Distributia legitimatiilor de presa, controversata

La Nürnberg, mai nou, cica se emit legitimatii de presa. Doritorii trebuie sa intocmeasca o cerere si sa o depuna la Asociatia interculturala ARS LONGA, care editeaza o brosura bilingva (romano-germana) in format A5, intitulata „Arcada”. Nimeni nu se intreaba insa, daca aceasta eliberare de „pasapoarte” pentru accesul largit la date si la evenimente este legala.

VIP sau impostor?

Legitimatia de presa este un instrument de lucru al jurnalistilor in exercitarea profesiei si are ca scop inlesnirea accesului acestora, la informatii din partea autoritatilor. Ea le permite si accesul liber la evenimente, in scopul mediatizarii acestora in presa. Nu este insa bilet de intrare pentru oricine, oriunde, pe gratis.

„Scriitorii de ocazie, precum si vanatorii de chilipiruri n-au dreptul la legitimatie de presa”, dupa cum precizeaza emitentii de drept ai acesteia in Germania.

Acestia sunt uniuni nationale de presa, patru la numar pe teritoriul federal: Uniunea Jurnalistilor Germani (DJV), ver.di Sectorul Mass-media (dju), Uniunea Nationala a Editorilor de Ziare BDZV) si Uniunea Nationala a Editorilor de Reviste (VDZ).

Decizia asupra organismelor acreditate sa emita astfel de legitimatii este de competenta Ministerului de Interne german, care, la ora actuala, recunoaste doar cele patru de mai sus.

Mai sunt recunoscute legitimatiile de presa emise de organizatii internationale de presa -cum este, de exemplu, Federatia Internationala a Jurnalistilor cu sediu la Bruxelles- sau cele emise in alte state, pe perioada acreditarii jurnalistilor straini si in scop exclusiv de documentare.

Legitimatiile de presa se emit –pe baza analizei solicitarii si contra unei taxe- pe un an sau doi, au fotografia purtatorului, sunt netransferabile, inseriate si contin date de contact ale institutiei emitente. Legitimatiile de presa britanice pot fi verificate, de exemplu, direct la New Scotland Yard.

Deci orice emisie de legitimatii de presa, din partea unor ocazionali editori, este in conflict cu legea. Iar folosirea abuziva a unei astfel de legitimatii, la fel.

Legitimatiile de presa deschid usi, nu doar pentru acreditari la Guvernul federal (Bundestag) sau la congrese si gale festive, ci si in acordarea de rabate de la firme, pentru contractele de telefon mobil, inchirieri de masini, zboruri sau abonamente la presa. Deci ziaristii acreditati au, in anumite circumstante, statutul de VIP. Si cine nu tanjeste la acesta.?

Se uita ca, in afara unor ocazionale privilegii, a fi jurnalist profesionist presupune munca intensa, in conditii de stres si chiar pericol, indeobeste in jurnalismul de investigatii, in zonele calamitate si de turbulente sociale. Se uita ca, a fi jurnalist inseamna a actiona in limitele legii de bransa, a presei, dar si a celorlalte consfintite prin Constitutie.

Se uita ca practicarea acestei profesii impune o deontologie pe care nu o dau trei vorbe si un paharel ciocnit la petreceri de rasfatz ale „frumosilor si bogatilor”.

Un tatuaj de presa, va rog

Anumite situri in Internet ofera, contra cost, „legitimatia vesnica si cu acces nelimitat”. Pentru 800 de euro, firma Global Nomads garanteaza ca VIP-urile vor sta coada sa le iei interviuri si ca, intr-un scenariu de groaza, cum ar fi un razboi civil, cutremur de pamant, sau un nou Ground Zero, cand autoritatile blocheaza zonele afectate…cine se va urca in ultimul

tren sau avion salvator? Posesorul legitimatiei de presa vandute de „nomazii globali”.

Alte „societati academice” vand legitimatia mai ieftin, cu 150 de euro, dar cu supliment de inca 150, pentru specificarea „jurnalist” sau „redactor”. Aceleasi societati vand, dealtfel, si titlul de „sofer” sau „tatuator”.

Daca esti istet, poti sa-ti comanzi, probabil, sa-ti tatueze cineva legitimatia de jurnalist pe biceps sau pe san, si-atunci ai intrare garantata peste tot, ai si facut o economie. La tatuaj.

Alti e-comercianti ofera la kil, legitimatii de presa si oportunitati de munca la foraje in Marea Nordului. Firma Insiderversand merge chiar mai departe si da sfaturi utile pentru cum sa-ti fondezi propria asociatie de jurnalisti, sa te inregistrezi ca e.V. (ONG) si…a ta e lumea, caci vei fi asaltat de doritori si cotizatiile lor.

Masina-de-facut-bani „Asociatie de jurnalisti” e in detaliu descrisa de un studiu, care, bineinteles ca poate fi comandat in internet, contra cost.

Un alt ofertant, GNS Press, speculeaza „visul de VIP”, invocand bombastic libertatea presei, si promitand rabate la cazari la hotel si la cumparari de autoturisme. Ei inventeaza si „Agentul de presa”, un fel de James Bond pe care il vand, ca pont fatal intr-o brosura know-how, cu 30 de euro.

Cancanuri si fripturisti

„Trebuie sa scriu un articol ca sa mi se elibereze o legitimatie de presa?” este una dintre intrebarile solicitantilor, la care e-commerce-urile cu presa dau raspuns prompt: „Nu, trebuie doar sa completati un formular, unde sa explicati ca aveti activitate jurnalistica”. Intre 100 si 800 de euro costa distractia, dar…cine-i apoi VIP?

Imi vine in minte Simpozionul pentru Romanii de Pretutindeni din 2004, cand, la cele trei cine oferite de hotelieri din Mangalia, era nelipsit un tanar mai rotofei cu o carte de vizita a unei fantomatice agentii de presa din Bucuresti. Se invartea dupa cancanuri si dupa fripturi.

La Majestic, nu mai scotea nici o vorba, basculand din farfuria cu sarmalute-n foi de vitza cocotzate peste cotlete, mici si copane de pui prajit. In 2005 l-am reintalnit, parca si mai infometat. Insa la lucrarile de simpozion sau la actiunile culturale, nici picior de presarul nostru.

In mod normal, o actiune sau deplasare de documentare se reflecta intr-un material de presa.

Ai intrat cu legitimatia, te-ai documentat, ai plecat, ai scris/dat la radio sau TV. Solo sau colectiv, regulile sunt intraredactionale. Cine vaneaza doar avantaje, isi dezavantajeaza colegii in misiune adevarata, deoarece pune bransa jurnalistilor intr-o lumina negativa.

Avantaje urmaresc, de multe ori, si firmele care acorda reduceri de preturi si inlesniri pe baza de legitimatie. Jurnalistii sunt transmitatori de informatii catre public, deci multiplicatori, si prin ei, imaginea ce se doreste intermediata de o firma poate avea de castigat. Contra unui favor.

Nu doar jurnalistii sunt tinta acestor bunavointe, ci si politicienii. In aprilie 2005, un parlamentar CDU din Oldenburg a incasat discounturi la hoteluri, unde s-a legitimat cu acte in regula, ca jurnalist turistic. Scandaluri legate de substituiri au mai fost, chiar si cel de anul acesta, cu soldatii germani camuflati in reporteri. Dar aici era vorba de alte interese, dacat cele de VIP.

E o alta fatzeta a inselaciunii „cu presa” ce se practica nu doar in Estul „salbatic”, ci si in civilizata Europa.