Lucian Croitoru: Scrisoare către Augustin. Ordinea spontană: intervenționismul îi poate reduce eficiența, dar nu și ponderea covârșitoare în Occident (III)

Dragă Augustin, fiind rezultatul unui proces cultural evolutiv selectiv și, în consecință, natural, sistemul de reguli abstracte învățate (tradiția de reguli abstracte de bună conduită și credințe morale) nu poate avea un scop al său. Ea contribuie la formarea ordinii în care libertatea de acțiune poate exista.

Regulile tradiționale descoperite servesc la ghidarea unui număr virtual nelimitat și necunoscut de oameni care acționează liber pentru atingerea propriilor scopuri imediate. Tradiția de reguli învățate este astfel pregătită, prin însăși modul în care se formează[45], adică prin ordine spontană, să deservească o ordine abstractă a acțiunilor oricât de extinsă și complexă, care, de asemenea, nu poate avea un scop în sine, pentru că ceea ce face este să satisfacă scopurile personale necunoascute ale unui număr foarte mare de oameni. Cu alte cuvinte, tradiția este pregătită să deservească o ordine benefică libertății. Pornind de aici, apare imediat consecința că regulile proiectate au o bună șansă să interfereze cu ordinea spontană creată de tradiția de reguli și, în consecință, cu libertatea necesară pentru atingerea scopurilor personale. Dar modul în care interferează depinde de tipul de scopuri pe care regulile proiectate îl pot avea.

Neînțelegând că în societatea deschisă nu putem avea în comun obiective concrete, ci doar reguli generale de bună conduită

Un tip de astfel de reguli este cel care poate avea ca scop inducerea, favorizarea sau extindrea ordinii spontane pe care ne bazăm toți pentru realizarea scopurilor personale, iar celălalt tip conține scopuri concrete referitoare la anumite grupuri de oameni cunoscute. Abia în măsura în care în societate operează și reguli din acest din urmă tip, putem să fim mai preciși si să clarificăm că ordinea socială are în principiu o parte proiectată și o parte, mult mai mare, spontană. În acest caz, regulile proiectate pentru a deservi obiective concrete ale unor grupuri intră în contradicție cu regulile generale învățate, făcând ca interesele unui grup să intre în conflict cu scopurile personale ale celor mai mulți. Totuși, așa cum am subliniat deja, chiar și acest din urmă tip de reguli cu scop poate produce ordine spontană ori de câte ori creează ordine proiectată. Conflictul de interese astfel creat este o sursă de ordine spontană.

Neînțelegând că în societatea deschisă nu putem avea în comun obiective concrete, ci doar reguli generale de bună conduită, cei mai mulți oameni sunt bucuroși să-și urmărească realizarea propriilor planuri individuale, dar sunt nefericiți că nu există planuri naționale de dezvoltare a vreunei industrii. Din acest motiv, ei sunt bucuroși să accepte reguli ce au ca scop vreun obiectiv „nobil” sau „moral”. Totuși, urmărindu-și interesele personale mult mai consecvent decât o poate face un grup, oamenii vor ajusta relațiile dintre ei astfel încât să-și atingă scopurilor personale inițial afectate de regula cu scop, astfel că ordinea se va reface pentru a deservi din nou în cel mai bun mod posibil realizarea scopurilor personale.

Guvernele nu știu niciodată, nici măcar cu aproximație, dacă aspectele nesatisfăcătoare atribuite în totalitate ordinii spontane nu sunt în parte produse de intervenții anterioare

În practică, aceasta înseamnă că guvernele nu știu niciodată, nici măcar cu aproximație, dacă aspectele nesatisfăcătoare atribuite în totalitate ordinii spontane nu sunt în parte produse de intervenții anterioare, după cum nu pot ști nici dacă noile intervenții destinate atenuării sau eliminării aspectelor nesatisfăcătoare nu vor avea exact efectul invers. Ceea ce este cert este că regulile cu scop vor cauza permenent utilizarea unor resurse personale pentru aducerea ordinii la starea care deservește cel mai bine interesele personale, în loc să fie utilizate pentru producție. În schimb, dacă regulile proiectate ar avea ca scop doar extinderea/favorizarea ordinii spontane, atunci ele nu ar fi reguli „proiectate” în sensul că ar ținti la înlocuirea unei părți a ordinii spontane cu una creată de om și, în consecință, am ști că aspectele nesatisfăcătoare sunt cele ale ordinii pieței și ne-ar veni mai ușor să înțelegem funcțiile pe care diverse reguli învățate le au în formarea ordinii abstracte a acțiunilor.

Deși nu are un scop al ei, tradiția de reguli produce efecte benefice. În primul rând, ne permite să avem scopuri individuale liber alese. În al doilea rând, ne permite să avem acces la experiența, înțelepciunea și știința predecesorilor (cunoaștere), la care nu am fi putut avea acces direct sau deplin pe altă cale, pentru a ne ghida în realizarea scopurilor liber alese[46]. Continua rafinare și îmbogățire a acestei înțelepciuni și utilizarea ei pentru ghidarea utilizării cunoașterii individuale pentru atingerea de scopuri personale a contribuit la creșterea bunăstării și a populației. Acest proces nu s-a oprit. Dar este foarte probabil să se fi dinamizat într-un sens pe care îl voi analiza în secțiunea următoare, când voi trece efectiv la prezentarea grupată a ceea ce am identificat până aici ca argumente care sprijină ideea că economiile occidentale au tot mai mult un caracter de piață, în ciuda creșterii numărului de reguli cu scop.

Citește continuarea pe blogul lui Lucian Croitoru.

N.Red: Lucian Croitoru este consilier principal pe probleme de politică monetară al guvernatorului Băncii Naționale a României.