Arcul de Triumf inaugurat in 1922 (plansa 16) era rezultatul contributiei mai multor artisti de marca ai momentului. Astfel pe langa contributia arhitectului Petre Antonescu, autor al proiectului, au mai fost implicati o serie de artisti plastici care au realizat decorul sculptat. Acestia au fost sculptorii Storck, Matauanu, Medrea, Paciurea, Spaethe, Severin, Iordanescu si Jalea”, scrie in studiul istoric realizat de Nicolae Lascu. Dupa prima iarna, constructia s-a degradat vizibil. Lucrarile de reabilitare au fost incepute si finalizate in 1936.

– modernizarea tronsonului cuprins intre rondul al III-lea din vecinatatea fantanei Miorita, a fost intreprinsa in a doua jumatate a deceniului al patrulea al secolului al XX-lea, inaugurarea acestuia fiind facuta la 13 iulie 1939.

– „in perioada care a urmat celui de-al Doilea Razboi Mondial interesul pentru aceasta zona a fost mult diminuat: “gradina Kiseleff a capatat aspectul unui parc natural, salbaticit, pe care trecatorul il crede ramasita unei vechi paduri, fara sa banuiasca inceputurile sale reale din 1843-45 intr-o campie stearpa si mocirloasa”. Cu toate acestea zona adiacenta traseului carosabil a continuat sa suscite atentia, ramanand un reper urban important. Pastrarea pana in prezent a caracteristicilor definitorii ale zonei, au contribuit in mare parte la mentinerea interesului autoritatilor privind reabilitarea zonei”, termina istoria bulevardului Nicolae Lascu.