„Acesta va fi noul normal”. Un expert european de mediu explică paradoxul climatic din zona Dunării: cantitatea anuală de precipitații e constantă, dar fluviul seacă 

• Arthur Guischet s-a născut la Toulouse, locuiește în Germania, a fost cercetător pe probleme de schimbări climatice la Universitatea din Bonn, iar din iunie 2024 este secretar general al Asociației Europene a Apei. Interviul a fost realizat la evenimentul ExpoApa.
• European Water Association are mai multe tipuri de membri: asociația naționale precum Asociația Română a Apei (ARA), organizații comerciale din sectorul apei și instituții de cercetare (inclusiv universități, laboratoare sau ONG-uri).

Complicata vară din 2026 nu a fost o simplă întâmplare. „Din păcate, acesta va fi noul normal”

– HotNews.ro: Vara lui 2026 a fost cea mai caldă din istorie în Franța și în toată Europa de Vest, iar valurile de căldură au apărut în număr record, lucru care s-a simțit în debitul râurilor.  Cum ați perceput această vară? Cât de rău a fost?

– Arthur Guischet: Aș spune că, cel puțin în cazul Franței, într-un anumit sens situația nu a fost atât de gravă pe cât ne-am putea imagina din perspectiva apei. Asta deoarece primăvara și vara au fost mai degrabă ploioase, iar nivelurile apelor subterane au fost destul de ridicate. Însă la apele de suprafață, situația a stat foarte rău. Sunt unele zone în care nu a plouat deloc timp de trei sau patru luni. Peste toate acestea a venit și presiunea exercitată de incendiile de vegetație, dar și de sezonul turistic.

Dacă situația continuă, chiar vom avea o problemă, pentru că, până acum, cred că cea mai mare parte a necesarului de apă a putut fi acoperit prin captarea apelor subterane, dar avem nevoie ca aceste rezerve să se refacă, așa că sperăm că va ploua în următoarele săptămâni și mi-aș dori să avem o toamnă și o iarnă ploioase.

În Germania, pentru râul Rin, situația este similară. Debitul râului este deja foarte scăzut, nu mai avem la fel de multă apă ca în trecut, iar acest lucru are de săptămâni bune consecințe economice. Rinul este folosit intens pentru transportul mărfurilor, fie că vorbim despre produse petroliere sau despre mărfuri industriale. Ei bine, de câteva săptămâni, navele pot naviga doar cu jumătate din încărcătura lor obișnuită sau chiar cu mai puțin, ceea ce creează tensiuni pentru industrie, dar și pentru cetățeni, deoarece acestora li se cere să își micșoreze consumul de apă potabilă sau să nu își mai ude grădinile.

– Credeți că vara lui 2026 a fost una excepțională sau așa va fi noul normal? Cum vedeți viitorul, iar aici mă refer mai ales la râuri și la debite foarte scăzute.

– Din păcate, acesta va fi noul normal. Cred că este posibil ca peste 10 ani să privim înapoi către vara lui 2026 și să spunem: „a fost prima vară cu adevărat dificilă”. Însă, în comparație cu ce am putea avea peste 10-15 ani, s-ar putea ca, de fapt, vara lui 2026 să nu ni se mai pară atât de gravă, iar asta ar fi o problemă majoră. Tocmai de aceea trebuie să încurajăm reutilizarea apei și să investim în infrastructură, pentru a reduce pierderile. Vom intra într-o eră în care, practic, fiecare picătură de apă va conta.

Dunărea este vulnerabilă la schimbările climatice 

– Îmi spuneați că au fost și locuri unde nu a plouat deloc trei-patru luni. Ce ar putea fi mai rău de atât pe viitor?

– Ce ar putea fi mai rău de atât? În unele regiuni, nivelul apelor subterane era ridicat, pentru că au avut acolo o iarnă și o primăvară ploioase. Dar dacă o vară precum cea din 2026 devine ceva normal trebuie să ne gândim și la ce se va întâmpla dacă va sosi o astfel de vară într-un moment în care nivelul apelor subterane și rezervele de apă sunt deja scăzute.

Situația a fost cât de cât în regulă în unele zone, datorită faptului că rezervele de apă și nivelul apelor subterane erau destul de ridicate și au putut compensa lipsa apei de suprafață. Dar ce se va întâmpla dacă acestea vor fi supuse presiunii timp de câțiva ani la rând? Sau ce se va întâmpla dacă vom avea o astfel de vară secetoasă într-un moment în care nivelul apelor subterane este deja scăzut?

– Să vorbim despre Dunăre. S-a scris în toată presa europeană despre criza Dunării, despre România, despre efectele pe care debitele extrem de mici le au asupra economiei. Cât de vulnerabilă este Dunărea în fața temperaturilor tot mai ridicate și a debitelor mici? Este o chestiune complicată…

– Era deja un subiect complicat în cazul Dunării, și nu numai din cauza lungimii fluviului, dar și din cauza numărului de granițe pe care le traversează. Asta înseamnă că este nevoie de un nivel suplimentar de cooperare între toate țările prin care trece fluviul. Nu ar trebui să ajungem în situația în care o țară să spună: „Avem nevoie de apă, așa că vom devia sau vom pompa mai multă apă”, fără să îi pese de ce se întâmplă în țările din aval și fără să țină cont că le-ar putea agrava situația. Este o zonă geografică în care e nevoie de o cooperare internațională foarte puternică.

Acest lucru face situația și mai dificilă. Cred că s-a văzut asta și în România în 2026. Dunărea este vulnerabilă la schimbările climatice și trebuie să vedem cum putem face astfel, încât industria, dar și producția de energie din jurul fluviului să nu fie afectate în fiecare an de schimbările care apar vara la debitul Dunării.

Și Franța este nevoită uneori să oprească centralele nucleare

– A fost o vară cu totul neobișnuită la noi din cauza crizei Dunării. România a încercat să arunce în aer o stâncă uriașă, avem mari probleme cu centrala de la Cernavodă. Din ce ați auzit că s-a întâmplat, este ceva care v-a uimit sau v-a surprins?

– Este întotdeauna îngrijorător când ajungi în situația în care, fix într-o perioadă în care ai putea avea nevoie de mai multă energie, să constați că o centrală nucleară trebuie oprită neapărat din cauză că nu există suficientă apă. Și asta se întâmpla într-o perioadă în care oamenii voiau să aibă aer condiționat funcțional acasă, în luni cu valuri de căldură, când era nevoie de mai multă electricitate.

Ca cetățean francez, nu pot spune că m-am obișnuit cu asta, însă am văzut situații de genul acesta și în țara mea, în trecut, fie din cauza unui debit insuficient al râurilor, fie, cel mai adesea, din cauză că acel curs de apă în care este evacuată apa de răcire a centralei avea deja o temperatură prea mare și nu mai poți deversa apă și mai caldă acolo, pentru că ai afecta ecosistemul.

Din aceste motive și în Franța sunt oprite uneori centralele nucleare. Este o realitate de care trebuie să ținem cont: este nevoie de apă pentru răcire – însă nu numai pentru asta – și trebuie să te asiguri și că apa pe care o deversezi nu afectează mediul, pur și simplu pentru că este prea caldă când iese din centrală. Și aici nu este vorba despre substanțe chimice, ci pur și simplu despre temperatura apei care ajunge să fie deversată în mediul înconjurător.

– Așadar, spuneți că apa cu temperatură mare reprezintă un pericol? 

– Da, pentru că atunci va crește temperatura apei râului în care este deversată apa de la centrală. Dacă depășești o anumită temperatură, vei omorî peștii, algele și toate celelalte organisme pe care, evident, nu vrei să le afectezi. Am avut deja această problemă în Franța.

– Dar trebuie să fie o cantitate foarte mare de apă pentru a schimba temperatura întregului râu…

– Așa este, însă vorbim despre un volum mare de apă deversat, iar vara poți avea adesea situații în care temperatura naturală a râului este deja destul de ridicată și nu este nevoie să o crești cu încă cinci grade. Este suficient să o crești cu un singur grad pentru a depăși temperatura pe care flora și fauna locală o pot suporta.

Vom avea aceeași cantitate de precipitații, dar în episoade extreme. Apele subterane nu se vor reîncărca

– Credeți că se va repeta mai des pe viitor o criză a Dunării, cum a fost cea din vara lui 2026?

– Da, din ce ne spun membrii noștri s-ar putea întâmpla mai des. Din cauza schimbărilor climatice vom avea perioade de secetă mai lungi și, într-o anumită măsură, fenomenele extreme vor fi mai frecvente  Asta înseamnă că, dacă privim anul în ansamblu, vom avea aceeași cantitate de precipitații, dar acestea ar putea fi concentrate în episoade extreme și nu vor mai fi distribuite la fel de uniform pe parcursul anului, așa cum eram obișnuiți.

– Deci poate să plouă mult o dată, timp de una-două zile, iar apoi să urmeze o lună – două de secetă și ploaia nu poate compensa

– Da, exact. Și am avea mai puțină apă care se infiltrează în sol, din cauză că acesta este uscat, iar când plouă, solul se va îmbiba foarte repede și pur și simplu nu va mai putea absorbi apa. Atunci apa se va scurge la suprafață și nu vom mai avea o reîncărcare semnificativă a apelor subterane. Asta ne spun modelele climatice. Cantitatea totală de precipitații va rămâne oarecum constantă de-a lungul anilor, însă vom avea mai multe fenomene extreme, atât secete, cât și episoade de precipitații abundente.

– În afară de colaborare internațională mai bună, poate România să învețe și altceva din criza Dunării? Întreb și pentru că vara acestui an a fost una foarte grea pentru locuitorii din zona fluviului.

– Întotdeauna puteți învăța din ce fac alții, din ce fac alte state. Puteți încerca proiecte de refacere a ecosistemelor naturale în jurul Dunării, pentru a reduce într-o anumită măsură viteza de curgere a apei, pentru a nu avea o albie dreaptă, ci poate una cu mai multe curbe, astfel încât să existe mai mult spațiu pentru apă. Atunci când ai un volum mare de apă la un moment dat, poate în timpul iernii, albia râului poate fi mai largă, astfel încât apa să nu ajungă toată direct în mare și să poată fi reținută – într-o anumită măsură – prin soluții ce au natura la bază.

Dar, până la urmă, în cazul Dunării și al României, sunteți la capătul fluviului, acolo unde acesta se varsă în mare, iar asta înseamnă că veți depinde de ce se întâmplă în amonte și de condițiile climatice din regiunile aflate în amonte. Spre exemplu, dacă va fi prea puțină zăpadă în anumite zone montane, atunci va fi un aport mai mic de apă în Dunăre pe timp de primăvară, când zăpada se topește.

Cred că trebuie să analizăm mai atent ce a provocat această situație, nu doar valurile de căldură și lipsa ploilor, ci și impactul consumului, dar  și al captărilor de apă în zona Dunării. Se poate face altfel sau nu? Această chestiune ar trebui analizată de autoritățile din România și din alte țări dunărene.

Unde au gresit autoritățile române în criza Dunării

– În România au circulat în vară teorii ale conspirației care susțineau că a fost luată apă din Dunăre în cantități mari și stocată în locuri secrete. O altă teorie ținea de ideea că dintr-un  mare lac de acumulare românesc ar fost furată apa cu cisterna și dusă în Franța. De ce apar astfel de teorii și cum pot fi combătute?

– Aș spune că acest lucru poate fi depășit prin transparență deplină din partea autorităților publice, a operatorilor de apă, a serviciilor publice și a orașelor, prin explicarea clară a problemei și prin asumarea responsabilității. Să se spună clar: „Aceasta a fost situația” și să se recunoască și că s-au făcut greșeli, dacă este cazul. De bază este însă asigurarea transparenței și asumarea responsabilității pentru ceea ce s-a întâmplat.

Presupun că, fiind vorba despre o situație extraordinară pe care mulți oameni nu au mai întâlnit-o niciodată, ei nu știau ce să creadă și, încercau mereu să găsească o explicație dincolo de situație. Voiau să știe de ce s-a întâmplat asta. Și poate că aceasta este o explicație mai ușor de înțeles decât să încerci să descifrezi toate procesele, de la ciclul apei, până la toate implicațiile lor.

„S-ar putea să vină un moment în care veți deschide robinetul și nu va curge apă”

– Se vorbește de mult timp pe plan mondial despre o criză a apei, unele țări au fost și în conflict din cauza apei. În România și în regiunea noastră, dată fiind schimbarea climei, când credeți că vom putea vorbi despre o criză a apei?

– Aș spune că este vorba despre o criză a apei. Nu este ceva ce ține de viitor. Se întâmplă deja. Iar dacă vrem să fim pesimiști, putem spune deja că România se confruntă în prezent cu una, cel puțin în ceea ce privește apele naturale și apele de suprafață, având în vedere situația Dunării în această vară. 

Problema este în primul rând Dunărea și nivelul foarte scăzut pe care l-ați avut, așa că centrala nucleară a trebuit să fie oprită. Asta înseamnă că există deja un impact direct asupra energiei și economiei. În acest punct suntem în momentul de față.

Dacă vorbim despre apa potabilă, da, este nevoie să schimbăm într-o anumită măsură modul în care privim această problemă și să luăm în calcul că – dacă situația continuă – s-ar putea să vină un moment în care veți deschide robinetul și nu va curge apă. Ar putea fi pentru una-două ore, ar putea fi pentru mai mult timp, nu am cum să vă spun.

În Franța avem unele sate și orașe mici care, pe timp de vară, au rămas fără apă de la robinet timp de o lună, de exemplu, pur și simplu pentru că au o singură sursă de apă potabilă, iar aceasta seacă. În câteva dintre aceste localități, apa subterană nu este accesibilă, pentru că există foarte multă rocă în subsol. Practic, nu au apă subterană pe care să o poată folosi și încă nu sunt conectate la cea mai apropiată rețea mai mare de alimentare cu apă potabilă, pentru că ar costa foarte mult, iar această conexiune nu a fost făcută încă. 

În zona din Franța de unde provin, când eram adolescent, era o știre importantă peste tot atunci când erau impuse restricții legate de  folosirea apei, spre exemplu pentru umplerea piscinei sau udarea grădinilor. Acum, în fiecare vară, avem restricții de tipul: „Vă rugăm să nu folosiți apă potabilă pentru a uda grădina”.

Așa că, da, cred că această realitate există deja și începe să intre și în mentalitatea oamenilor, pentru că sunt mai conștienți de problemă și învață cu toții să trateze apa ca pe o resursă care trebuie protejată. Cred că, în anumite țări, oamenii au ajuns să evite dușurile foarte lungi, iar în timp ce se spală pe dinți închid robinetul. Este o chestiune de schimbare de mentalitate: trebuie să înțelegem că apa este o resursă care trebuie tratată cu grijă și nu mai putem porni de la ideea că voi deschide întotdeauna robinetul și apa va fi acolo, ieftină și disponibilă mereu.