Unde se intilneste Felix cu mostenitorul Matusii Tamara (de Cristian Patrasconiu)

Dan Voiculescu si Adrian Nastase sint doua dintre personajele publice cele mai vizibile ale ultimelor zile. Atentia de care beneficiaza cei doi este pe deplin meritata.

Desi intre Adrian Nastase si Dan Voiculescu exista mai multe diferente, unele chiar notabile, substanta comuna din care se trag cei doi nu este in nici un fel alterata. Si unul, si altul au cel putin cite un cod pe constiinta. Liderul conservator avea numele de cod „Felix“.

Adrian Nastase, la rindul sau, se lauda cu codul „Tamara“; recent lansatul „Codul Zambaccian“ nu e, sa nu cadem in capcana pe care iubitorul de coduri care e Nastase ne-a intins-o in stilul sau caracteristic, decit in relatie de subordonare fata de codul suprem care poarta numele de acum celebrei matusi.

Amindoi pretind ca sint victime ale unor lucraturi si ale unor tradari. Nu e adevarat, in masura in care lucraturile apartin, cu precadere, altora. E perfect adevarata insa aceasta ipoteza de lucru doar in conditiile in care cadem de acord ca autorii lucraturilor sint chiar ei: Nastase si Voiculescu aproape ca au cerut sa fie luati in vizor.

Si, desi au scapat de mai multe ori, in cele din urma li s-a acordat tipul de atentie pe care l-au cerut. Si-au facut-o, cum se spune, cu mina lor. Fostul presedinte al PSD a trecut enormitati despre provenienta averii sale pe o hirtie care are incidenta juridica.

(Inca) Actualul presedinte al Partidului Conservator a solicitat, in mod expres, un certificat de buna purtare de la CNSAS; a cerut, de fapt, sa ii fie scoasa la iveala, cu orice pret, colaborarea cu Securitatea.

De altfel, goana dupa certificatul de buna purtare e un alt element comun al celor doi; in cazul lui Adrian Nastase, sa ne amintim, dorinta de a fi declarat curat ca lacrima s-a lasat ca rasplata, pentru furnizorul de imagine nepatata, cu o functie publica. Din pacate pentru amindoi, obsesia imacularii i-a dus pina intr-acolo incit, prin actiunile lor, si-au dat singuri note proaste la purtare.

Asadar, lacomie si dorinta de parvenire atit la unul, cit si la celalalt. Mergem mai departe: ambii au averi ale caror origini sint incerte. In privinta bogatiei celor doi exista insa ceva cert: averile pe care le detin nu sint fara legatura cu codurile numite mai sus.

Modalitatea in care cei doi se raporteaza la trecut da un alt numitor comun important. Directia in care au mers si merg Nastase si Voiculescu este aceea de a-si falsifica propriul trecut, confectionindu-si unul mai mult decit onorabil. Rezultatul acestui demers constant este, in cazul amindurora, dezastruos.

Nastase isi anuleaza originile si isi confectioneaza un blazon care sa ii dea o aura nobiliara. Voiculescu, la rindul sau, repeta mereu, ca o masina stricata, legenda – care nu contine deloc adevar – unui independent si mare om de afaceri inca din perioada epocii Ceausescu.

Apoi, ambii se agata cu inversunare de putere si cultiva cu sirg aroganta. Si unul, si altul privesc cu detasare extraordinara erorile pe care le-au facut. Mai mult, valorizeaza pozitiv zonele obscure din trecutul lor si sfideaza invitind, cu cinism, sa fie prinsi, daca e posibil. Aroganti, Nastase si Voiculescu sint, totodata, personaje sterse.

Nu au carisma, nu au popularitate; sint personaje impuse conjuncturilor si nu sint in stare sa le supuna pe acestea in situatiile care ii dezavantajeaza. Cind trec printr-o criza, sint palizi, nu straluciti.

Nu e deloc o intimplare ca si unul, si altul, dupa ce au fost prinsi la inghesuiala – Nastase, la inceputul anului, cu o declaratie de avere care are pasaje suprarealiste, iar Voiculescu, zilele acestea, cind, lacom sa i se scrie sub tabloul de familie „vicepremier“, a fost atit de sigur ca anumite dosare sint la loc ferit pentru multa vreme -, nu mai vorbesc, nu mai doresc sa explice nimic si isi trimit avocatii la inaintare.

Cei doi inca mai sint in joc. Dar finalul jocului pentru Adrian Nastase si Dan Voiculescu ar trebui sa fie acelasi. Nici mai mult, nici mai putin decit acesta: cel pe care il merita.