Omul ales degeaba (de Traian Ungureanu)

Adrian Nastase produce, in continuare. Liderul oligarhiei nationale a lasat ieri in urma doua dintre bunurile clasice ale clanului pe care il tuteleaza: un cuvint vag si un instinct sigur. Cuvintul: autosuspendarea. Instinctul: dispretul fata de vulgul democratic.

Din ce s-a autosuspendat Nastase? Din functia de presedinte executiv PSD. Pe cine intereseaza daca Nastase mai e sau nu mai e capitan de clan? Pe nimeni, in afara adversarilor sai directi din interiorul cortului, de la Geoana la Mitrea si Rus. Daca nu ma insel, scandalul Nastase a fost provocat de declaratia de avere depusa de Nastase.

Daca nu ma insel, din nou, Nastase a depus declaratia, in calitate de parlamentar si presedinte al Camerei Deputatilor, nu in calitate de presedinte executiv PSD. Nastase e acuzat intr-o chestiune de incredere publica, nu intr-o incurcatura de partid. Nastase a alunecat pe cind mima comportamentul politicianului ales, nu in timp ce parcela Delta, pe linie de partid.

Primul instinct al politicianului Nastase n-a mers spre onoarea cu care e dator celor ce l-au ales. Nastase si-a selectat singur pedeapsa si a considerat ca e de ajuns sa se accepte un loc mai retras, in parcarea PSD. In rest, nimic. Alegatorilor trebuie sa le intre bine in cap lectia de drept si viata civica predata de profesorul Nastase: votul e ca averea matusii muribunde, in grija nepotului.

Odata dat, adio respect si ajutor. Despre acest instinct profund ostil si antisocial e vorba in comportamentul lui Nastase, de la infiintarea personajului politic pina la autosuspendarea formala a campionului social-democratiei romanesti. Nastase a reusit sa demisioneze doar din nimic – asa cum o fi scris Geoana in jurnal. Insa nimicul din dreptul lui Nastase nu e deloc intimplator.

De 15 ani, PSD e, sub un nume sau altul, partidul care incepe fiecare zi cu o acuzatie de coruptie si o incheie in bratele unui scandal. Aici, in reactia de aparare fata de raspundere s-a strins, de fapt, singura si adevarata mostenire a partidului. PSD ne-a lasat cel mai modern sistem de rachete anti-anticoruptie pe care l-a nascocit vreo minte penala de roman.

La inceputul anilor ’90, partidul, care se numea altfel, dar gazduia multi dintre corifeii de astazi, a nascocit primul mecanism: demisia de onoare. In 1996, cind PSD avea deja reputatia de partid al marilor corupti, a aparut altceva.

O expresie rostita cu demnitatea celui ce se asaza in fata unui pluton de executie proaspat mituit: ma pun la dispozitia Parchetului General! Odata cu a treia generatie de astri ai spagii, de la Puwak la Oprisan, a rasarit autosuspendarea. Nastase a incoronat ieri un proces de partid, nu o ratacire privata.

Din acest punct de vedere, PSD e parintele fugii de raspundere si patronul falimentului in relatiile politicienilor alesi cu cei care i-au ales.

Dupa isprava instinctiva a lui Nastase, partidul e mai vizibil ca oricind si nu arata deloc a partid. PSD e o organizatie oficiala, extrem de periculoasa pentru calitatea vietii publice romanesti. In acest punct pot gasi liderii PSD raspunsul la intrebarile care strica somnul oligarhiei: de ce noi, de ce tocmai noi, de ce mereu noi? Raspuns: pentru ca voi si numai voi.

Intr-adevar, o conspiratie nu poate fi distrusa decit de o alta conspiratie. PSD a montat prin jaf si fals un stat fara alta functie decit aristocratizarea nebuna a grupului care coclea de dor de parvenire, sub restrictiile comunismului. Iesita la consum, aceasta pofta salbatica s-a transformat in dezmat.

Au cazut, rind pe rind, roase de nevoile de protectie ale noii oligarhii, justitia, sensul de baza al democratiei parlamentare si ultima amintire a onoarei personale.

Desi jigneste suferinta sub sechestru a lui Dan Ioan Popescu, adevaratul martir titular al partidului, Nastase se plinge fluvial. Nastase crede ca e vinat de un comando national. Acolo ar lucra, pe deplin conspirate, Presedintia, Serviciile Secrete si presa (a se nota absenta astrologilor). Ei si? La cite am aflat despre omul ales Nastase, un singur comando nu e de ajuns.

La cit au conspirat eroii oligarhiei PSD, o singura contraconspiratie nu e de ajuns. E cum nu se poate mai trist. Legea nu are curajul sa se arate. Ea umbla mascata conspirativ si ia urma anchetelor organizate in redactii. Dar asta si nu alta e fiziologia pe care a impus-o, in 15 ani de stilciri si rastalmaciri, PSD.