Supunerea, primul roman scris de Eugen Uricaru dupa ’89

Miercuri, 1 martie 2006, la ora 12.00, va avea loc lansarea romanului Supunerea de Eugen Uricaru, aparut de curind la Editura Cartea Romaneasca. Evenimentul se va desfasura la Muzeul National al Literaturii Romane (B-dul Dacia nr. 12, sector 1, Bucuresti).

Vor fi prezenti la eveniment si vor vorbi despre carte: criticul literar Alex Stefanescu si Alexandru Condeescu.

Supunerea este prima carte scrisa de Eugen Uricaru dupa decembrie 1989. Roman cutremurator, cinematografic, Supunerea, dupa cum declara insusi autorul, este povestea marelui viol politic ce s-a petrecut la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial si ai carui urmasi sintem cu totii, indivizi si natiuni, in aceasta parte a Europei.

Pentru cei care credeau ca romanul politic a disparut, recentul volum al lui Eugen Uricaru va fi un soc. Istoria tinerei femei trimise in Siberia, ramasa insarcinata cu un paznic al lagarului, este povestea fiecaruia dintre cei care au trait perioada de sovietizare si traumele lasate de sistemul comunist.

Relatia fundamentala din roman este cea dintre om si violenta, dintre puterea exercitata prin violenta si indivizii care nu pot depasi cimpul de iradiere al puterii. Perioada comunista nu a fost traumatizanta doar pentru cei care au trait atunci, ci si pentru cei care traiesc acum, pentru ca violenta simbolica a comunismului a creat mediul vietii actuale.

„Sintem copiii mamei noastre, adica lumea in care am trait”, spunea Eugen Uricaru intr-un interviu aparut in Suplimentul de cultura. „Ceea ce ni s-a intimplat nu se poate sa nu fi lasat urme. Supunerea nu s-a petrecut dintr-o data.

Supunerea a inceput din clipa in care tot mai multi oameni au fost de acord ca important este «sa treci puntea», chiar daca ar trebui sa faci o intelegere cu el, administratorul Infernului. De cele mai multe ori, nici nu-ti dai seama ca, de fapt, il ajuti pe «el» sa o treaca. Singur nu ar fi reusit niciodata. De multe ori nici tu.”

Eugen Uricaru (n. 1946, Buhusi) debuteaza editorial in 1974 cu volumul de povestiri Despre purpura. Dupa cartea de debut, publica volumul de nuvele Antonia (1977) si romanele Rug si flacara (1977), Mierea (1978), Asteptindu-i pe barbari (1981, 1999), Vladia (1982), 1784 – Vreme in schimbare (1984), Stapinirea de sine (1986), Glorie (1987), Pentimento (2000), Navigare (2001).

Cartile autorului au fost distinse cu premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania (1980, 1985) si cu Premiul Academiei Romane (1985). Volumele sale au fost traduse in germana, polona, greaca, maghiara, rusa si sirba. Este de asemenea traducator din limbile italiana (Curzio Malaparte, Italo Calvino) si rusa (Alexandr Soljenitin), precum si autor de scenarii de film.

Filmele Rug si flacara si Stare de fapt (realizate dupa scenariile sale) au fost distinse cu Marele Premiu la Festivalurile de la Santa Rem (Portugalia, 1979), respectiv San Marino (1995).