A sasea extinctie a vietii pe Terra?
Săptămâna trecută, mass media națională și internațională au circulat o știre de senzație: Terra a intrat într-o nouă fază de extincție în masă. Baza știrii o reprezintă publicarea unui articol, semnat de cercetători mexicani și americani:Accelerated modern human–induced species losses: Entering the sixth mass extinction (Caballos et al., 2015, Disparițiile recente și accelerate ale speciilor induse de oameni: Intrând în a șasea extincție).
„Viața pe Pământ este în pericol”, „Pământul a intrat într-o nouă etapă de extincție, iar oamenii ar putea fi printre primele victime”, „Pământul se află la un pas de dispariție în a șasea extincție de masă și vina este a noastră” – bombardată cu astfel de titluri senzaționale, opinia publică, nespecializată, poate fi ușor indusă în eroare, speriată și manipulată (religios, politic, social etc.).
Ca unul care mă ocup de mulți ani de raporturile dintre schimbările climatice și perioadele de extincție ale vieții pe planeta noastrăi, am dezvoltat un interes aparte pentru această topică. Când citesc tot felul de știri „apocaliptice”, simt nevoia să pășesc în arena publică și să-mi exprim punctul de vedere referitor la astfel de știri, detaliind dincolo de conținutul, fatalmente limitat, al unui articol promovat intens de mass-media.
În paleontologie, extincțiile în masă sunt definite ca fiind acele perioade când Pământul pierde peste 75% din toată speciile sale într-un interval de timp relativ scurt. Din cele patru miliarde de specii despre care se crede că au trăit pe Pământ în ultimele 3,5 miliarde de ani, circa 99% au dispărutii. Rezultă de aici că extincțiile sunt un fenomen comun pe planeta noastră, balansate însă prin speciație.
În istoria geologiei au fost identificate cinci evenimente considerate, pe baza definiției de mai sus, drept „extincții în masă”:iii
1. Evenimentul Ordovician: ~ 443 Ma (milioane de ani în urmă).
Cauza probabilă: o glaciație rapidă; nivelul oceanelor a scăzut cu peste 100 metri, devastând ecosistemele marine superficiale. După mai puțin de 1 milion ani, a avut loc a doua fază a extincției, când ghețarii s-au topit, nivelul oceanelor a crescut și a distrus viețuitoarele care nu s-au putut adapta la noile condiții ecologice. Circa 86% specii au dispărut.
2. Evenimentul Devonian: ~ 359 Ma.
Cauza probabilă: o glaciație globală (urmată de o încălzire globală). Circa 75% specii au dispărut.
3. Evenimentul Permian: ~ 251 Ma. Cea mai mare extincție dintre toate cinci. A produs dispariția a cca 95% din toate speciile existente.
Cauza probabilă: Explozii vulcanice uriașe în Siberia au produs cantități imense de cenușă, care au declanșat un scurt interval de încălzire globală intensă. Apa oceanelor s-a acidificat prin aportul de CO2 și H2S.
4. Evenimentul Triasic: ~ 200 Ma.
Cauza probabilă: O altă activitate vulcanică intensă, de data asta în Provincia Magmatică a Atlanticului Central, a produs creșterea concentrațiilor de CO2 și a temperaturilor. Circa 80% specii au dispărut.
5. Evenimentul Cretacic: ~ 65 Ma.
Cauza probabilă: Coliziunea planetei noastre cu un asteroid, care s-a scufundat în Golful Mexic într-o zonă numită Chicxulub din nordul peninsulei Yucatán. Anterior impactului, o intensă activitate vulcanică în zona Deccan din India slăbise mult viețuitoarele existente. Circa 76% specii au dispărut.
Dispariția catastrofică a dinozaurilor, acum 65 milioane de ani, a creat o nișă biologică pe care, în cele din urmă, au umplut-o mamiferele, ale căror ultimi reprezentanți sunt genul Homo cu singura specie existentă, Homo sapiens. Cu alte cuvinte, noi, oamenii, ne datorăm prezența pe acest pământ, unei nenorociri (pentru dinozauri) și unui noroc (pentru noi).
Rolul decisiv al schimbărilor climatice este implicat în cel puțin primele două extincții în masă. Succesiunea ciclurilor glaciație-interglaciație este în principal controlată de trei factori astronomici, identificați de matematicianul sârb Milutin Milankovic în 1930: excentricitatea orbitei de rotație în jurul Soarelui, înclinarea axei de rotație și precesia echinoxurilor.iv
Un exemplu de corelație între ciclurile Milanković și extincția unor specii de mamifere a fost publicat în 2006 de un grup de cercetători europeni.v Studiind evoluția unor specii de rozătoare din centrul Spaniei de-a lungul unei perioade relativ lungi (cca. 22 milioane ani), autorii au ajuns la o concluzie tulburătoare: mamiferele au o durată fixă de viață pe această planetă, bucurându-se de o existență de circa 2,5 milioane ani înainte de extincție. Studiul a mai indicat că speciile studiate prezintă apariții și dispariții la intervale relativ regulate, de 1,0 și 2,5 milioane ani. Durata și calendarul acestor perioade corespunde cu două dintre ciclurile Milanković, excentricitatea și înclinarea.
Legătura dintre climă și extincțiile speciilor este în concordanță și cu ipoteza „pulsului de inversare”, propusă în 1985 de către paleontologa Elisabeth Vrba de la Yale University. Ipoteza sa explică perioadele de supraviețuire a speciilor presupunând că speciile rămân stabile până când schimbările de mediu declanșează pulsuri rapide de dispariție și speciație.
Dacă perioada de 2,5 milioane de ani de existență a mamiferelor pe această planetă este corectă, atunci, pentru mine, apare o întrebare tulburătoare: Cel mai vechi membru al genului Homo, strămoșul nostru Homo habilis, a trăit acum 2,8 milioane de ani. Este, cumva, specia noastră condamnată la o dispariție apropiată? (Our time is up!)
Aici și acum putem inserta articolul recent, care a generat intervenția mea.
Cea de-a șasea extincție în masă a fost sugerată de biologi, pe baza dispariției speciilor din ultimele secole și milenii. Iar studiul lui Caballos et al. pleacă de la faptul că, în secolul al XX-lea, rata de extincție a speciilor a fost de până la 100 de ori mai mare decât ar fi fost normal, dacă nu exista impactul uman. De exemplu, autorii scriu că în loc de nouă extincții ale vertebratelor, care ar fi apărut în circumstanțe geologice normale începând din 1900, ei au identificat alte 468 extincții printre mamifere, păsări, reptile, amfibieni și pești.
INTERVIURILE HotNews.ro