Proiectul de tara

Acum se vede ce importanta era reconstructia institutionala, economica, sociala, politica a Romaniei. Dupa “Spiritul de la Snagov”, realizat sub conducerea academicianului Tudorel Postolache si destinat integrarii in Uniunea Europeana, Romania n-a facut nimic in directia refacerii arhitecturii sale de putere si de organizare.

Ne-am tarat intr-un regim nedefinit, ceva intre comunism botezat pompos “stat social” si capitalism primitiv, ilustrat de “elite de prada” transpartinice, care au inteles sa se imbogateasca din hoitul fostei economii socialiste, fara sa se oboseasca sa construiasca ceva in loc.

Academia Romana, juristi consacrati, specialisti in drept constitutional, societatea civila, toti au asistat nepasatori (neputinciosi?) la involutia tarii, politica si economica, la o “democratie” care a dus la polarizarea bogatiei, fara vreo sansa pentru aceia care stiu doar sa munceasca, dar isi doresc sa ajunga si ei la un trai decent. Si nu din pomeni electorale ci din productivitatea economiei.

Eroarea este dubla. Nu poti trai fericit intr-o tara nefericita, in care risti sa primesti in cap bastoane sau pietre de la multimi flamande talazuind pe strazi. Poti doar sa emigrezi, dar, stiind doar sa furi, vei fi respins de societatile civilizate, in care sursa traiului decent este munca cinstita.

Un singur judecator de la Curtea Constitutionala arunca in aer o tara de 22 de milioane de suflete. Cu argumente aiuritoare. Ca sa-si justifice pastrarea pensiilor proprii, argumentand ca magistratii au o “existenta” constitutionala, nu legala! Atunci parlamentarii ce existenta au, extraterestra?

Si, ca sa nu bata prea tare la ochi, decide ca si celelalte pensii nu pot fi taiate, cu riscul de a arunca tara in colaps economic.

Cine decide bugetele tarii? Cine proiecteaza si face executia bugetara, Curtea Constitutionala? Sa presupunem ca la discutarea legii bugetului un partid sesizeaza Curtea ca nu e bine impartit bugetul si ca parlamentarii si magistratii au dreptul la salarii de sute de mii de euro pe luna. Curtea zice da si atunci toata tara se executa. Ca numai Dumnezeu este deasupra Curtii. Le-am dat o idee.

Cum am ajuns aici?

Toate guvernele care s-au succedat au pendulat intre imbogatirea pe seama bugetului, mita electorala si plasarea clientelei de partid. Dincolo de aceste trei obiective n-a existat nimic. Trebuia construit un nou proiect de tara, inlocuirea economiei socialiste cu una capitalisa, reformarea si modernizarea statului, reformarea sistemelor educationale si de sanatate, etc. Nu este intamplator ca sistemele de educatie si sanatate au ramas in tiparele comuniste, inghit resurse enorme fara a produce rezultatele de care societatea are nevoie.

Existaun Proiect de Revizuirede Comisia Prezidentiala condusa de Ioan Stanomir. Intre timp, deciziile Curtii Constitutionale cat si referendumul privind Parlamentul Unicameral si reducerea numarului de parlamentari fac necesare o revizuire a acestui proiect.

O alta incercare este si lucrarea profesorului Florin Colceag, “Modelul de tara”. Matematician si informatician, doctor in economie, membru al Clubului de la Roma, profesorul Colceag aduce o perspectiva cibernetica asupraunui nou proiect de evolutie economica, sociala, politica pentru Romania.

Avem siun model de evolutie pentru educatie, produs tot de o comisie prezidentiala, condusa de Mircea Miclea. Cat din acest model se va regasi in Legea Educatiei Nationale, ajunsa in dezbatere la Senat, vom vedea.

Strategia Nationala de Aparare a Romanieireprezinta de asemenea un document rezultat din activitatea CSAT si care poate fi luat in considerare la elaborarea Proiectului de tara.

Exista, probabil, multe alte incercari izolate avand ca obiectiv un model de evolutie pentru Romania. Au aparut carti cu tematica economica, incercari de a “prezice” viitorul economic, politic, militar, geostrategic al Europei si al lumii intregi.

Criza economica actuala ne arata vulnerabilitatile la care ne-am expus tocmai pentru ca nu avem o strategie de evolutie pe termen mediu si lung. Un exemplu clasic: nu maresti pensiile si salariile bugetare fara o minima predictie a resurselor pe termen mediu, cel putin. Altfel, ne trezim cu dezechilibre bugetare nefinantabile, carora nu le putem face fata.

Adica situatia in care suntem acum.

Intr-un context international cum nu se poate mai prost. Majoritatea tarilor se lupta cu crize de tot felul, nu au de unde sau nu vor sa-i ajute si pe altii.

Revizuirea Constitutiei este si un prilej de a regandi toata arhitectura institutionala. Cine de ce raspunde? Cine ce decizii ia? Cata descentralizare, cata putere politica centrala, rolurile detaliate jucate de fiecare actor? Cine controleaza administratia locala, care a ajuns gaura neagra a economiei? Inclusiv ce rol are Curtea Constitutionala? Nu e normal ca noua oameni sa se joace cu soarta a 22 de milione. Pentru propriile interese sau pentru interese de partid.

Lucrul cel mai important deriva din apartenenta noastra la Uniunea Europeana. Adica orice proiect trebuie sa tina cont de planurile de evolutie ale acestei structuri. Care si ea este in mare incurcatura, provocata de criza economica, criza datoriilor publice ale statelor membre, criza monedei comune euro. Cum ne raportam la aceste noi provocari? Cum ne proiectam viitorul cu suficiente grade de libertate pentru a avea “iesiri” onorabile in diverse situatii ce pot sa apara?

Cine se inhama la realizarea unui nou Proiect de tara?