Incompatibilitati (de Rodica Culcer)

Deng Xiaoping a schimbat istoria cand le-a cerut chinezilor sa se imbogateasca. Toti cei care au avut acces la informatii privilegiate si la parghiile de putere i-au executat ordinul. Restul tarii a ramas de caruta. Pana aici, situatia seamana cu cea de la noi, minus Deng Xiaoping.

Spre deosebire de China insa, Romania are acum o mare problema: cea a standardelor europene de transparenta, corectitudine si responsabilitate publica.

In ciuda politicienilor ei, Romania a evoluat in ultimii 16 ani: daca la inceputul anilor 1990 ti se recomanda ironic si superior sa nu intrebi un milionar cum si-a facut primul milion, astazi atentia opiniei publice se indreapta chiar asupra modului in care s-au constituit averile de milioane de dolari – mai ales a celor care sfideaza logica economica.

Ori logica elementara – ca si aritmetica – ne spune ca serviciul public este incompatibil cu imbogatirea.

Din venituri de bugetar, fie ele si de ministru, nu se pot aduna milioane de euro. Cum Adrian Nastase a fost intotdeauna bugetar, averea sa a ridicat intotdeauna semne de intrebare.

Cauza acestui interes al publicului nu a fost deci un complot al presei si al serviciilor secrete, cum acuza fostul presedinte executiv al PSD. Nimic din ceea ce au publicat ziarele nu este de domeniul informatiilor secrete, iar rationamentul logic nu este o activitate subversiva, cum pare sa creada fostul prim-ministru.

Acest rationament ne indeamna sa fim sceptici fata de explicatia familiei Nastase, potrivit careia averea sa ar fi rezultatul mostenirilor lasate de rudele bogate.

Prea s-au imbogatit aceste rude spre sfarsitul vietii, in ultima parte a anilor 1990. Presa nu si-a facut asadar decat datoria, punand acele intrebari pe care justitia, lasata de capul ei, nu ar fi indraznit sa le puna.

In fundul sufletului si PSD stie ca nu ai voie sa te imbogatesti cand esti platit din bani publici, dar incearca sa ne distraga atentia de la averile liderilor si arata cu degetul spre ministrii actualei guvernari care si-au sporit avutul jucand la bursa in 2005. La randul lor, ministri-jucatori, in frunte cu prim-ministrul, se apara invocand legalitatea demersului lor. Din pacate nu-i pot invoca si moralitatea.

Desigur, una este sa te imbogatesti din abuzul functiei publice si alta sa castigi din afaceri. Totusi, un ministru nu are voie sa profite de informatiile privilegiate la care are acces prin natura functiei sale.

Este incorect fata de ceilalti jucatori la bursa si poate influenta decisiv piata. De altfel, in SUA, Marea Britanie si in multe alte tari este interzis.

Faptul ca in Romania legea le permite ministrilor sa tranzactioneze actiuni este de fapt o carenta majora, datorata tot politicienilor, care au votat legea in cauza, asa cum au votat si alte legi abuzive – de pilda cele care le permit sa fie in acelasi timp parlamentari si avocati sau directori de spitale. Tot ei si-au votat de curand un statut care le confera privilegii nejustificate.

Probabil ca politicienii nostri regreta acum ca au sustinut cauza integrarii in UE. Iata ca Europa le-a detectat aberatiile, coruptia, incompatibilitatile, conflictele de interese si stratagemele ieftine cu care au incercat sa le ascunda. Ei nu mai pot acum doar sa vorbeasca despre lupta impotriva coruptiei, ci trebuie sa o puna in practica, ceea ce este infinit mai greu.

Smecheria balcanica si comportamentul abuziv se vor opri asadar la portile Europei. Ce va faceti, domnilor?