Vreau padurile inapoi

In ultimul meu articol publicat pe acest site am incercat sa aflu parerile voastre cu privire la problemele de mediu. Eram curios sa descopar ce considerati important pentru voi, care sunt problemele ce pot fi rezolvate relativ simplu, dar care sa aiba un impact relativ mare asupra mediului. Totodata am incercat sa initiez un dialog cu cititorii. Spre surprinderea mea e-mail-urile nu au intarziat sa apara. Am primit e-mail-uri chiar din primele minute, dupa ce articolul a fost publicat. Acest lucru m-a bucurat enorm. Astfel, am realizat ca din ce in ce mai multi cetateni sunt ingrijorati de starea mediului, iar acesti oameni sunt hotarati sa se si implice. In articolele urmatoare voi incerca sa abordez separat problemele semnalizate de cititori, dar in continuare intr-o maniera deschisa, pentru ca dialogul sa continue.

In acest articol mi-am propus sa abordez cea mai dezbatuta si poate cea mai urgenta problema dintre toate semnalate de Dumneavoastra, cea a defrisarilor si a disparitiei padurilor. Eu sunt alaturi de voi in lupta pentru stoparea acestui fenomen. Este indeajuns sa fii de varsta mea si deja poti sa faci diferenta intre starea padurilor din copilarie si cea de astazi. Nu putem sa sustinem ca Romania a fost o tara foarte ecologista in trecut. Totusi, cand ma plimb azi prin muntii Harghitei in jurul carora am copilarit, ceea ce vad ma socheaza si ma intristeaza enorm. Nu inteleg cum am fost in stare sa devastam regiuni intregi. Nu inteleg cum nimeni nu a incercat sa ia atitudine vazand ca padurile pur si simplu dispar peste noapte. Nu conteaza in ce regiune ne aflam in tara, daca ne ducem intr-o padure, gasim des urme de copaci proaspat taiati. Se observa ca se defriseaza atat pentru consum individual, cat si pentru consum la scara larga, la nivel industrial.

Nu inteleg cum oamenii nu isi dau seama ca fenomenele climatice extreme, care includ inundatii si seceta, se datoreaza in mare masura defrisarilor realizate in mod barbar. Atunci cand vine potopul cu totii suntem constienti de cauze, indiferent daca provenim din clasa politica, din societatea civila, din sectorul industrial sau suntem simpli cetateni. Se aud imediat discursuri politice pe probleme de mediu, promisiuni de initiative si masuri. Dar apa trece si ideile, promisiunile si temele electorale de mediu dispar. Oamenii politici incep sa abordeze alte probleme actuale. Iar cetatenii mai taie cate un copac pentru a construi o casa noua si pentru a avea lemne iarna. Industria se gandeste ca e mai eficient un profit mare azi, decat unul mai mic, dar constant pe parcursul anilor.

Dar cu padurea cum ramane?!

Romanii nu sunt singurii din lume care se confrunta cu asemenea probleme. La nivel global se defriseaza anual aproximativ 13 milioane de hectare de padure. Asta inseamna ca pierdem anual paduri cu o suprafata aproximativa a teritoriului Greciei. Iata cateva exemple la nivel global. In decembrie 2004, presedintele Insulelor Filipine a ordonat interventia fortelor armate pentru a opri defrisarile ilegale, dupa ce inundatiile si alunecarile de teren au omorat 340 de oameni. Aceasta tara, care candva avea un export stabil, constant si profitabil de lemne, abia mai are paduri si este un importator net de lemne si produse lemnoase.

Dupa inundatiile din China, din august 1998, guvernul chinez si-a invatat lectia si a interzis in totalitate exploatarile in multe dintre regiunile tarii. Multe alte tari au platit un pret urias pentru politicile iresponsabile, dar sunt inca multe care n-au invatat nimic din exemplul celorlalti. Chiar daca in lumea industrializata, prin politicile de mediu, castigam anual 5,6 milioane de hectare de padure, la nivel global pierdem anual 3% din paduri.

Suprafata impadurita a Romaniei se situeaza la 26,7% din suprafata tarii, sub media europeana de 32% si sub limita ecologic necesara. Potrivit reliefului si climei, Romania ar trebui sa aiba terenuri impadurite in proportie de 40 – 45% din suprafata totala a tarii. In prezent, padurile ocupa aproape un sfert din teritoriul tarii si au o distributie foarte neuniforma pe tot cuprinsul acestuia. Circa 2 treimi sunt situate in zona montana, ponderea lor fiind foarte scazuta la campie (sub 10%) unde, din aceasta cauza, se resimte puternic efectul exceselor climatice.

In mai putin de un secol, s-a taiat jumatate din padurea tarii. Se estimeaza ca cele mai mari distrugeri s-au produs intre anii 2002-2004, cand multi dintre proprietari sau urmasi ai proprietarilor de paduri de pana in 1948 au intrat in posesia suprafetelor revendicate. Postul de televiziune „The Money Channel” afirma ca „Romania este singurul stat din Europa in care exista un proces de desertificare in plina desfasurare”.

Analizand aceste date, avem tot dreptul de a ne ingrijora si de a ne pune intrebarea: oare mai sunt sanse sa stopam sau sa inversam tendinta actuala? Parerea mea este ca da, dar numai daca o sa fim in stare sa actionam repede si la toate nivelele. Problema a devenit mult prea complicata pentru a putea fi rezolvata la nivelul deciziilor politice sau administrative. Este nevoie urgenta de un set de masuri la nivel european, la nivel national si la nivel local.

La nivel european s-au facut niste pasi, dar departe de a fi suficienti. S-au introdus in primul rand in codul penal infractiunile impotriva mediului, ceea ce inseamna un mare pas inainte. S-au creat numeroase fonduri, in cadrul Fondurilor Structurale, in cadrul Fondurilor de Coeziune sau in cadrul programului LIFE-Natura, pentru conservare, dezvoltare durabila, reimpadurire sau administratie eficienta. Ceea ce lipseste este o legislatie care in loc sa interzica, sa ofere solutii. Degeaba inventam legi, directive sau recomandari, prin care sa interzicem defrisarile ilegale. Acestea vor continua. La inceputul anilor 2000, se estima ca in UE aproximativ 50% din importurile de lemn din tarile tropicale si 20% din importurile de lemn din Europa de Est si Federatia Rusǎ proveneau din surse ilegale, in ciuda legislatiei existente.

Ce poate sa faca UE pentru a opri cu adevarat defrisarile? Cativa deputati au scris o scrisoare in martie 2008 comisarului european de mediu, Stavros Dimas, prin care au cerut o propunere legislativa din partea Comisiei Europene care sa reglementeze vanzarea produselor din lemn pe piata comuna a UE. Comisarul a raspuns in aprilie, aratand ca si Comisia Europeana este foarte ingrijorata de problema si ca o propunere legislativa in acest domeniu urmeaza sa fie lansata curand.

De asemenea, a fost initiata o declaratie scrisa in PE prin care se incuraja o legislatie in acest domeniu. Pana la termenul de expirare, iunie 2008, declaratia a strans 205 de semnaturi de la deputatii europeni. Propunerea legislativa din partea Comisiei Europene totusi intarzie sa apara. ONG-urile, Greenpeace si WWF, incerca sa faca presiuni la randul lor, dar efectul este mult prea mic.

La nivel national avem nevoie de o legislatie mai stricta. Insa atata timp cat autoritatile locale nu sunt interesate de o rezolvare reala a acestor probleme, nu vom vedea imbunatatiri. Prin urmare, degeaba avem legi bune daca acestea nu sunt puse in aplicare. Iar pentru asta este nevoie de presiune. Daca mai toata comunitatea participa la defrisari, nu ne putem astepta la o actiune in forta nici din partea primarilor si nici din partea fortelor de ordine, pentru ca toti traiesc in comunitatea respectiva. Daca nu se creeaza o presiune din partea cetatenilor, atunci in continuare o sa vedem ca se iau masuri doar din cand in cand impotriva unui individ. De cele mai multe ori este vorba de persoana care se ocupa de defrisari ilegale la scara cea mai mica.

Tocmai din acest motiv, cea mai importanta parte ne ramane noua, cetatenilor ingrijorati. Implicarea fiecarui individ poate sa duca la schimbari majore. Putem sa facem presiuni la Comisia Europeana: http://www.greenpeace.org/international/campaigns/forests/eu-ban-illegal-timber/forest-love, la autoritatile centrale sau locale prin diverse actiuni, prin scrisori si prin atitudine. Important este sa ne implicam.

Intrebarea mea este insa urmatoarea: care credeti ca este cea mai eficienta metoda pentru a stopa defrisarile ilegale? Astept ideile voastre de actiuni si campanii si va asigur ca cele mai bune idei vor fi puse in practica.

Magor Csibi este europarlamentar din partea PNL. In virsta de 27 de ani, este cel mai tanar membru roman al Parlamentului European. Ocupa functia de vice-presedinte al Comisiei pentru Mediu, Sanatate Publica si Siguranta Alimentara din PE.