Interactiunea Patriciu – Tripadus (de Traian Ungureanu)

Avem justitie prin coincidente. Sistemul are doua reguli care se ajuta pios, in plina icoana penala: cultul procedurii si conlucrarea cu miracolul. Sa luam din altar ,,cazul cazului Patriciu’’.

Dosarul arhitectului liberal care a descoperit, in 1998, ca petrolul face caimac gros candideaza la un loc de-a latul Dunarii. Beton. Ancheta ajunge in fata Justitiei care nu e insa interesata atit de calitatea betonului, cit de slabiciunea Parchetului.

Patriciu e scapat de trei ori, intr-un an, pe baza de procedura: nu s-a stampilat cutare act, nu a fost audiat acuzatul (care refuzase, sub semnatura, sa faca declaratii). Justitia nu vrea sa judece pe fond, dar face exces de fond de ten.

Aceiasi judecatori care imprastie, altfel, decizii clare devin detectivi de nod in papura cum dau cu ochii de Patriciu, Tender si alte marimi ale micului popor ales. Nimic intimplator. Fondul e de mult, de la primul contact cu notiunea straina si importata de drept, principala problema morala a romanilor.

Am preferat statornic forma, din care am facut refugiu si scuza, ori de cite ori realitatea a amenintat cu demolarea bilciul improvizat in numele democratiei. Acum, vechea practica a inegalitatii garantate revine sub infatisarea unui caz strident: minunea Patriciu.

In mai putin de zece zile, miracolul a facut ca Patriciu sa dea ochii cu acelasi judecator. Pe 16 februarie, judecatoarea Maria Tripadus amina discutia pe fond. Pe 24 februarie, judecatoarea Maria Tripadus apare din nou la fileu, gata sa judece, in perpetuitate, tot ce tine de Patriciu. In Romania, fulgerul loveste de doua sau de cite ori e nevoie, in acelasi loc.

Cum a devenit Maria Tripadus judecator plenipotentiar al cauzei Patriciu? In nici un caz prin faimoasa desemnare aleatorie, prevazuta de lege tocmai pentru a impiedica minunile extralegale. Si de ce au recuzat-o procurorii? Ce stiau ei despre judecatoarea portabila a lui Patriciu?

Intre timp, armata avocateasca aflata in solda si sonda lui Patriciu lucreaza pe al doilea front. Vreti justitie? Ne judecam la Washington sub umbrarul legii americane. Din mijlocul anchetei care il urmareste penal, Patriciu a dat in judecata statul roman, la Curtea de Arbitraj a Bancii Mondiale. Avansam.

Oligarhia isi poate permite masajul complet: in Romania – presa loiala si miracole judecatoresti, la curtile mari – fanfara de lux. Statul roman ramine cu Tariceanu, omul care s-a pronuntat din timp. Acum doua luni, primul-ministru, bun prieten si partener de afaceri al acuzatului, a aflat de retinerea lui Patriciu la Parchet si a spus: „Un abuz”. Corect.

Un abuz al statului in care Tariceanu e prim-ministru impotriva imperiului in care Tariceanu e la el acasa. Se poate obiecta ca Tariceanu nu e magistrat si nu poate fi recuzat. Gresit. Primul-ministru poate fi recuzat prin alegeri anticipate. Dar alegerile anticipate au fost recuzate de un grup sfatuit de Dinu Patriciu. Cercul se inchide.

Care e bilantul victoriei partiale a lui Patriciu? In primul rind, o Justitie dispretuita, din metrou pina in cabinetul ministrului Macovei. In al doilea rind, o autostrada spre conformismul abject: salariatii Rompetrol s-au emotionat juridic si au lucrat, in ziua patimilor lui Patriciu, cu banderole albe la mina. Admirabil.

Cine e angajat Rompetrol depune la intrare increderea in Justitie si devine nevertebrat de casa al patronului. Acelasi servilism strabate argumentul arborat prin presa, dupa care Patriciu, cu ale lui 3 pina la 7 procente din PIB, si Tender, cu ai lui 22.000 de angajati, sint bunuri nationale, cu drept de ocrotire. Acest rationament sinistru e un fel de a aduce vorba despre feudalism.

Asa se naste ideea dupa care toti ceilalti, nenumaratii detinatori de zero, virgula multe zerouri din PIB, sint pleava de vinturat prin tribunale, cu proceduri minime si miracole ioc. A treia parte a bilantului e devoalarea sistemului politic si parlamentar ca sistem oligarhic.

Vinerea trecuta, la Brasov, liberalii s-au prefacut indelung ca dezbat unificarea cu PD, dar n-au reusit decit sa stea cu tranzistorul la ureche, in asteptarea ultimelor evolutii ale interactiunii Patriciu-Tripadus. Liberalii au aminat discutia despre unificare, dar au aprobat, practic, statutul PNL ca partid la degetul mic al bratului Patriciu al oligarhiei.

In sfirsit, ultima consecinta e chiar sfirsitul. Dupa trei atacuri parlamentare la adresa legii (ordonanta DNA plus doua refuzuri de perchezitie la domiciliul lui A. Nastase), aceasta a patra lovitura vine din interior. Din golul care tine pline robele. Decuplarea statului oligarhic de satul popular e aproape implinita. Prin lege si impotriva legii.