Nae Caranfil face “Cum sa furi un milion” in varianta romaneasca sau un “Marele jaf comunist” in engleza, cu vedete de la Hollywood pe afis

“Vara anului 1959. Vazuta de la Bucuresti, planeta albastra a devenit rosie. Pentru populatia ramasă nearestata, viata pare destul de calma. E ceva mai putina teroare decat pe vremea lui Stalin, ceva mai multa paine si ceva mai mult circ” –asa incepe sinopsisul lungmetrajului „Closer to the Moon” pe care Nae Caranfil il filmeaza la Bucuresti, in limba engleza si cu o distributie in proportie de 90% britanica. Presa a avut azi acces pe platou si s-a intretinut si cu actorii principali – Vera Farmiga si Mike Strong.

Actrita americana nominalizata la Oscar pentru “Sus, in aer”/”Up in the Air” o joaca pe Monica Saveanu (Alice in film), iar britanicul Mark Strong, care recent a facut “The Way Back” si “Green Lantern”, este Alexandru Ioanid. Din distributie mai fac parte Harry Lloyd, Tim Plester, Christian McKay si Joe Armstrong.

Numele personajelor sunt schimbate fata de original, dar povestea e aceeasi: intr-o dimineata de august 1959, cinci oameni mascati (patru barbati si o femeie), fosti nomenclaturisti si toti evrei, ataca Banca Nationala a Romaniei, Filiala 16 februarie (de pe Calea Giulesti) si fura 1,6 milioane de lei (echivalentul a 250.000 de dolari).

Vera Farmiga

Foto: Sorin Nainer

Sunt prinsi dupa o luna si, sub promisiunea clementei, devin personajele unui film-reconstituire a jafului pe care il planuisera, ca si a anchetei care a urmat. Filmul – destinat numai ierarhiei superioare de partid -, exista si azi, dar, dupa incheierea filmarilor, toti cei patru barbati sunt condamnati si executati (in februarie 1960) si doar Monica Saveanu e condamnata la munca silnica pe viata, reusind pana la urma sa emigreze in Israel.

Lui Nae Caranfil i-a venit ideea unui film de fictiune pe acest subiect dupa ce a vazut o varianta de montaj a documentarului “Marele jaf communist” pe care Alexandru Solomon l-a facut in 2004. A scris un scenariu in limba romana, “Alice in Tara Tovarasilor”, a castigat ceva finantari, dar nu sufficient, asa ca proiectul s-a oprit.

L-a rescris in engleza sub titlul “Closer to the Moon” si l-a relansat acum cu alt producator – Mandragora Movies, prin Bobby Paunescu. Filmul e o coproductie Romania – Franta- Italia- Polonia- SUA, iar turnajul a inceput in 5 septembrie, la Bucuresti.

Jumatate din filmari s-au desfasurat pana acum intr-una din curtile Politehnicii de pe Strada Polizu, unde echipa scenografului Cristian Niculescu a refacut si, uneori, a reconstruit de la zero intersectia din Giulesti unde a avut loc jaful.

Maternitatea Filantropia de peste drum, care acopera o cladire reala, pare la fel de reala precum Cantina Victoria care e doar o carcasa. Un depozit de vinuri Crama Pietroasele, o frizerie cu tot ce trebuie inauntru, cooperativa Avintul Imbracamintei, precum si un grup statuar descoperit in fosta Casa a Scanteii intregesc atmosfera.

In cateva zile acest decor (despre care Nae Caranfil spune ca “nu e Disneyland, ci Redland”, care e important pentru el pentru ca pe acea vreme a vazut lumina zilei, de fapt in 1960) va disparea pentru ca echipa se muta in alte locatii.

Nae Caranfil e emotionat. Pentru el subiectul are incarcatura perfecta de drama si comedie ca-n viata, plus imaginea ei din oglinda cu referinte la cinema – ca in toate filmele sale. Ramele se topesc una intr-alta.

Nae Caranfil: “Era un vis al meu adolescentin”

Iata ce a declarat Nae Caranfil pentru Hotnews.ro la intrebarea cat de mult s-a schimbat povestea sa dupa ce a decis s-o transpuna in engleza, pentru actori de limba engleza?

“Era un vis al meu adolescentin de a ajunge intr-o zi sa fac un film care sa semene cu cinematograful cu care am crescut si care m-a creat, un cinematograf anglofon in cea mai mare parte. Azi e o provocare pe care o duc in spate cu relativa dificultate pentru ca de multe ori e foarte greu, in tensiunea momentului, in stresul pe care fiecare cadru din film ti-l ofera, sa iti gasesti foarte rapid cuvintele, formula limpede pentru actori a starii pe care vrei s-o sugerezi. Din celalalt punct de vedere, al unui scenariu care a fost initial scris in romana si gandit pentru un casting de actori romani, schimbarea are mai degraba aspecte pozitive. Mi se pare foarte interesant sa lucrez in cadrul unor conventii clar asumate. Exista o lunga traditie a cinematografului anglofon sa preia niste universuri ne-anglofone, de la „Dr Jivago” pana la titluri foarte recente. Sigur ca savoarea replicilor in romana se pierde, dar se castiga alte lucruri, in special prestatia acestor actori, si nu vorbesc de cativa, ci de o mica armata de 30 si ceva de oameni veniti din Marea Britanie, cu exceptia Verei Farmiga, care vine din America. Lucrul cu o asemenea echipa e o experienta formidabila, de nepovestit.”

Vera Farmiga: „Maternitatea e esenta lui Alice”

Vera Farmiga, vedeta americana care combina filmele de mare studio cu productiile independente, si-a adus la Bucuresti si cei doi copii, dintre care cel mai mic e sugar. De aceea, ea s-a apropiat de personajul ei mai ales prin latura sa materna. Intrebata de HotNews.ro cum a pregatit, cum a gandit personajul Alice, ea a raspuns:

„Deocamdata nu cred ca am reusit decat sa zgarii suprafata acestui personaj, care e inca misterios pentru mine. Nu pot spune ca-l cunosc, dar ceea ce vreau sa explorez sunt ideea de maternitate si de sacrificiu. Dorinta de a crea o lume mai buna pentru copilul ei este, de fapt, esenta lui Alice. Si mi-a mai placut faptul ca trebuie sa lupti, sa te revolti, sa ai un punct de vedere, sa provoci lucrurile. Ma ajuta faptul ca sunt aici, pentru ca asa pot inteleg ravagiile pe care le-a facut comunismul – lucru pe care eu, nascuta fiind in America, nu-l intelegeam la inceput (desi bunica mea ucraineanca mi-a povestit cate ceva.). Ma duc in Cismigiu si stau de vorba cu mamicile de acolo, iar ele imi povestesc despre copilaria lor si despre cum se traia pe atunci, si asta e o documentare foarte importanta pentru mine.”

Mark Strong: „Am incercat sa inteleg cum se traia in comunism”

Mike Strong

Foto: Sorin Nainer

E un actor de mare versatilitate – a studiat la Bristol Old Vic Theatre School, iar in cinema a trecut de la “Rocknrolla” la “Sherlock Holmes” si “Syriana”. Pentru el, dorinta de a face acest film a crescut pe masura ce le spunea prietenilor incredibila poveste romaneasca si cu cat era mai de neinteles pentru toata lumea mobilul real al jafului.

Iata ce a declarat Mark Strong pentru HotNews.ro: “Cred ca inainte de toate am incercat sa inteleg cum era sa traiesti in comunism. Mi s-a parut interesant la scenariu felul in care permuta comedia in tragedie – lucru care nu e defel britanic si cu care nu ma puteam impaca. Nu stiu daca personajul meu seamana cu cel real – el are in scenariu o aura de insolenta si de sarcasm -, dar ne simtim foarte bine facand acest film. Cred ca unul dintre motivele pentru care am tinut mult sa fiu prezent in acest proiect e ca intr-un film de acest tip te simti mai aproape de fantana, de izvorul creatiei. In marile filme americane – si am avut aceasta experienta recent -, esti un element foarte mic intr-o masina mare, lucru care te poate demoraliza. In marile productii americane esti separat de acest proces de creatie, nu iei parte la dezbatere. Esti asteptat doar sa apari, sa-ti faci treaba si sa-ti tii gura.”

Michael Fitzgerald, coproducator al filmului si care a mai produs pana acum filme de John Houston, Bruce Beresford sau Bertrand Tavernier (dar si „The Three Burials of Melchiade Estrada”, de Tommy Lee Jones), a spus pentru HotNews ca a ajuns la proiect in mod simplu:

„L-am cunoscut pe Nae pe cand eram impreuna cu el si Jiri Menzel in juriul de la Salonic, acum trei ani. Festivalul ii organiza o retrospectiva si, din respect, m-am dus sa-i vad filmele. Mi-au placut foarte mult. L-am intrebat la ce lucreaza, mi-a trimis scenariul si mi s-a parut fermecator.”

Deja, actorii straini sunt la curent cu pasiunea lui Nae Caranfil pentru piesa lui Frank Sinatra, „My Way” , pe care au botezat-o „Nae Way”, si ii spun de asemenea Naestro, copiindu-l pe regizorul reconstituirii din film caruia i se spune Maestro.

Nae Caranfil vrea sa aiba filmul gata prin aprilie 2012, pentru a-l trimite la Cannes. Si Bobby Paunescu spune ca au „asteptari inalte”. Deocamdata ne-au spus cum incepe filmul: cu un insert: „70% din evenimentele din film s-au petrecut in realitate. Celelalte 75% sunt basme”.