Nu incercati asta acasa: cum sa scrii bine si sa faci bani. Stephen King, ”Misterul regelui. Despre scris”Traducere de Mircea Pricajan, Editura Nemira, 2007

Un manual de creatie literara

[c:1:s]Daca va imaginati ca puteti afla totul despre cum sa fiti un bun PR, cum sa va ingrijiti pisica sau cum sa deveniti un afacerist de succes citind carti cu sfaturi practice si retete, poate ca acest lucru e valabil si pentru scris. Eventual, de ce n-ar fi valabil chiar pentru scrisul cu o finalitate cat se poate de practica – aceea de a va transforma in milionar?

„Carrie”, „It”, „The Shining”, „Apocalipsa”, „Cimitirul animalelor” sau „Culoarul mortii” si „Camera 1408” – romane, povestiri si filme cunoscute in toata lumea. Prin urmare, iata autorul care ar trebui sa ne predea mestesugul si business-ul scrisului!

Mai ales ca definitia pe care el o da talentului pare una mercantila: „Daca ati scris ceva pentru care cineva v-a dat un cec, daca ati incasat cecul si n-a fost respins de banca, si daca apoi v-ati platit factura la curent cu acei bani, va consider talentat”.

Dupa cum chiar povestea de succes a lui King o arata, marimea cecului va depinde, in timp, de maturizarea si de rentabilitatea talentului, pe piata actiunilor literare.

„Da, am castigat o multime de galbeni cu romanele si povestirile mele, dar n-am pus niciodata un singur cuvant pe hartie cu gandul ca voi fi platit pentru asta. (…). Scriu pentru ca asta ma implineste. Poate ca m-a ajutat sa achit ipoteca pe casa si sa-i tin pe copii la universitate, dar astea sunt consecinte – am scris pentru placerea de a scrie”.

Nu stiu de ce editura Nemira a simtit nevoia sa modifice titlul cartii din „On writing” in „Misterul regelui. Despre scris”. Sunt o gramada de regi prin mass-media, de la fotbal la rock&roll. King nu este genul acela de rege, si ar fi ridicol sa-l numim imparatul horror-ului, sau suveranul pulp-ului.

Continutul cartii traduse la Nemira demonstreaza clar de ce: in paginile ei se desfasoara un autor educat, aproape elitist, as spune, care citeste mult, scrie riguros si sistematic, detesta televizorul, recomanda claustrare ascetica, atunci cand vine vorba de ritualul dificil al creatiei, are o perspectiva larga asupra literaturii si stie foarte bine ceea ce face.

Scriitor competent, scriitor bun

Poate ca prosperitatea sa financiara si cifrele astronomice de exemplare vandute au fost o intamplare. King a si incercat, obsedat de ideea hazardului, sa-si testeze talentul si norocul si sa o ia de la zero, sub pseudonimul Richard Bachman.

A publicat cinci romane, printre care se numara si „The Running Man”, spunand mai apoi ca „(…) totul e o loterie, un spectacol de televiziune adevarat nu foarte diferit de Roata Norocului sau de Pretul Corect. E, dintr-un anumit motiv, deprimant sa te gandesti ca a fost vorba, in intregime – sau in cea mai mare parte – de un accident”.

Insa romanele si povestirile sale nu au aparut accidental si nu au fost scrise in stare de ebrietate, in somn sau in transa. Chiar daca Stephen King e de parere ca in general scrisul e un act de telepatie si in ciuda faptului ca, multi ani la rand, a avut probleme cu alcoolul si cu drogurile.

„Cel mai bine invatati citind si scriind mult, iar cele mai valoroase lectii dintre toate sunt cele pe care vi le predati singuri”, e principiul de capatai al lui King.

„Despre scris” e impartita in patru sectiuni: o autobiografie (CV), care cuprinde in special intamplari din adolescenta si tinerete, pana la primul best-seller; o expunere „Ce este scrisul”, insotita de o analiza a instrumentelor sintatctice, lexicale si stilistice pe care le poarta un scriitor in trusa de lucru; partea centrala, „Despre scris”, in 15

fascicule, care indexeaza un numar de raspunsuri la intrebari frecvente adresate de cititori – in fapt, un set de exemple, sfaturi si porunci care indica drumul drept prin hartoapele muncii cu fictiunea.

Si, in sfarsit, un post-scriptum „Despre viata”, care istoriseste accidentul de masina caruia King i-a supravietuit, cu mult noroc si nu fara sechele, in 1999.

„On Writing: A Memoir of the Craft” (titlul complet, in limba engleza) a fost inceputa in 1997, a fost abandonata, mai bine de un an, reluata cu putin inainte de intalnirea cu o frugoneta albastra, pe un drum laturalnic, si publicata in anul 2000 – finalizarea cartii, arata scriitorul, a insemnat recuperarea sa, cu mari dureri si eforturi, dupa accident.

„Desi este imposibil sa faci dintr-un scriitor prost unul competent si desi este la fel de imposibil sa faci un scriitor excelent dintr-unul bun, este totusi posibil, cu multa munca grea, dedicare si ajutor din partea altora, sa faci un scriitor bun dintr-unul doar competent”, trambiteaza King, si se apuca de treaba.

Iata principiile sale, care v-ar putea ajuta sa deveniti scriitori competenti. „Cititi mult, scrieti mult” e prima porunca; „daca vreti sa fiti scriitori, trebuie sa faceti doua lucruri mai presus de toate: cititi mult si scrieti mult. Nu cunosc niciun mod de a ocoli aceste doua lucruri, nicio scurtatura”
Si urmeaza: se poate scrie despre orice…

atata timp cat spui adevarul; „scrie ceea ce stii”, intr-o interpretare cat mai larga posibil; scrisul e o activitate solitara, cu usa inchisa, draperiile trase si jaluzelele coborate; intriga nu e necesara, o naratiune bazata pe intriga are mari sanse sa para artificiala si chinuita; alternativa e intuitia; povestea e o fosila pe care trebuie sa o scoateti incet din pamant, fara sa o

sfaramati; o descriere reusita nu trebuie sa fie picturala, ci relevanta; nu ilustreaza, ci sugereaza; nu va fi nici saraca, nici exhaustiva; obiectivul principal nu este acela de a picta tablouri, ci de a spune o poveste; „descrierea reusita e o tehnica care se invata, unul dintre principalele motive pentru care nu puteti reusi decat daca cititi si scrieti mult”; personajele nu sunt

extrase direct din viata, insa trebuie sa semene cu viata; dialogul e crucial in definirea personajelor si trebuie sa sune firesc, credibil; simbolismul e un accesoriu pur decorativ; tema nu e nici ea absolut necesara; pentru orice carte e nevoie de doua rescrieri si de o versiune pe curat; scrii cu usa inchisa si apoi revizuesti totul cu usa deschisa etc.

Si, pentru a pune totul in practica: „Cititi patru ore pe zi si scrieti patru ore pe zi. Daca nu puteti face asta, nu puteti spera sa deveniti un scriitor bun”.

Meserie pulp

Stephen King a fost acuzat de critica literara ca este un scriitor al urzelii epice senzationaliste, care nu stie nimic despre stil, constructie sau personaje si care place masei de cititori numai datorita povestilor pe care le spune.

Intr-adevar, citind „Despre scris” descoperim un autor cu ochii atintiti pe publicul cartilor sale, care pune un mare pret pe poveste – nimic, crede el, nici documentarea, nici tematica, nici mesajul nu trebuie sa fie mai importante decat povestea.

Insa, in acelasi timp, acest romancier popular dovedeste ca stie foarte multe lucruri despre mestesugul scrisului, de la resorturile de gramatica si stil pana la constructie, naratiune, descrieri, dialoguri si personaje.

Desigur, in carte veti gasi sfaturile unui autor pulp, specialist in istorisiri de groaza si in personaje supranaturale, iubitor al unui stil accesibil si clar, urmarind, programatic, sa fie interesant si sa isi delecteze cititorii.

Acesta e tipul scriitorului in pielea caruia isi doreste sa fie, pagina dupa pagina, Stephen King, cu descrierile, dialogurile si numarul de cuvinte masurate la cantarul audientei. Daca vreti sa fiti Joyce, sau Faulkner, sau Pamuk sau Cartarescu, nu ii veti urma exemplul si nu veti proceda in acelasi fel.

Insa cateva principii generale vor ramane, din regulile si din experienta de cititor, scriitor si profesor de limba engleza a lui Stephen King.

Pe masa de lucru a oricarui scriitor se afla un set de posibilitati infinite; oricine se poate exersa in orice gen, poate folosi paragrafe scurte sau lungi, fraze clare sau incalcite, incercand, totusi, sa se refere la ceea ce cunoaste mai bine; personajele artificiale si plate sunt un lucru rau, pudibonderia e daunatoare, intriga prefabricata distruge naratiunea, dialogurile trebuie sa sune

firesc; verosimilitatea e un criteriu esential pentru fiecare detaliu al lumii care ia nastere prin scris.

Nu incercati asta acasa!

In America, scrisul este o afacere si cartea lui Stephen King v-ar putea folosi, pana la urma, ca sa faceti bani. Acolo, nu aici. In Romania, situatia nu e deloc asemanatoare.

Multe lucruri din acest non-fiction nu ii vor spune cititorului roman nimic, asa cum uscatorul de maini electric sau cutia cu sapun lichid erau, pentru romanul care se trezea intr-o toaleta din Occident imediat dupa 1989, simple obiecte de decor. Si scriitorii nostri, chiar si cei care au inceput sa fie tradusi, pe ici, pe colo, in Europa, vor fi la fel de surprinsi.

Nu luati cartea lui King drept un manual – nu va va ajuta sa stapaniti o reteta si, cel mai probabil, nu va va transforma in scriitori milionari. Piata noastra de carte are alte reguli, nu se compara, nici pe departe, cu intinderea si competitivitatea celei de limba engleza, si un tiraj de 10.000 de exemplare este, pentru un scriitor roman, o reusita de neimaginat.

Chiar daca ati prinde din zbor stilul pulp al lui Stephen King, daca v-ati stradui si ati reusi chiar sa scrieti ca „regele”, cel mai probabil tot nu ati da lovitura. Prin urmare, va sfatuiesc sa scrieti cum puteti, daca puteti, sa va faceti, din start, contabili sau programatori, pentru a va plati facturile la S. C.

Electrica, si sa va delectati, in timpul ramas, cu fictiunile si non-fictiunile din „Despre scris”.