A ajuns aurul din Transilvania până la faraonii egipteni? Adevăruri și legende despre aurul de acum câteva mii de ani folosit pe teritoriul României
Aurul i-a uimit pe oamenii de acum 6.500 de ani care l-au prelucrat prima dată în părțile noastre. La fel ca în prezent, și acum câteva milenii aurul era simbol al luxului, bunăstării și ostentației, dar oamenii de atunci aduceau obiecte de aur drept ofrandă pentru zei și uneori le aruncau intenționat în râuri și lacuri. Cum era cules aurul? Cu ce instrumente? Ce comori de acum 6.000 de ani puteți vedea și astăzi?
Informația pe scurt:
- Oamenii de acum șapte milenii culegeau aurul din pietrișul râurilor care veneau din munte, unde apa lăsa să iasă la iveală pepitele sau nisipul aurit. Căutătorii foloseau sape, lopeți, coșuri de nuiele sau saci de piele, dar mai ales două instrumente de bază: șaitrocul și trocuța.
- Aurul începe să fie transformat în obiecte frumoase de podoabă încă de acum mai bine de 6.500 de ani. Era prelucrat prin turnarea metalului topit sau modelarea prin ciocănire. Confecționau discuri, brățări și pandantive.
- Aurul era pentru oamenii din mileniul V î Hr un material cu totul neobișnuit. Nu era nici piatră, nici lemn, nici pământ nici os, era ceva care se deosebea de tot și avea și culoare și luciu, iar sunetul era absolut straniu.
- Obiectele de aur au fost găsite uneori de arheologi alături de șiraguri din perle de marmură, alături de podoabe dintr-o scoică numită Spondylus sau alături de pandantive din canini de cerb și alte obiecte de podoabă din cupru sau os.
- Aurul era valoros și avea funcție spirituală, fiind adus ca ofrandă pentru zei, fiindcă se credea că deschide o cale de comunicare între decedat și lumea de dincolo. În unele locuri oamenii își ardeau intenționat locuințele și depuneau acolo obiectele cele mai valoroase.
- Printre cele mai vechi obiecte de aur descoperite în țară se numără tezaurul de la Sultana – Malu Roșu (cinci pandantive și un lanț format din șapte verigi) și brățara de Vlădiceasca (una dintre cele mai grele bijuterii din neolitic descoperite la noi).
- A existat și o teorie cum că un obiect din aur transilvan ar fi ajuns acum 4.700 de ani în mormântul unui faraon egiptean, dar din mai multe motive este o exagerare. Aurul din Apuseni a ajuns însă în Europa centrală și spre cea de nord.
Cât de vechi este aurul și de ce este așa de valoros
La fel ca în prezent, și acum peste 6.000 de ani aurul era simbol al luxului, bunăstării și ostentației. Este un metal maleabil, deci ușor de prelucrat, dar nu se pretează la construcția unor arme de luptă. Aurul este rezistent la foc, la apă și la aproape orice mediu coroziv.
Este ușor de lucrat prin tragere în fire, laminare sau topire, rezultând fire, foi sau granule rotunde. Poate fi emailat, gravat, încrustat sau cizelat.
Aurul se găsește în natură în stare nativă, în special în filoane de cuart aurifer (surse primare), în diluviuni aurifere (minereu purtat de apă de la sursa primară și sedimentat din nou) și în nisipuri aluvionare (surse secundare), sub formă de pulbere de aur sau pepite.
Aurul nativ poate conține o pondere ridicată de argint, chiar și 25-30%, dar poate conține și alte metale, precum cupru sau fier.
Până la deschiderea primelor mine, după cucerirea romană a Daciei, în secolul II d Hr, aurul din albia râurilor a fost principala sursă pentru confecționarea diverselor obiecte. Se estimează că lungimea sectoarelor unde putea fi spălat aurul era de câteva mii de km.
Obiecte din aur de acum 6.000 de ani expuse în sala Tezaurului la Muzeul Național de Istorie din București (foto Vlad Barză)
Aurul era de găsit mai ales pe cursul Arieșului, dar și pe alte râuri mari, cum ar fi Mureșul, Crișul Alb, Crișul Negru, Someșul și Ampoiul. Se presupune că atunci când aceste au început exploatările sistematice, cel târziu în Epoca Bronzului, și în prima parte a Epocii Fierului, cantitatea de aur ce a fost găsită era uriașă.
Bogăția depozitelor aluviale preistorice este ilustrată de numărul mare de tezaure și descoperiri izolate de obiecte de aur – și cele mai multe descoperiri au fost în zonele despre care se știa că au surse aluvionare (mai ales munții Apuseni, dar și în Banat și Muntenia).
O parte consistentă din informațiile din acest articol sunt din amplul volum „Aurul și argintul României”, realizat de cercetători ai Muzeului Național de Istorie a României și lansat în 2018 (editura Conphys. Acum aproape un deceniu a fost organizată o expoziție cu numele „Aurul și argintul antic al României”, una dintre cele mai mari de acest fel organizatî vreodată în țară.
Cel mai vechi aur prelucrat
Teritoriul actual al României a fost înzestrat de natură cu numeroase și importante zăcăminte de aur ce au luat naștere în urmă cu sute și zeci de milioane de ani, în cursul cataclismelor geologice care au însoțit nașterea lanțurilor muntoase ce au apărut înainte de Carpați, dar mai ales cataclisme ce au dus la ridicarea acestor munți.
Arheologii de la sud de Dunăre susțin că cele mai vechi obiecte de aur confecționate de om sunt din Bulgaria, dar este imposibil de spus unde în lume a fost prelucrat aurul de către om prima oară. Este însă clar că existența unor zăcăminte aurifere la nord de Dunăre în în Carpați a favorizat încă de timpuriu practicarea acestui meșteșug prin care câțiva oameni iscusiți produceau obiecte care arată excepțional.
Lângă Varna s-au descoperit două necropole de acum peste șase milenii în care au fost descoperite cantități uriașe de aur în morminte, dar și alte obiecte aduse de la mari depărtări.
Se crede că după 4.500 î Hr exista în zona Varna o societate complexă și stratificată ce a avut așezări cu ziduri din piatra. S-au găsit obiecte uluitoare din aur în necropola de la Varna: discuri, brățări, pandantive, aplice zoomorfe.
Reconstituirea unor locuințe de acum 6.500 de ani – așezarea Sultana Malu Roșu (foto Vlad Barză)
Este general acceptat faptul că după anul 4.500 î Hr, jumătatea estică a peninsulei Balcanice, incluzând și o mare parte a României actuale, a constituit aria unui centru metalurgic timpuriu, posibil cel mai vechi din Europa. Cuprul a fost primul metal produs în acest centru tehnologic și aurul i-a urmat, însă tehnologiile de reducere și prelucrare deprinse la cupru au fost folosite apoi la aur.
Piesele descoperite la nordul Dunării nu sunt la fel de sofisticate precum cele descoperite în Bulgaria, dar sunt extrem de interesante și de rare. Se crede că multe dintre ele au fost lucrate din aur aluvionar, un argument în acest sens fiind și faptul că au fost fragmente de vase în care s-a găsit nisip aurifer.
Eneolitic se numește această perioadă, o epocă de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin unelte de aramă şi de piatră. Practic, epoca cuprului este perioada din istoria omenirii când au început să fie folosite pentru prima oară unelte de metal, alături de cele deja consacrate, din piatră.
România și aurul de acum peste 6.000 de ani
Când este vorba de România sunt cunoscute la nivel european zăcămintele din Apuseni și din munții Maramureșului, dar erau zăcăminte mai mici și în alte regiuni. „Poligonul de aur”, sau „cadrilaterul de aur” este numită zona care cuprinde aceste bogate rezerve din munți precum Metaliferi, Zarand, Trascău sau Almăjului.
Cele mai vechi descoperiri datează de acum 6.500 de ani, de la sfârșitul epocii neolitice și cele mai multe sunt sârme și mici pandantive – idoli, dar au fost descoperite și brățări mari, cum este cea de la Vlădiceasca, din județul Călărași, despre care puteți citi mai jos.
Acum șase milenii și jumătate pe teritoriile noastre se găseau printre cei mai iscusiți metalurgiști din Europa și începeau sa prelucreze aurul care pentru ei era un material cu totul special. Aurul și argintul au fost la loc de cinste în istoria veche, fie că este vorba despre obiecte prin care regii își arătau bogăția sau lucruri neprețuite ce erau aruncate în fluvii, râuri și lacuri, pentru a îmbuna zeii și pentru a „netezi” drumul către nemurire.
Brățara de la Vlădiceasca (foto Vlad Barză)
Acum șase milenii, metalurgiștii din aceste locuri reușeau să facă din aurul găsit în râuri obiecte uluitoare pentru acele timpuri îndepărtate: brățări, lanțuri și pandantive. Acestea sunt cele mai vechi podoabe din aur descoperit în România.
Acum peste 6.000 de ani meșterii lucrau prima oara cu aurul și erau nevoiți să fie creativi, deoarece descopereau un material cu totul diferit față de ce știau până atunci. Aurul era pentru ei un material cu totul neobișnuit. Nu era nici piatră, nici lemn, nici pământ nici os, era ceva care se deosebea de tot și avea și culoare și luciu, iar sunetul era absolut straniu.
Cu acești meșteri deschizători de drumuri a început sa fie prelucrat aurul în teritoriile noastre, iar tezaure precum cel de la Sultana–Malu Roșu arată că aurul era valoros și avea funcție spirituală, fiind adus ca ofrandă pentru zei, fiindcă se credea că deschide o cale de comunicare între decedat și lumea de dincolo.
Tot pentru zei erau uneori îngropate obiecte din aur care în prealabil erau rupte și în alte cazuri piesele valoroase de aur erau aruncate în rauri si lacuri, cum s-a întâmplat cu cele găsite la Germisara (azi Geoagiu Băi). Oamenii voiau să-i îmbuneze pe zei, cu ofrande, cerându-le îndurare.
Pumnalele de la Măcin (sec XVII-XVI î hr) Foto Vlad Barză
În acea perioadă, unele populații de pe teritoriul României de azi își ardeau, se pare, în mod intenționat locuințele și lăsau acolo și obiecte scumpe de aur, cu ocazia acelui eveniment plin de semnificații pentru oamenii de acum 65 de secole. Nu știm de ce ardeau construcțiile, dar celebră este cultura Cucuteni – Trypilia pentru această practică.
Uneori când comunitățile traversau vremuri pline de pericole – spre exemplu părea inevitabilă invadarea teritoriului de către un trib sau popor inamic – piesele de aur și de argint erau îngropate, în ideea de a fi puse în siguranță și de a le dezgropa apoi. În multe cazuri, oamenii care le-au depus în pământ nu au mai avut cum să revină la ele.
De cele mai multe ori, aurul a fost simbol al puterii, al bogăției al statutului social. Era etalat pentru a arata cat de bogat este posesorul, mai ales cî oamenii de rand nu aveau acces la podoabe mari din aur.
Mineritul. așa cum îl cunoaștem azi, bazat pe un sistem complicat de galerii de exploatare, transport și evacuare a apei, cu personal foarte specializat de explorare, exploatare și întreținere, a fost posibil doar după cucerirea romană.
Cât de departe a ajuns aurul transilvan?
Aurul din Transilvania a ajuns și în Europa Centrală și spre cea de nord, dar au fost și teorii care susțineau că ar fi ajuns în lumea miceniană (Grecia de azi), însă analizele ulterioare nu au confirmat acest fapt.
Mai nebunească este teoria care a fost enunțată acum peste 80 de ani, cum că aurul din Transilvania ar fi ajuns până în Egipt, aceasta fiind limita cea mai îndepărtată până unde ar fi pătruns aurul „cules” în părțile noastre. Analizele ar fi arătat că un obiect găsit într-un mormânt egiptean ar fi conținut stibiu și telur, și ar fi fost de origine transilvăneană. Obiectul a fost găsit la Abydos, în mormântul numărul V, atribuit faraonului Khasekhemwy care ar fi trăit acum peste 4.600 de ani.
Este o teorie cu totul exagerată. Egiptenii bogați de acum patru-cinci milenii aveau acces la aur din regiunea care astăzi constituie nordul Sudanului. Cele mai vechi obiecte de aur găsite în Egipt datează de 5.000 d e ani și există dovezi că se exploata și acolo aur aluvional. Egiptenii nu avea nevoie de aur transilvan și este greu de crezut că acum 47 de secole, un obiect de aur ar fi ajuns la mii de kilometri.
Cu ce instrumente era căutat aurul în râuri
„Pe lângă sape, lopeți, coșuri de nuiele sau saci de piele, uneltele de bază ale vechilor culegători de aur erau constituite din două tipuri de ustensile din lemn: trocuța și șaitrocul. De obicei, acestea erau cioplite din lemn de salcie, cu alte esențe moi”, scrie Ernest Oberlander – Târnoveanu, în volumul Aurul și argintul României, volum realizat de cercetători ai Muzeului Național de Istorie a României și lansat în 2018 (editura Conphys)..
Cum arătau cele două instrumente?
Trocuța era un vas de formă ovală, puțin adâncit, având la extremități câte o proeminență cu o scobitură șănțuită, ca un cioc de ibric, care să ușureze scurgerea controlată a lichidelor, și două mânere plate, situate pe laturile opuse.
Șaitrocul este un fel de făraș evazat (practic o unealtă dreptunghiulară din lemn șlefuit), lat de circa 40 cm, cu o margine ridicată și gura rotunjită.
Cele două ustensile erau folosite pentru separarea micilor pepite din pietrișuri și nisipuri, prin mișcări circulare repetate, urmate de scurgerea apei și aluviunilor mai ușoare. Apoi, se turna din nou apă peste sedimentul rămas și mișcările de decantare se reluau, de câte ori era nevoie. În cele din urmă, aurul adunat pe fundul vasului era uscat și era strâns în pungi de piele sau coarne de animale transformate în recipiente.
Nu s-au identificat resturi ale uneltelor și utilajelor folosite pentru recoltarea aurului aluvionar în preistorie în spațiul României de azi. Asta și pentru că, probabil, operațiunile de spălare a aurului erau executate de un număr mic de persoane instalate în tabere temporare unde stăteau doar câteva zile sau săptămâni.
Un posibil atelier de prelucrare?
Iată ce scrie Sorin Oanță Marghitu într-un capitol despre aurul din eneolitic în volumul Aurul și argintul României, volum realizat de cercetători ai Muzeului Național de Istorie a României.
„La 2-3 km de Arieș, în Peștera Ungurească/Peștera Caprelor din Cheile Turzii a fost cercetat un context care a fost interpretat drept atelier de prelucrare a aurului. Acesta consta într-o construcție cu structură din lemn, având un cuptor amenajat în partea de est. În acest context au fost descoperite o placă rectangulară cu mai multe perforații pe margine, perle și foițe de aur. Perlele, unele aflate în diverse stadii de finisare, erau realizate din straturi subțiri, suprapuse, tăiate și cu capetele lipite”.
Sultana Malu Roșu – O comoară de acum 65 de secole
Acum 6.000 de ani, în Valea Dunării, înflorea o civilizație ale cărei vestigii uimesc și astăzi. În Romania se numește Gumelnița (după o localitate de lângă Oltenița), în timp ce bulgarii îi spun Kodjadermen – Karanovo. Oamenii au construit acolo în intervalul 4.500-4.000 î Hr așezări de lungă durată, existând și movile artificiale ce ajungeau la 12 metri înălțime.
Era vremea așa-numitelor tell-uri, coline artificiale create de mai multe generații de oameni care au trăit și au reconstruit în același loc. De-a lungul timpului, nivelul a crescut, formând o movilă. Cea mai mare contribuție la masa unui tell este reprezentată de cărămizile din chirpici, care se dezintegrează rapid.
Acolo s-au descoperit și obiecte de aur, în timpul cercetărilor arheologice de salvare desfășurate în 1982. Practic a fost descoperit un tezaur format din mai multe obiecte (printre care cinci pandantive și un lanț format din șapte verigi). Tezaurul are în total 37 de grame și o fost descoperit pe vatra unei locuințe, între rămășițele unui model de sanctuar. Tot aici a fost descoperit un șirag de mărgele din marmură și cochilii de scoici marine. La o primă vedere, 37 de grame pare puțin, însă nu trebuie să uităm că sunt obiecte fantastic de rare și au fost confecționate acum 6.500 de ani.
O brățară uimitoare de acum șase milenii
Unul dintre obiectele de aur cu totul ieșite din comun este brățara descoperită acum 40 de ani în satul Vlădiceasca, comuna Valea Argovei, jud Călărași. A fost descoperită în 1980 în timpul săpăturilor de la tell-ul eneolitic de la Vlădiceasca.
Brățara are 79 de grame greutate și a fost confecționată prin procedee de ciocănire, tăiere și cizelare. În unele lucrări este catalogată ca fiind cea mai grea piesă neolitică descoperită pe teritoriul României.
Este lucrată dintr-o foaie groasă de aur de mare puritate, probabil aur aluvionar. Situl arheologic era pe un ostrov în mijlocul lacului Frăsinet, dar în prezent este la adâncimea de 8 metri, fiind acoperit de apele lacului.
Aurul în epoca… bronzului
Tehnologiile de prelucrare a aurului au cunoscut ample inovații în perioada mijlocie și finală a Epocii Bronzului (1.600-1.200 î Hr), ceea ce înseamnă că s-a trecut de la realizarea unor piese simple, la unele mult mai complexe, create prin sudarea a două sau mai multe componente. Metalul nu mai era folosit doar în stare brută (cum rezulta el din topirea pepitelor și a pulberii de aur) – ci se creau aliaje ale aurului cu cuprul sau argintul în proporții variabile, pentru a obține noi efecte de culoare sau calități mecanice pe care aurul natural nu le putea oferi.
In Epoca Bronzului locuitorii acestor meleaguri au găsit cantități uriașe de aur în râuri, aur care s-a acumulat pe o perioada de zeci de milioane de ani. Nu găseau în general bucăți mai mari decât un bob de linte, însă au fost cazuri rare în care s-au descoperit pepite de câteva kilograme. Din ce au găsit, au făcut superbe bijuterii, semne de putere, diademe și arme de paradă. Interesant este că în marea lor majoritate bijuteriile erau destinate bărbaților și, spre exemplu, cerceii erau folosiți tot de bărbați pentru a-și prinde părul. Un exemplu este tezaurul de la Răcătau (sec XVI i Hr) unde apar printre primele obiecte create prin alierea aurului cu argintul.
INTERVIURILE HotNews.ro