La Rosia, Diavolul se vede cu lupa

Motto: “Prietenii nu mai sint prieteni in Rosia Montana. Fratii nu mai sint frati, copiii nu mai au parinti, parintii nu mai au copii. Au venit cu deviza “Divide et Imperam”. Si au reusit. La inceput, 98% au fost impotriva lor. Incet, incet, ne-au decimat. Am intrat in al 11-lea an de cind au venit.” – Zeno Cornea, localnic din Rosia Montana.

“Celalalt” s-a strecurat la Rosia Montana odata cu aurul. Motii ii vad umbra te miri pe unde. O cauta cu lupa peste fotografii si icoane, o zaresc intr-un curcubeu orizontal, in cadavre care nu putrezesc sau peste cei de 42 de stramutati morti de inima rea, din care 3 prin spanzurare. Nicoara, ultimul spinzurat, s-a atarnat acum doua saptamini. Satul vorbeste ca si lui tot banii i-au pus cruce.

La Rosia, sub fiecare streasina salasluieste o poveste cu morti. Aici un infarct, colo o comotie, dincolo un spinzurat. Cand una din cele cinci biserici bate a mort, motii ciulesc urechile. S-a mai dus unul. Zeno Cornea, fost topograf, stie tot ce misca in sat. Si ce nu misca. Mortilor le tine socoteala mai ceva ca un popa: “Sint 42 la numar. Eu nu spun ca nu mor oameni.

Dar cei care o murit in Rosia Montana sint de atac cerebral, din cauza stresului. Ultimul o fost Lae Vadan, un oponent puternic al proiectului, care nu voia sa se mute din Rosia. O murit de atac cerebral. Era tot timpul stresat. Tanti Ghizi Stern o murit si ea, in toamna. Tot de stres”.

Ultimul spinzurat

Ce-i streseaza la maxim este imaginea sacilor cu bani promisi de Gold Corporation. Unii isi amintesc chiar miliarde platite in teancuri de zece mii, carate cu sacii in portbagaj, ca sa ia ochiul. Pe Eugen Nicoara, strungar la mina si prieten cu Zeno, l-ar fi stresat atit de tare incit si-a pus capat zilelor. S-a dat si la PRO TV, saptamana trecuta. “Lumea vorbeste ca din cauza banilor.

Am ramas tablou cind am auzit ca s-o spinzurat. Au vindut o casa din Rosia. Sora lui Nicoara nu i-ar fi data banii, numa’ vreo sasa sute de milioane”, poveste Zeno ce a auzit de la altii. Ce stie sigur e ca si vecinul sau, Ladislau Gurber, si-a gasit sfirsitul tot in streang si pune mortul tot in circa aurului.

“S-o spinzurat in 2004, dupa ce vindut casa la <> si o plecat din Rosia. Ma suna la telefon si de doua ori pe saptamana sa ma intrebe de casa. Si ma tinea cite o jumatate de ora. Baaa, nu ma mai suna ca tu platesti. Lasa, ba, ca platesc”, isi aminteste Zeno frinturi din discutiile cu raposatul. Si mormaie, ca pentru el: blestemul aurului.

Si aici era alcoolic, si acolo

La sediul Gold Corporation, mortii mor de moarte buna. Monica, nepoata lui Gruber, isi aminteste ca unchiul ei, spinzuratul, era lovit de alt blestem: “Bea mult. Si aici era alcoolic, si acolo. Nu Goldu’ l-a obligat sa plece. Si nici nu-i adevarat ca s-o spinzurat aici. S-o spinzurat acolo unde s-o mutat. Si multa lume zice acuma ca vai de mine, cite victime o facut Goldu’.

Nu-i chiar asa. Daca nu venea Goldu’, tineretu’ ce facea aici?”. Menajera la Gold Corporation, Monica are numai vorbe de ocara pentru cei care se pun de-a curmezisul proiectului. Nu-i prea are la inima nici pe cei din Asociatia Alburnus Maior, unde-i bagat si Zeno. “Am 30 de ani maine poimaine. Aici am crescut, aici am copilarit. Agricultura la Rosia nu vad niciodata.

Vin unii si spun: ferme…Unde faci ferme? Pe dealuri, pe colturi? Nu cred in asa ceva.” Batranii si-au vindut casele “la Gold” si s-au mutat in Alba Iulia. Si, zice apoi: sa te muti dintr-un virf de deal intr-un oras, ii cu totul altceva.

“Celalalt” din icoana cu Iisus

Inapoi la Zeno si la istoriile lui. Cea mai grozava, mai sumbra si ciudata intimplare e tot cu un mort, fireste, si cu o icoana. “Aici o murit unu, in Rosia, si i-au pus la cap o icoana. Si o venit baiatu’ si i-o facut o poza. Si, in poza, ce apare, dom’le? Apare chipul Satanei.

Cu doua coarne, cu tot ce vrei”, isi deapana Zeno povestile cu mortii trecuti in conturile companiei. Si ne indeamna sa mergem la Lia sa vedem “cu ochii nostri”. Mergem. Rozalia Ciura poarta inca doliu dupa barbatul ei, mort in 6 septembrie 2006, cifra in care citeste semnele Raului. “O murit intr-o noapte, in doua minute.

Baiatu’ o bagat pozele pe calculator si le-o tot marit. Si cind arata poza marita…Cind ne-o aratatat-o pe calculator…nu mai era domnul Iisus”, suspina cu un oftat lung Rozalia, ocolind cu grija sa-i spuna pe nume. “Cine era in poza?”, ridicam din sprinceana. Descrie in aer un semicerc cu aratatorul: “Era cu totul alta fata.

Dupa mine, io zic ca ii poza ailalta, cu doua coarne…Celalalt…” Ne arata o fotografie pe hartie si ne intinde o lupa. In fotografie, mortul in sicriu. Deasupra mortului, o icoana in ceata. Sub lupa, o pata marita din care poti sa-ti imaginezi orice.

Lucrare cu apa de mort

Tot necazul s-ar trage tot de la bani. Rozalia isi banuieste cumnata ca ar fi umblat cu duhuri necurate, nemultumita de imparteala dupa o mostenire. “Am umblat pe la preoti, si mi-au spus ca sotul meu n-o murit de moarte buna. I s-o facut o lucrare cu apa de mort”, suiera femeia, frecindu-si palmile.

Casa au vindut-o in urma cu zece ani, insa acum “le pare rau ca n-au incasat mai mult”. Femeia banuieste ca n-a scapat nici acum de lucrarea “Celuilalt” si poveste cum, in fiecare seara, cumnata-sa “face cruci catre casa noastra”.

Blestemul aurului

Enciclopedia vie din Rosia, Zeno Cornea, se deschide la alte file cu grozavii. Compania, zice motul, muta satul cu morti cu tot: “Pina acum s-au relocat 11 ramasite. Nu va mai povestesc ca au scos niste morti care erau ingropati linga biserica lui Simeon Balint. Domne, trecusera sapte ani, dar fiind locul argilos, n-au puterzit.

Cind i-au desfacut, i-au scos o mina, intestinele, i-au bagat in punga…n-au dus tot mortul. A ramas acolo din el”. Zeno, ca toti satenii din Rosia, aproape ca vorbeste cu mortii, isi simte in pamint fratii, bunicii, stramosii. Citeste semnele pe cer, intr-un curcubeu pe orizontala aparut de sfintii Mihail si Gavril.

Isi aminteste o istorie cu un preot din Iasi, chemat sa sfinteasca pietrele locului: “Si i s-a facut rau. Si mi-a spus: domnu Zeno, aici se lucreaza cu duhuri necurate. Aceasta companie lucreaza cu Satana. Si cei care pleaca din Rosia Montana sint blestemati. Este un blestem al aurului care zice asa: sa nu-si gaseasca linistea nici in mormint”.

Micii dracusori din batatura motilor

Vijelia de la Rosia bate mai domol la Abrud. Familia ultimului spanzurat, mutata la oras, zice ca tragedia n-are nici o legatura cu “Gold”. Compania, la rindul ei, vede ceva diavoli, insa tropaind in capul taranilor.

Sotia lui Nicoara, ultimul spanzurat din Rosia, plange in pumni si ne trimite la sora raposatului. Tace ascuns. La doua scari de bloc mai incolo, sora-sa, Sonia Crisnic, pune hirtii pe masa: un miliard si ceva lui Nicoara, un miliard si ceva ei. Din casa vinduta la Gold, au impartit aproape jumate-jumate.

“Am constiinta impacata in fata lui Dumnezeu”, explica Sonia calm, cu mainile in palma. Se plinge ca surorile mortului au sunat-o in ziua in care s-a atirnat arucindu-i vorbe grele. Apoi a auzit un vecin povestind la PRO-TV ca Nicoara s-ar fi spinzurat ca n-a luat destui bani din casa vinduta “la Gold.” Si asa a ramas. De fapt, nimeni nu stie ce l-a apucat pe Nicoara.

“Banii lor sint blestemati”

Si in casa enciclopediei Zeno a intrat dihonia tot din cauza banilor. Repeta ca un automat: “nici sa-mi deie tata lumea asta la picioare nu vind casa, sub nici o forma. Nu ma intereseaza banii lor. Banii lor sint blestemati”. Totusi, cind aude de bani, mintea lui Zeno se cam intuneca.

S-a trezit intr-o zi ca sora-sa a vandut casa “la Gold” cu 940 de milioane si a varat grosul in buzunar. Era gata sa o dea in judecata, insa si-a amintit la timp ca e sora-sa: “Acum o venit la mine. Si-o dat sama ca o gresit. Bai Angela, ii zic, eu te iert. Dar nu te uit.” Si se jura din nou ca el nu vinde “la Gold”. Toti au un pret, ii spunem. El, nu si nu.

“Stiu ca din astia sint multi. I-am avut si noi in asociatie si ne-o intors spatele cind si-o atins scopul. La inceput o fost 98% impotriva. Am stiut ca sint oameni care nu rezista. Au fost care au plecat pentru bani”

Afaceri cu cabane din lemn

Neoficial, reprezentantii Gold povestesc cum sateni din Asociatie ii sunau noaptea invitindu-i la negocieri. Din 800 de case, au ramas cam 200 nevindute. Pe ele, proprietarii au atirnat placute cu “aceasta proprietate nu e de vinzare”. Altii, s-au apucat sa construiasca mici cabane de lemn. “Le ridica cu 100-200 de milioane si ni le vind cu 900. Totul e pina la bani.

Ei sint obisnuiti sa traga cit mai mult de pe companie”, ne spun, neoficial, cei de la Gold Corporation. Oficial, raspunsul suna infinit mai diplomatic.

Intr-un comunicat trimis la redactie, compania canadiana sustine ca a dezvoltat “un program de relocare bazat pe sanse egale, bazat pe criterii obiective si unviversal valabile, in conformitate cu cele ale Bancii Mondiale, tocmai pentru a nu creea divergente si inegalitati in comunitate”.