Franta: Outsider-ul Bayrou vine tare din centru in cursa pentru presedintie

Posibila rasturnare de situatie in batalia electorala pentru Palatul Elysee. Desi favoriti in cursa presidentiala raman candidatul dreptei, durul Nicolas Sarkozy, si socialista Segolene Royal, in ultima perioada centristul Francois Bayrou a castigat foarta multa simpanie din partea electoratului si aproape ca i-a ajuns din urma pe cei doi.

Nu se stie insa pe cine va sprijini Jacques Chirac dintre cei intrati deja in cursa. Alegerile prezidentiale franceze au fost programate pe data de 22 aprilie 2007, iar jocurile nu sunt nici pe departe facute in Hexagon.

Potrivit ultimelor sondajele de opinie citate de presa franceza, Nicolas Sarkozy se mentine in fruntea preferintelor electoratului, cu 28 la suta din voturi. Candidatul de dreapta la alegerile prezidentiale este urmat in sondaje de socialista Segolene Royal, care ar acumula doar 24 la suta din voturi.

Desi plecase in cursa cu un handicap considerabil, Francois Bayrou a atins saptamana trecuta pentru prima data un nivel al popularitatii apropiat de Segolene Royal. In ciuda acestei ascensiuni fulgeratoare, analistii politici citati atat de presa de dreapta, cat si de cea de stanga, nu prevad un al doilea tur de scrutin la care sa particile Bayrou, relateaza AFP.

Candidatul ultranationalist Jean-Marie Le Pen se claseaza pe pozitia a patra, cu 13 la suta din intentiile de vot. AFP anunta ca in cazul in care Le Pen nu isi va putea depune candidatura pentru ca nu va strange cele 500 de semnaturi de sustinere ale unor responsabili locali, Sarkozy va fi marele beneficiar al voturilor de dreapta, putand obtine o sustinere de 34,5 la suta.

Marele mister persista insa asupra optiunii strategice a actualului presedinte, Jacques Chirac, inca beneficiar al unui mare capital de incredere in randul populatiei.

Cine sunt candidatii pentru presedintia Frantei

Nicolas Sarkozy – un candidat ambitios

Nicolas Sarkozy

Ministrul francez de Interne, Nicolas Sarkozy, a fost desemnat de membrii UMP (Uniunea pentru o Miscare Populara) sa ii reprezinte la alegerile prezidentiale din 22 aprilie. El a a fost singurul nominalizat la investitura si a obtinut 98 la suta din voturi, in cadrul unui scrutin pe internet la care au participat aproape 70% dintre cei 327.000 de membri cotizanti ai UMP.

Candidatul dreptei la scrutinul prezidential a reafirmat ca, in cazul in care va fi ales, va modifica modalitatile privind reintregirea familiei, respectiv detinerea unei locuinte, a unui loc de munca, precum si cunoasterea limbii franceze.

Sarkozy s-a nascut intr-o familie de mici aristocrati de origine maghiara si a servit timp de cinci ani in Legiunea Straina. In 1983, la doar 28 de ani, el ajunge primarul orasului Neuilly-sur-Seine, suburbie luxoasa din vestul Parisului, si ramane in aceasta functie timp de 24 de ani.

Lipsit de docilitate si ambitios, Sarkozy a intrat in 1995 in conflict cu viitorul sef al statului, Jacques Chirac.

Candidatul de dreapta ajunge in anul 2002 fruntea ministerului de Interne, apoi obtine functia de ministru de Finante, unde isi propune sa realizeze o crestere economica semnificativa. Din aceasta pozitie a luat masuri precum reducerea cheltuielilor publice, dar nu a obtinut succese notabile.

A provocat, in schimb, consternare in Germania prin masurile protectioniste care vizeaza industria franceza.

Pro-americanismul sau declarat a provocat multe iritari in randul altor lideri europeni.

In 2005 a primit din nou portofoliul Internelor si s-a remarcat printr-o atitudine ferma in fata criminalitatii si imigratiei ilegale, precum si prin introducerea unor proiecte de lege restrictive pentru capatarea cetateniei franceze. Acest fapt a fost cel mai bine ilustrat in timpul revoltelor tinerilor din cartierele de la periferia Parisului, in octombrie 2005.

El nu a evitat utilizarea unor expresii dure precum cea de „pleava”, la adresa rebelilor. Chirac si protejatul sau, premierul Dominique de Villepin, au lansat numeroase atacuri la adresa lui Sarkozy. Intelectual rafinat, seful guvernului s-a dovedit un adversar fragil in ringul politicii in fata agresivului Sarkozy.

Actualul sef al statului, ales in 2002 cu sprijinul UMP, a refuzat sa participe la congresul unde Sarkozy a fost investit candidat pentru alegerile prezidentiale din aprilie.

Unii dintre liderii partidului, printre care si premierul francez, au refuzat sa-i acorde sprijin politic actualului ministru de Interne, Villepin parasind adunarea chiar in timpul discursului de acceptarea candidaturii rostit de Sarkozy.

Segolene Royal ar putea deveni prima femeie presedinte a Frantei

Segolene Royal

Fost ministru al Mediului si apoi al Muncii, Segolene Royal si-a construit in mare parte ascensiunea pe imaginea de femeie moderna, afisand dorinta de a face politica intr-un mod mai apropiat de oamenii obisnuiti.

Deputata, in varsta de 53 de ani, a participat ca favorita in cursa pentru obtinerea nominalizarii drept candidat al Partidului Socialist pentru functia de presedinte al Frantei.

In urma ei s-au clasat Dominque Strauss Kahn, fost ministru al finantelor, si Laurent Fabius, fost premier intre 1984 si 1986 si presedinte al Adunarii Nationale.

Pentru multi dintre socialisti, Segolene Royal reprezinta un curent nou in politica franceza. Relativ lipsita de experienta in comparatie cu cei doi contracandidati, ea a devenit foarte populara prezentandu-se ca un nou tip de politician, distantat de ceea ce inseamna angrenajul politic al partidului.

Casatorita cu liderul Partidului Socialist, Francois Hollande, si mama a patru copii, Segolene si-a atras un puternic sprijin, sustinand discursuri in intreaga Franta si mentinand o prezenta constanta in presa. Ea a a promovat prin intermediul unei pagini de internet asa numita democratie participativa.

Multe dintre propunerile sale – cum ar fi un regim disciplinar foarte strict pentru infractorii minori – sugereaza, conform comentatorilor din Franta, un puternic respect pentru autoritate si valorile familiei. Criticii ei spun insa ca aceste opinii nu au nimic de-a face cu un politician de stanga si o acuza chiar de demagogie.

Segolene Royal s-a nascut in Senegal si este fiica unui ofiter militar. A intrat in politica in calitate de consilier al presedintelui Francois Mitterand si a obtinut primul ei post guvernamental in 1992.

Ascensiunea politica a deputatei a inceput insa in 2004, cand a fost aleasa presedinte al consiliului regiunii Poitou-Charentes.

Royal vrea sa reprezinte „dorinta de viitor” intr-o tara unde intre cetateni si elita a aparut o fractura, adancita de revoltele din suburbii din ultima perioada si de teama de globalizare. In ciuda misoginismului cu care se confrunta in propriul partid, Segolene Royal se declara capabila pentru a-i succeda lui Jacques Chirac, aflat la putere de 12 ani.

„Unul dintre contracandidati a declarat, la finalul unei dezbateri pe teme de politica internationala, ca ar fi mai bine ca eu sa stau acasa si sa citesc carti de bucate”, a precizat aceasta.

Candidatura lui Royal vine intr-un moment in care, la nivel mondial, femeile reprezinta reinnoirea si au acces din ce in ce mai mult la functii inalte, precum in Germania sau in Chile.

Francois Bayrou vrea sa sparga zidul de sticla ce separa stanga si dreapta

Francois Bayrou

Francois Bayrou, a carui popularitate creste pe zi ce trece, reprezinta o amenintare reala atat la adresa lui Royal, cat si la adresa lui Nicolas Sarkozy, dupa ce a ajuns sa detina in sondaje 23 la suta din preferintele electoratului.

Bayrou, sef al formatiunii de centru UDF, a promis sa „sparga zidul de sticla ce separa stanga si dreapta” si se pare ca a mizat corect – potrivit ultimului sondaj citat de AFP.

Multi dintre francezi sustin ideea lui Bayrou de creare a unui guvern care sa includa si partide de dreapta, dar si de stanga. Cei mai multi dintre francezi au fost de acord si cu afirmatia lui Bayrou ca „eternul razboi dintre UMP si socialisti a adus Franta in criza unde se afla”.

Francois Bayrou se defineste drept crestin-democrat, este catolic practicant, tata a sase copii si partizanul unei Europe federale.

El a fost minstru al educatiei intre 1993 si 1995, in guvernul condus de Edoaurd Balladur, fiind coleg de cabinet cu Nicolas Sarkozy si Simone Veil.

UDF a ramas un partid mic, dupa crearea UMP (Uniunea pentru o Miscare Populara) in 2002, ca partid de sprijin al actualului presedinte Jacques Chirac, ca urmare a migrarii majoritatii membrilor sai catre noul partid.

Le Pen candideaza la presedintie pentru a sasea oara

Jean-Marie Le Pen

Jean Marie Le Pen, Liderul Frontului National, de extrema dreapta, din Franta, si-a lansat pentru a sasea oara campania pentru alegerile prezidentiale. Le Pen a recurs la obisnuita sa retorica anti-imigrare si la promisiuni catre categoriile sociale defavorizate.

El a promis in discursul inaugural sustinut la Lille ca va finanta proiectele sociale prin taierea fondurilor alocate strainilor si ca va impune un control strict al imigratiei. Le Pen, creditat in ultimul sondaj de opinie cu 11,5% din intentiile de vot ale francezilor, s-a adresat retoric si principalilor doi contracandidati, Nicolas Sarkozy si Segolene Royal.

„Le-am transmis doamnei Royal si domnului Sarkozy ca acestea sunt alegerile prezidentiale ale Frantei, nu alegerea guvernatorului european al regiunii Franta. Incarnez o doctrina care ne poate elibera pe toti de stransoarea politica, juridica si financiara a unei Europe care inseamna doar Bruxelles”, a declarat Le Pen.

Tema principala a discursului electoral al lui Le Pen ramane imigratia, pe care acesta o denunta ca fiind principala cauza a saracirii Frantei. Celelalte promisiuni de campanie ale lui Le Pen sunt, ca si in trecut, extreme: reducerea drastica sau chiar eliminarea impozitului pe venit si iesirea Frantei din NATO.

In varsta de 78 de ani, Jean Marie Le Pen intra in cursa electorala prezidentiala pentru a sasea si, probabil, ultima oara. Candidatura sa nu va putea fi inscrisa insa daca Le Pen nu va reusi sa stranga semnaturile a 500 de primari pana la 16 martie.

La precedentele alegeri din 2002, Le Pen a dat fiori comunitatii internationale dupa ce a reusit sa ajunga in al doilea tur de scrutin, impreuna cu Jacques Chirac.

Presedintele Jacques Chirac ii tine in suspans pe candidati

Jacques Chirac – si-a anuntat retragerea

Jacques Chirac (74 de ani) a anuntat oficial, duminica seara, ca nu va mai candida pentru un al treilea mandat, incheind o cariera politica de aproape patru decenii.

Cu sase saptamani inainte de primul tur al alegerilor prezidentiale, se astepta ca Chirac sa isi prezinte sprijinul pentru unul dintre candidatii la sefia statului, insa acesta a amanat sa-si anunte favoritul.

Chirac a sustinut un discurs de zece minute, duminica seara, discurs in care a evitat sa isi arate sprijinul pentru unul din cei patru candidati la presedintie si i-a sfatuit pe francezi sa spuna „nu” extremismului.

Chirac a avut o cariera politica longeviva si un palmares bogat. A detinut de doua ori functia de prim ministru, a fost primarul Parisului timp de 18 ani si a condus Franta ca sef al statului pentru ultimii 12 ani.

Inspirat de generalul de Gaulle sa intre in viata publica, Jacques Chirac era deja ministru al economiei la sfarsitul anilor ’60 si avusese mandate atat in Parlamentul Frantei, cat si in cel european.

Apetitul sau legendar, reputatia in relatia cu femeile, familia iubitoare, inclinatia catre sumo – toate acestea i-au creat o imagine publica populara si solida.

Pe plan international, Jacques Chirac a fost vazut ca fiind nucleul opozitiei fata de campania din Irak condusa de americani in 2003.

Chirac a declarat recent ca va incerca sa serveasca Franta si dupa ce nu va mai fi presedinte, deoarece, afirma el, „exista viata dupa politica”. Zilele trecute Jacques Chirac a participat la ultimul summit al Uniunii Europene in calitate de presedinte al Frantei.

UE este nerabdatoare sa afle rezultatele

Pentru Europa, miza acestor alegeri este o schimbare care ar putea favoriza mult anticipata iesire din impasul institutional. Membru cu greutate al Uniunii, Franta a respins prin referendum Constitutia europeana. Un esec pe care multi europeni l-au pus mai degraba pe seama guvernarii franceze decat a Uniunii.

Desi textul constitutional a fost intre timp ratificat de 16 dintre cele 25 de tari membre, referendumul francez, urmat de cel olandez, a determinat punerea in suspensie a Tratatului, considerat vital pentru viitorul Uniunii extinse, relateaza BBC News.

In timp ce Sarkozy a propus formarea unui directorat alcatuit din cele mai mari sase tari europene care sa preia fraiele afacerilor europene, Segolene Royal nu are o pozitie bine definita in problemele europene, declaratiile sale fiind vagi si prudente, spre a nu soca electoratul.

„Vreau, daca voi fi aleasa, sa pun din nou Europa in miscare, sa-i dau un nou suflu”, a declarat Royal la congresul socialistilor europeni de la inceputul lunii decembrie 2006.