Mobilitatea fortei de munca in UE
Mobilitatea de la un loc de munca la altul
– Conform sondajului privind forta de munca din 2003, 8,2% din forta de munca totala angajata in UE si-a schimbat locul de munca dupa un an. Dar exista diferente intre statele europene – in Danemarca si in Marea Britanie mobilitatea de la un loc de munca la altul se situeaza undeva in jurul a 13%, in timp ce in Suedia si Grecia este in jur de 5%.
In ceea ce priveste durata petrecuta la acelasi loc de munca, in 9 state membre, 40% din populatia activa
a lucrat pentru acelasi angajator mai bine de 10 ani, media europeana fiind de aproximativ 38%.
(Sursa: Sondajul Eurostat 2004 privind forta de munca in UE)
– Lucratorii din UE raman la acelasi loc de munca in medie pentru 10,6 ani, comparativ cu 6,7
ani in SUA. (Sursa: Centrul pentru Studii privind Politicile Europene, O Noua Agenda Europeana
pentru Mobilitatea Fortei de Munca, aprilie 2004).
Mobilitatea geografica
– Aproximativ 1,5% din cetatenii UE-25 locuiesc si muncesc intr-un stat membru diferit de cel de
origine – proportie care nu s-a schimbat foarte mult in ultimii 30 de ani. (Sursa: Eurostat).
– In fiecare an, in medie 7,2% din cetatenii UE isi schimba domiciliul, dintre care 15% declara schimbarea locului de munca drept cauza principala. Comparativ, 16,2% din cetatenii SUA isi schimba domiciliul in fiecare an, dintre care 17% datorita motivelor legate de profesie. (Sursa: ‘Pietele fortei de munca in secolul 21’, o
conferinta comuna SUA & UE, Departamentul de Munca al SUA, Biroul pentru Relatii de Munca Internationale, septembrie 2002)
Lucratorii transfrontalieri
– Naveta transfrontaliera intre statele membre (fara schimbare de domiciliu) a crescut in amploare in ultimii ani, dar inca ramane la un nivel scazut. Belgia are cea mai mare rata, cu 1,7% din populatia sa activa lucrand in tarile invecinate. In medie, doar 0,2% din populatia activa a UE-15 lucreaza in statele membre fara a-si schimba domiciliul.
(Sursa: Actualitatea in ceea ce priveste Mobilitatea si Migratia, 2001/0082, DG Ocuparea fortei de munca si Afaceri sociale, A1, 2002)
Cunoasterea limbilor straine
– Limba este una dintre principalele bariere in calea mobilitatii geografice. In cadrul UE,
fiecare a doua persoana vorbeste cel putin inca o limba in afara limbii materne, dar aceasta
statistica ascunde mari diferente intre statele membre. Aproximativ 70% din cetatenii britanici
vorbesc o singura limba, in timp ce in Danemarca, Suedia, Olanda, Statele Baltice, Malta si
Luxemburg, mai mult de 87% din populatie vorbeste cel putin inca o limba. Engleza este de
departe cea mai larg raspandita limba straina – vorbita de aproximativ 34% dintre europeni.
(Sursa: Eurobarometru 237 ‘Europenii si limbile vorbite’ 2005)
Lipsa unor calificari si a fortei de munca
– Presupunand ca rata cresterii anuale a gradului de ocupare este de 1-2%, se previzioneaza
ca mai multe regiuni din UE vor atinge un grad de ocupare de cel putin 80% pana in 2010,
incluzand sudul Marii Britanii, Danemarca, Suedia, Olanda, centrul Frantei, sudul Germaniei,
vestul Austriei si centrul Portugaliei. Fara un aflux semnificativ de forta de munca, aceste regiuni
probabil se vor confrunta cu o lipsa de forta de munca calificata. (Sursa: Sondaj Eurostat privind
forta de munca in UE 2000. Previziuni
demografice)
INTERVIURILE HotNews.ro