Chiar, de ce vrea primul ministru sa ramina in functie ? (de Alexandru Lazescu)

E pacat ca Romania n-a putut alege un alt fel de presedinte, cu o cultura politica solida” se confesa pe un ton superior moralist Calin Popescu – Tariceanu intr-un interviu acordat saptamina trecuta serviciului mondial al BBC, material inclus intr-o editie a emisiunii Europe Today consacrata integral Romaniei.

Daca privesti lucrurile din acest unghi nu poti sa nu tragi concluzia ca premierul l-ar prefera oricind pe Adrian Nastase, de exemplu, la Palatul Cotroceni in locul lui Traian Basescu.

Singura problema e ca daca acesta din urma, asa necioplit si nepotrivit ca sef de stat cum il descriu o multime de politicieni si analisti, nu cistiga alegerile prezidentiale din 2004 nimeni, dar absolut nimeni, de la BBC, CNN, International Herald Tribune sau oricare alt canal media international important nu s-ar fi obosit sa-i ceara parerea d-lui Tariceanu despre situatia politica de la

Bucuresti. Probabil de aceea si face atita alergie la alegeri primul ministru. Dupa cum il enerveaza si atunci cind i se spune ca presedintele se bucura de un consistent suport electoral. “Toti presedintii populisti din Europa au acelasi sprijin din partea alegatorilor”.

Pentru premier important e altceva. Cum ar fi faptul ca, spre deosebire de el, presedintele e tot mai izolat pe scena politica. Ceea ce crede opinia publica e pina la urma un detaliu care in timp poate fi corectat prin campanii orchestrate in mass media.

Sau, mai nou, pe forumurile de discutii de pe Internet, un spatiu care incepe sa joace un rol tot mai important intr-o batalia in care aruncatul fumigenelor e la ordinea zilei. Oricum, crede Calin Popescu – Tariceanu, “in ceea ce priveste neimplinirile Guvernului se poate pronunta numai Parlamentul, nu presedintele”.

Un Parlament in care fratia transpartinica dintre liberali, pesedisti, peremisti si conservatori uniti conjuctural in frontul anti-Basescu ii securizeaza pe moment, fara probleme, pozitia de sef al executivului.

De aici incolo incep insa intrebarile. Si asta chiar daca eludam orice proces de intentie facind abstractie de trimiterile repetate la legatura sa cu grupul Patriciu. Dl.

Tariceanu doreste sa ramina in continuare prim ministru, in contrasens cu o buna parte a opiniei publice, ca sa faca ce ? Sa intreprinda reforme economice radicale, chiar si in cazul in care ar duce la nemultumiri populare, asa cum sta bine de altfel unui declarat anti-populist ? Nu am auzit de nici o initiativa majora de acest fel care sa fie pe agenda viitoare a guvernului.

Sa modernizeze administratia si sa o scape de parazitarea exagerata a politicului ? Nu exista nici un semn in acest sens.

Din contra, cazuri precum cel cu Ilie Morega de la Gorj alaturi de situatiile similare la care asistam mai peste tot in teritoriu, demonstreaza ca PNL nu se abate deloc de regula incetatenita din 1990 incoace conform careia toate numirile in functiile cit de cit importante, chiar si cele care legal se fac prin concurs, trebuie sa treaca obligatoriu prin filtrul politic al sefilor organizatiilor local

Sau poate dl.

Tariceanu se gindeste sa foloseasca larga sustinere de care se bucura declarativ in Parlament pentru a se lupta cu coruptia ? Nu a cerut el recent in Senat ca Legea ANI sa fie cit mai repede adoptata, probabil doar cu totul intimplator chiar in preajma vizitei la Bucuresti a lui Franco Frattini, comisarul european pentru Justitie si Afaceri Interne ? Ei bine, surprinzator, dar premierul nu crede

ca am mai avea multe de facut nici in aceasta privinta. “N-as spune ca nu e coruptie in Romania, dar fenomenul a fost redus, probabil, la un nivel simbolic”, tine el sa declare in aceeasi emisune difuzata la BBC.

Ceea ce inseamna, in mod logic, ca toata galagia facuta pe aceasta tema de oameni ca Monica Macovei sau Traian Basescu nu e doar inutila si dezagreabila ci chiar contraproductiva, din moment ce introduce subiecte false pe agenda publica si nu lasa guvernul sa lucreze in liniste.

Dupa ce auzi toate argumentele premierului, tragi linie si daca mai reusesti sa ignori si imensul zgomot de fond nu ramine de fapt mare lucru in picioare. De regula o criza cum e cea de fata care a adus evident Romania in blocaj se rezolva prin alegeri anticipate si nu prin acrobatii politice menite sa justifice de ce ar trebui ca actualul prim ministru sa ramina in continuare in functie.

Astfel de observatii de bun simt sint insa obturate de poza generala a “razboiului palatelor” care in mod inevitabil aseaza taberele mai mult sau mai putin pe acelasi plan si personalizeaza disputa.

Se vorbeste despre manipularea mediatica la care recurg cei doi actori dar deocamdata oricine priveste lucrurile obiectiv vede, pe de o parte, un redutabil front anti-prezidential explicit al patronilor unor grupuri media majore iar pe de alta un numar de jurnalisti si comentatori dispersati, despre care cu toate etichetele atasate e greu de spus de ce in afara de “orbirea” de care sint acuzati ar avea alte interese sa-l sprijine pe presedinte.

La fel, in timp ce Traian Basescu a nominalizat-o si a sprijinit-o permanent pe Monica Macovei in demersurile ei legate de reforma Justitiei liderii liberali au planuit in umbra cu Dan Voiculescu debarcarea acesteia. Explicabil din moment ce dl.

Tariceanu crede ca in materie de coruptie am redus fenomenul la un “nivel simbolic” ! In fine, in timp ce seful statului se pronunta pentru reformarea sistemului de vot ca o conditie obligatorie si pentru refomarea clasei politice premierul si aliatii sai din PSD, PRM si PC fac tot posibilul sa expedieze procesul in plan secund evitind sa treaca efectiv la actiune.

La fel ca si cu alegerile europarlamentare, foarte importante la nivel declarativ, pe care seful guvernului a decis sa le amine pentru toamna exact in timp ce bulgarii decideau sa le mute din toamna in luna mai.

Nu e deloc totuna si nu e nici pe departe o disputa personala. E vorba de un conflict major de agenda politica. Si asta nu are nici o legatura cu stilul de a face politica a lui Traian Basescu. Si nici macar cu spriturile sale de la Golden Blitz, poate nu cel mai fericit mod de manifestare publica pentru un presedinte.

In timp ce actualul sef al statului e dispus sa-si asume riscuri personale majore pentru a-si promova viziunea de modernizare institutionala a tarii, coagulind impotriva sa un numar periculos de mare de adversari de pe scena politica, din mediul de afaceri si din presa, Calin Popescu Tariceanu a intrat pe un fel de pilot automat fiind hotarit, invers, sa-si prezerveze functia de prim ministru cu

orice pret. El nu ezita sa joace viitorul partidului sau dindu-se cu totul pe mina unor adversari politici, din PSD si PRM, care nu vor ezita sa-l sacrifice atunci cind nu le va mai fi de folos. O stupefianta proba de lipsa de inteligenta politica ca sa nu spunem vorbe mari facind trimitere la morala si responsabilite. Dar pina la urma acest lucru nu e foarte important.

Fiecare suporta consecintele deciziilor si actiunilor sale. Fie ca e vorba de o persoana fie ca e vorba de o formatiune politica. Mult mai important e insa cum va arata peisajul dupa batalie si cine va ramine in picioare. Pentru ca asta ne priveste cu adevarat pe toti.