Actorul, dictatura si necesitatea căinței

Astăzi, 10 februarie 2023, marele actor Victor Rebengiuc împlinește 90 de ani. Trei sunt momentel;e esentiale care ma leaga de el. Primul, „Pădurea spânzuraților”. Al doilea, 24 decembrie 1989, invitatia la claritate morală si vestejirea neiertătoare a lacheilor tiraniei. Al treilea, intalnirea de la New York cand a citit legenda Marelui Inchizitor.

Hârtia igienică a fost emblema si expresia penuriei in anii dictaturii comuniste. A ingrozitoarei degradări a calității vieții. Cozi interminabile, marfă puțină. „Scânteia” si „România Liberă” căpătaseră o nouă întrebuințare. Menirea obiectului este igiena posteriorului. Chestiune de civilizație, de ceea ce Michel Foucault a numit le souci de soi.

Televiziunea regimului a fost megafonul unui purulent, infect, fetid cult al personalității. Antena îi aparținea lui Ceașcă tot așa cum Antenele de azi ii aparțin lui Felix. Ecranul emana un grețos miros de scârnă. Era nevoie de o purificare, duhnea înfiorător. Apăruseră toți trepăduși dictaturii bătându-se cu pumnul in piept si clamându-și trecutul de „rezistenți”. Profesori de „socialism științific” afirmau fără urmă de rușine că între PCR si „adevăratul socialism” nu era nicio legătura. Crainicii telejurnalului ceaușist răcneau mai tare ca oricine împotriva odiosului si sinistrei.

Era nevoie de un simbol tranșant al unei rupturi tranșante. Victor Rebengiuc a propus sulul de hartie igienică drept simbol al despărțirii de Marea Minciună, de abjecta scatofagie a „Epocii de Aur”. Au trecut peste trei decenii de la acel 24 decembrie, gestul marelui actor nu și-a pierdut nicio fărâmă din terapeutica-i actualitate. El face parte, neîndoios, din veritabila istorie a Revoluției Române. La Mulți Ani fericiți si sănătoși, iubite maestre Victor Rebengiuc!Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro