Bomboana de pe coliva (de Ioana Lupea)

„Alegerea Varujan Vosganian si nominalizarea tehnocratului Leonard Orban ne arata ca elita autohtona este in criza de politicieni competenti si morali”.

Varujan Vosganian este doar bomboana de pe coliva, un simptom al problemelor noastre nerezolvate in postcomunism. Care, iata, s-au intors impotriva Romaniei intr-un moment istoric important, integrarea in Uniunea Europeana.

Respingerea candidatului roman pentru postul de comisar european nu mai este un blam aruncat asupra liberalilor, ci asupra intregii elite politice, incapabila de solidaritate, incropita din personaje avand ca unica virtute popularitatea, legata ombilical de grupuri de interese economice, infiltrata de turnatori sau ofiteri de securitate.

O elita vicioasa si ridicola in egala masura, generata de slabiciunile societatii, si nu de puterea ei. Asupra acestei realitati atragea atentia Liviu Turcu, fostul ofiter CIE fugit in Occident, cel care l-a deconspirat pe Varujan Vosganian.

Traian Basescu a preferat sa taca, desi probabil primise semnale ca Varujan Vosganian nu este agreat de Bruxelles inainte de aparitia informatiei ca acesta ar fi fost recrutat de CIE. De ce?

Pentru a nu-i iesi din nou vorbe ca-si subordoneaza guvernul si ii maltrateaza pe liberali, dar si pentru a-l ajuta pe Tariceanu sa cada gratios in propria lui capcana.

Calin Popescu-Tariceanu a actionat impulsiv si egocentric, ca si in cazul propunerii de retragere a trupelor din Irak, iar mentionarea Irakului aici nu este intamplatoare, de acolo a pornit totul: cercetarea penala si demisia ministrului Atanasiu, cedarea portofoliului Apararii democratilor la schimb cu dreptul exclusiv al premierului de a nominaliza candidatul pentru postul de comisar european, desemnarea lui Vosganian.

Presedintele ar fi fost insa obligat sa atraga atentia ca Vosganian este nepotrivit, cu toate riscurile, iar premierul sa tina seama de obiectii, dincolo de galceava lor cotidiana, pentru ca era o chestiune mult prea importanta.

Or, solidaritatea necesara intre cei doi conducatori responsabili ai statului a fost spulberata de jocul din ce in ce mai stupid si mai periculos de-a „cine e mai tare si mai destept”.

Varujan Vosganian era respins de Bruxelles chiar inainte de a fi nominalizat pentru ca era o alegere neinspirata, un nechemat. Mai mult politician roman decat european, asa cum astepta Comisia, care nu si-a verificat abilitatile de conducator al unei institutii, deloc familiarizat cu temele europene si sigur neimplicat in dezbaterea lor, cu simpatii pentru o dreapta nationalista si ortodoxista.

Alegerea lui Vosganian si nominalizarea unui tehnocrat, Leonard Orban, ne arata ca elita autohtona este intr-o criza de politicieni competenti a caror cariera sa fie construita pe merite, si nu exclusiv pe charisma, a lor sau a liderilor, ori pe apartenenta la un grup cum sunt „prietenii lui SOV”, „angajatii lui Patriciu”, „oamenii lui Basescu”, „urmasii Securitatii”.

Acest tip de politician, majoritar prin institutiile cu sediul la Bucuresti, nu se potriveste deloc unui sistem in care valorile si proiectele detin intaietatea, intemeiat pe criterii.

Ca solutia salvatoare a fost gasita in Leonard Orban, un specialist impecabil care a prins firul Ariadnei in birocratia de la Bruxelles, dar fara orientare si viziune politica, accentueaza tocmai lipsa de personal calificat si moral din elita romaneasca.