Rolul butaforic al presedintelui (de Sabina Fati)

Prin deciziile sale, Curtea Constitutionala ar vrea sa demonstreze ca incearca sa completeze lipsurile, ambiguitatile si ipocriziile formulate in legea fundamentala a statului.

Multe dintre hotararile luate de aceasta institutie cu ani in urma au devenit acum litera de lege, asa cum argumentele prin care Curtea sustine ca presedintele nu trebuie suspendat vor sublinia pe mai departe neclaritatile referitoare la prerogativele si relatiile presedintelui cu celelalte puteri.

Curtea Constitutionala explica in sfarsit, prin decizia de ieri, de fapt locul si rolul presedintelui in sistemul politic autohton. Astfel, seful statului, prin fisa postului descrisa de cei noua judecatori ai Curtii, trebuie sa raspunda exigentei de presedinte jucator: „sa supravegheze vigilent” modul in care actioneaza actorii politici si autoritatile publice si „sa aiba un rol activ”.

Traian Basescu a primit in turul doi al alegerilor prezidentiale 5.126.794 de voturi, adica 51,23% din totalul voturilor valide. Fiindca presedintele are cea mai larga reprezentare, ar trebui deci sa aiba si cele mai importante prerogative, daca se respecta spiritul sistemului democratic.

Curtea Constitutionala nu repune insa in vigoare aceste reguli atunci cand precizeaza ca pentru presedinte „nici veghea, nici functia de garantie nu se realizeaza pasiv prin contemplare, ci prin activitate vie, concreta”.

Aceste reformulari constitutionale nu ii dau presedintelui Basescu legitimitatea de a se implica activ in reformarea sistemului public si politic. Potrivit Curtii, seful statului are voie sa faca propuneri si sugestii (inclusiv procurorilor), are voie sa exprime optiuni politice, sa aiba obiectii si chiar sa critice autoritatile administrative.

Concluziile judecatorilor supremi se reduc de fapt la dreptul la libera exprimare pe care presedintele il are, ca orice alt cetatean al Romaniei contemporane.

Curtea Constitutionala il curteaza pe Traian Basescu prin formulari amicale, prin care lasa de inteles ca prerogativele ii confera un rol activ: „prezenta sa in viata politica nu poate fi rezumata la un exercitiu protocolar si simbolic”, dar in final revine la situatia de fapt in care „opiniile, observatiile, preferintele sau cererile presedintelui nu au caracter decizional si nu pot produce efecte juridice”.

Cu alte cuvinte, contrar aparentelor, Curtea Constitutionala statueaza rolul butaforic pe care il are seful statului, care are voie sa-i certe pe politicieni, are voie sa mearga atunci cand vrea la sedinte de guvern, are voie chiar sa-i jigneasca pe colegii sai de scena, dar nu poate lua decizii.

Presedintele Romaniei, ales cu peste jumatate din voturile romanilor activi, are voie sa aiba platforma politica in campania electorala, dar nu are in cele din urma nici o parghie pentru a pune in practica lucrurile promise.

Curtea Constitutionala a decis ca presedintele poate fi jucator, dar numai cu jucariile lui, dandu-i astfel voie lui Traian Basescu sa vorbeasca pana oboseste, dar nu incearca sa refaca legea fundamentala proiectata stramb, astfel ca nici premierul, nici presedintele sa nu poata conduce de facto statul.