Tragedie la spalatorie

Am avut ghinionul sa ajung la o spalatorie cum nu cred ca ati vazut vreodata. Imaginati-va cum s-au simtit oamenii deportati, torturati si mutilati de politia politica. De la spalatoria unde am fost intr-o sambata am plecat cu mult mai traumatizat. Si asta din cauza ca prin alte locuri mai decente era aglomerat rau. E prea putin si prea bland sa spun ca si-au batut joc de masina!

Avertizare: daca vii pe Virtutii si faci dreapta la semafor, dupa Crangasi, uita ca ai vazut acolo o spalatorie (nu e cea din fata, lipita de service si vulcanizare; e cea de vis-a-vis).

Exterior (zero sampoane)

Nu exista ceva mai urat. Sper! Un singur furtun carpit din bucati la doua posturi de lucru, o stropitoare de spuma care arunca altceva decat sampon. Dupa aceea vine frecatul cu buretele. Superficial si cu „insule” (luate ulterior cu podul palmei). Presiunea jalnica din furtun nu curata nici naclaiala de spuma, asa ca noroiul ramane pe pozitii. Grasimile de pe parbriz – evident, neatinse.

Uscarea (zero sampoane)

Nu exista! „Are ceva, sefu’, daca nu o mai sterg?” La intrebarea asta am dat din cap ca nu, mai mult din prevedere. Carpa pe care o avea in mana ar fi zgariat toata vopseaua.

Spalat interior – zero sampon

Aspirat fugitiv. Oricum nimeni nu stie ordinea masinilor sosite. Daca ai tupeu esti primul. Aspiratorul face zgomot cat Portile de Fier, insa ineficient cu scrumul de pe mocheta. De bord m-am ocupat personal: imi era sila sa conduc cu urmele de praf ramase intacte.

Facilitati – zero sampon

Nici una. Stai in strada, in picioare, topai printre enormele baltoacele de apa cu noroi si pete de ulei. Dracu’ m-a pus sa merg acolo. Trauma te costa 10 RON, dar nu face nici 2 bani!

Autor: Marius Tudosiei