Cateva idei despre noul Cod al Muncii

Noul Cod al Muncii a generat dezbateri intense in ultimele saptamani, principala preocupare a contestarilor fiind aceea de a demonstra ca salariatul roman va ajunge inevitabil “sclav pe plantatie”, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

Cu alte cuvinte, daca ar fi sa ne luam dupa ce spun cei care combat acest Cod, angajatorul abia asteapta flexibilizarea pietei muncii pentru a “flexibiliza” si el programul angajatului, in sensul de a il forta sa lucreze 12-15 ore pe zi fara sa ii plateasca orele suplimentare si fara sa ii dea concediu.

Cu foarte putine exceptii, dezbaterile organizate pe marginea acestui subiect se concentreaza pe ideea ca angajatul va avea de suferit daca angajatorului i se da mai multa libertate de miscare, abordare care pune automat angajatorul la zid, transformandu-l inevitabil intr-un personaj negativ.

Pana la un anumit nivel, acest tip de reactie este de inteles din moment ce rolul sindicatelor este acela de a ii apara pe angajati, insa transformarea angajatorilor intr-un fel de “bau-bau” nu cred ca ajuta pe nimeni.

Tot in aceeasi nota, grija multora este ca nu cumva salariatii sa fie fortati sa lucreze mai mult. Mai putin este ok – iar in acest sens se fac comparatii cu nemtii si francezii, desi aceste tari sunt cu 50 de ani inaintea noastra -, dar in nicun caz mai mult. Or, daca Romania se afla cu 50 de ani in urma nemtilor, nu ar trebui sa ne comparam cu situatia lor de acum, ci cu cea din anii 50-60, atunci cand ei lucrau 8 ore pe zi, sase zile pe saptamana.

Nici in ceea ce priveste contractele pe termen determinat, dezbaterile nu sunt mai constructive. Se sustine ca firmele vor evita angajarile pe termen nedeterminat din moment ce au alternativa contractelor pe termen determinat, iar o eventuala crestere a ponderii celor care lucreaza cu acest din urma tip de contract este prezentata drept o evolutie evident negativa. Aici nu se mai fac comparatii cu tarile din vest, pentru aceste comparatii nu ii avantajeaza pe cei care sustin aceasta idee.

Potrivit Eurostat, Romania se afla pe ultimul loc in Europa in ce priveste ponderea contractelor pe termen determinat in total contracte de munca, procentul in cazul nostru fiind de 1%, iar media UE de 13,6%, click pe graficul alaturat pentru detalii.

Pe de alta parte, unul dintre punctele asupra caruia parerile nu mai sunt atat de impartite este cel referitor la munca la negru. Practic, in noile conditii, angajatorul risca puscaria daca este prins cu mai mult de trei angajati fara contract de munca, insa istoria ultimilor 20 de ani ne-a dovedit ca una este sa adopti legi, si alta este sa le implementezi.

Luand in considerare faptul ca unul din 4 angajati lucreaza la negru, daca autoritatile vor aplica Legea asa cum trebuie, ori numarul angajatilor raportati oficial va creste semnificativ, ori Administratia Nationala a Penitenciarelor va trebui sa suplimenteze numarul de paturi din inchisori. Probabil nu se va intampla nici una, nici alta.

In alta ordine de idei, initiativa asta pare interesanta.

Comenteaza pe blogul lui Cristian Orgonas.