Adevarul despre „Adevarul”

Anna-Maria Tinu a trecut la ofensiva impotriva lui Cristian Tudor Popescu si a apropiatilor lui din Consiliul Director al ziarului „Adevarul”. La Adunarea Generala a Actionarilor de azi, ea va incerca sa preia controlul afacerii din care, in mod legal, detine 70 de procente.

Cel mai probabil, redactorul-sef al ziarului va incerca sa acrediteze ideea ca se urmareste limitarea libertatii de expresie a redactiei. In disputa a aparut si famlia Iucinu. Adolescentul Andrei, care are pretentii de mostenitor al lui Dumitru Tinu, va veni si el la Adunarea Generala a Actionarilor.

Oficial, astazi nu se va intimpla nimic. Cristian Tudor Popescu si ceilalti trei membri ai Consiliului Director „Adevarul” sint in silenzio stampa, iar Anna-Maria Tinu continua sa refuze orice fel de comentarii pe marginea situatiei.

Un raport al comisiei de cenzori risca insa sa detoneze bomba despre care vorbeam in ziarul de vineri: debarcarea redactorului-sef si a adjunctilor Lelia Munteanu, Bogdan Chireac si Adrian Ursu din fruntea cotidianului care in decembrie 2004 vindea 112 mii exemplare.

Conform unor surse din preajma Annei Maria Tinu, aceasta va cere reducerea numarului de membri ai Consiliului de Administratie (CA) de la cinci la trei. Aceasta o includea chiar pe mostenitoarea lui Dumitru Tinu si pe cei patru membri ai Consiliului Director al cotidianului. Desi detine cel putin 70 la suta din actiuni, Anna-Maria Tinu nu poate influenta deciziile din CA.

Neintelegeri economice

Dupa aceleasi surse, in anul 2004 ziarul a avut un profit brut in lei de numai 9 la suta din venituri. Consiliul Director este nemultumit de faptul ca Anna-Maria Tinu intentioneaza sa transforme profitul in dividende, in timp ce Cristian Tudor Popescu si compania ar dori constituirea unui fond de dezvoltare.

In anii trecuti, profitul a fost reinvestit in dezvoltarea ziarului. Faptul ca in 2004 el a fost aproape zero, in euro, porneste de la firmele de PR sau de la legaturile cu Asociatia Importatorilor de Medicamente ale unor ziaristi din conducerea redactiei. Incasarile scazute din publicitate au fost cauzate de contractele derulate in paralel, de ziaristi, prin firmele lor.

Iucinu se intoarce

Sergiu Andon, avocatul familiei Iucinu, care revendica o treime din mostenirea lui Dumitru Tinu, a anuntat intr-o conferinta de presa de ieri ca Andrei Iucinu se implica in scandal. Printr-o scrisoare deschisa citita in parte chiar de Iucinu, o acuza pe Anna-Maria Tinu pentru situatia creata, fiindca vrea sa schimbe, „inainte de expirarea mandatului”, Consiliul de Administratie.

Andrei Iucinu se va prezenta miine la Adunarea Generala a Actionarilor, in calitate de pretendent al unei parti din ziar.

CTP isi vede de CRP

Cristian Tudor Popescu a refuzat sa comenteze explicit controversa, ca si alti membri ai Consiliului Director. La intilnirea de ieri a organizatiilor de mass-media cu premierul Tariceanu, redactorul-sef al „Adevarului” s-a prezentat in calitate de presedinte al Clubului Roman de Presa.

Ziaristul a formulat, totusi, niste aluzii cu privire la ce se va intimpla saptamina viitoare: „Avem o situatie in pregatire la Cotidianul „Adevarul”. Trebuie vazut si analizat fenomenul repetativ din relatia patronat-editori-redactori”. Popescu se referea la episoadele „Romania libera”, „Evenimentul zilei” si „TVR”, cind proprietarul a urmarit schimbarea echipei de conducere.

Duminica, redactorul-sef de la „Adevarul” si-a anulat aparitia la „Editia speciala” a lui Mihai Tatulici. Simbata, la emisiunea lui Ion Cristoiu de la „Realitatea TV”, Cristian Tudor Popescu si-a mai exprimat o serie de nedumeriri, dar si dorinta ca el sa ramina in „cavoul” de la „Adevarul”, fiindca este „cavoul lui”.

Ultimele achizitii ale Annei-Maria Tinu

Informatii neconfirmate se refera la faptul ca Anna-Maria Tinu a mai achizitionat, dupa moartea lui Dumitru Tinu, alte 15 la suta din ziar. Registrul Comertului nu contine mentiuni recente cu privire la structura actionariala.

Miliardarul Ion Lazar, proprietarul Hotelului Caro, detine alte 10 la suta din actiuni si are un cuvint greu de spus astazi. Cel mai probabil, Cristian Tudor Popescu si colegii lui vor trece la ofensiva, dupa Adunarea Generala a Actionarilor de astazi, acuzind patronatul si in ultima instanta actuala putere ca urmaresc sa schimbe structurile de conducere ale marilor ziare din Romania.

Se poate specula ca incidentul se va transforma intr-unul „de tip Romania libera”, cu declaratii, negocieri si conferinte de presa.

De la „Scinteia” la „Ziarul CTP-ului”

Istoria existentei cotidianului „Adevarul” a fost presarata de suspiciuni referitoare la orientarea politica, dar si de numeroase mistere financiare.

In primele zile ale Revolutiei, „Scinteia”, organul PCR, a devenit „Scinteia Poporului”, iar pe 25 decembrie si-a schimbat numele in „Adevarul”. Primul director al publicatiei a fost Darie Novaceanu, iar in perioada aceea, ziarul era apropiat de puterea FSN. Unul dintre titlurile care au ramas in amintire a fost: „Fire-ai a naibii, majestate”, o insulta adusa Regelui Mihai.

La fel de cunoscuta a ramas atitudinea fata de prima mineriada (13-15 iunie 1990), cind ortacii erau aplaudati in paginile ziarului. La vremea respectiva, se vorbea despre un tiraj vindut de 1,2 milioane de exemplare si de rivalitatea in cifre cu „Romania libera”, cotidianul situat pe o pozitie politica diametral opusa.

Scandalul privatizarii. A urmat controversa in legatura cu privatizarea ziarului in primavara anului 1991. In acele momente s-au facut auzite acuzatii conform carora exista o intelegere intre Novaceanu si Petre Roman (pe atunci prim-ministru) ca „Adevarul” sa treaca printr-o falsa privatizare care ar fi lasat publicatia in mina unor apropiati ai puterii.

Cristian Tudor Popescu a fost cel care a sustinut ca folosirea sistemului MEBO de impartire a actiunilor intre angajati era cea mai corecta decizie.

Privatizarea s-a facut, in cele din urma, printr-o hotarire guvernamentala. O parte din patrimoniul fostei „Scinteia” a trecut, impreuna cu titlul, la redactie, sub forma SC Adevarul SA. Societatea era detinuta, in proportie de 60 la suta, de membrii redactiei, care aveau intre una si zece actiuni fiecare, in functie de vechime, aportul la ziar si pozitia in ierarhie.

Restul de 40 la suta a revenit personalului extraredactional.

Statutul societatii nu prevedea o separare clara a sectorului comercial de cel redactional. Redactorii puteau, asadar, primi comisioane, ca agenti publicitari, daca aduceau reclama in ziar. Ceea ce inseamna ca semnatarul articolului referitor la o companie sau un business putea fi unul si acelasi cu persoana care primeste un comision din reclama cumparata in ziar.

Capusa „Colosal”. Surse care activau la „Adevarul” in acea perioada amintesc de existenta unei firme-capusa, SC Colosal Import-Export, care administra contractele de mare publicitate. Printre actionari se aflau mai multe dintre numele importante din redactie: Sergiu Andon, Viorel Salagean, Ion Teodor, Corneliu Cirlan, Ion Marin, Dumitru Tinu etc.

Pina in 1996, in societatea comerciala au avut loc mai multe majorari de capital si impartiri de actiuni, dupa criterii asemanatoare. In urma lor, Consiliul Director a ajuns sa detina aproximativ 30 la suta din ziar, un pachet cu care putea lua deciziile economice, in conditiile in care restul hirtiilor de proprietate se aflau in miinile multor angajati.

In aceeasi perioada, „Adevarul” isi capata reputatia de ziar serios si influent in rindurile publicului larg. Dumitru Tinu si Cristian Tudor Popescu devin lideri de opinie si sint invitati tot mai des la talk-show-uri.

Ulterior, contractele de publicitate trebuiau sa primeasca girul unuia dintre noii membri ai consiliului director, care ii includea pe Tinu si Popescu, din vechea echipa, si pe nou-venitii Lelia Muntean, Adrian Ursu si Bogdan Chireac. Consiliul director a ramas neschimbat pina astazi, cu locul lui Dumitru Tinu vacant.

Ofensiva lui Tinu. Incepind cu 2001, Dumitru Tinu a inceput sa cumpere actiuni de la ceilalti angajati. Astfel, pina la decesul lui pe 1 ianuarie 2003, el ajunsese proprietarul a aproximativ 70 la suta din ziar.

Conform unor surse din redactia „Adevarul”, cel care a dat semnalul vinzarii a fost Cristian Tudor Popescu, caruia Dumitru Tinu i-a oferit, pentru 70.000 de actiuni (10 la suta din ziar), un pret de peste doi dolari. Mai apoi, Tinu a achizitionat actiuni de la alti detinatori, dar la preturi mai mici, un dolar pe actiune.

Dumitru Tinu si-a gasit sfirsitul intr-un accident de masina misterios. Airbag-urile nu au functionat si au aparut semne de intrebare cu privire la faptul ca ziaristul fusese aruncat din masina.

Dupa ce, initial, mostenirea i-a revenit Annei-Maria Tinu, a urmat o noua lovitura de teatru: aparitia lui Andrei Iucinu, fiul „celei de-a doua sotii” a lui Dumitru Tinu, Emilia Iucinu, care a revendicat o treime din mostenire.

In rolul de avocat si de consilier: nimeni altul decit Sergiu Andon, astazi senator PUR si presedinte al Comisiei juridice a Camerei Deputatilor, detinator si el a unei cote de 2-3 la suta din actiuni.

Tirajul „Adevarului”

La inceputul anilor ‘90, din punctul de vedere al tirajului, „Adevarul” se afla in top alaturi de „Romania libera”, singurele ziare din aceea perioada care se apropiau de un milion de exemplare. O data cu infiintarea BRAT, cifrele au devenit clare, dar piata era deja intr-o alta etapa de evolutie. „Adevarul” a ramas totusi printre primele ziare ca tiraj.

Intre 1998 si 2000 s-a inregistrat o medie a tirajului de 200.000 de exemplare, cu o usoara scadere in a doua jumatate a anului 1999, pina la 150.000. In 2001, tirajul revine la 150.000, in urmatorii ani scazind constant pina aproape de 100.000 de exemplare vindute pe zi.

Banii lui Fathi Taher si actiunile lui Dumitru Tinu

Cea mai persistenta presupunere referitoare la „Adevarul” este ca spectaculoasa achizitie de actiuni realizata de Dumitru Tinu i-a avut in spate pe liderul PSD Viorel Hrebenciuc si controversatul om de afaceri sirian Fathi Taher. Exista citeva elemente concrete care sustin aceasta teorie.

Un fost redactor al departamentului politic, Peter Sragher, isi aminteste ca in 1994 a existat o campanie de mai multe luni impotriva afaceristului arab. „Intr-o zi eu eram cap-limpede si mi-a venit un material despre Taher. Mi s-a parut ca e bun pentru prima pagina. Am fost cu el la Chireac si mi-a zis sa-l scurtez si sa-l pun in pagina a patra, adica in ultima”, povesteste acesta.

„Citeva zile mai tirziu, m-am dus sa fac un interviu cu Marius Opran, pe vremea aceea la PDAR (Partidul Democrat Agrar). Dupa interviu, omul m-a intrebat de ce face Tinu anticamera la Taher”, a continuat Sragher.

Un alt angajat al ziarului isi aminteste ca pe la mijlocul anilor ‘90, Fathi Taher achizitiona spatii „neobisnuit de mari” de reclama atunci cind Romania era vizitata de oficialitati siriene sau pentru a-si promova produsele fabricii de ciocolata detinute.

Dumitru Tinu a mai detinut un loc in consiliul de administratie al Hotelului Marriott, in care omul de afaceri sirian s-a implicat puternic, cu un salariu de citeva mii de euro pe luna.

Conform altor relatari, Viorel Hrebenciuc s-ar fi aflat alaturi de Dumitru Tinu si familia acestuia nonstop, in zilele dintre 1 ianuarie 2003 si inmormintare.

Aceleasi surse afirma ca pe 2 ianuarie 2003, in „buncarul” (fosta camera de documentare) de la „Adevarul” a avut loc o intilnire de taina, de mai multe ore, intre Viorel Hrebenciuc, Anna-Maria Tinu si cei patru membri ai consiliului director.

Publicitate de stat, pe criterii de audienta

Premierul Calin Popescu-Tariceanu s-a angajat ca, in parteneriat cu asociatiile de media, sa sustina un proiect de lege care sa reglementeze atribuirea publicitatii de stat.

De teama sa nu repete greselile guvernului Nastase – care a impartit publicitatea dupa criterii politice – actualul premier a initiat la Palatul Victoria o discutie cu principalii reprezentanti ai asociatiilor de presa pe tema destinatiei banilor publici pentru reclame guvernamentale. (Alina Mihai)

Centrul de Jurnalism Independent (CJI), care a aflat abia dupa ce a actionat in justitie guvernul Nastase ca publicitatea era supervizata de premier, a intocmit o prima forma a unei legi privind publicitatea de stat. Asociatia vrea ca atribuirea publicitatii sa respecte normele oricarei achizitii publice, de la lansarea anuntului pina la acordarea de contracte pe criterii de audienta si tiraj.

In plus, CJI doreste ca intregul proces de alocare a resurselor pentru publicitate in ziare, televiziuni sau radiouri sa fie transparent, pentru a fi cunoscut cui se atribuie respectivele contracte. Toate aceste principii ar urma sa fie introduse intr-o modificare la Legea achizitiilor publice, a precizat reprezentantul CJI, Ioana Avadani.

Directorul Asociatiei Pro Democratia, Cristian Parvulescu, a spus insa ca nu sint suficiente numai modificari la o lege existenta, ci trebuie intocmita o noua lege a publicitatii pentru a impiedica situatii de tipul celor din perioadele electorale, cind guvernul plateste reclama pentru a manipula intentia de vot.

Tariceanu a fost de acord, in principiu, ca banii din publicitate sa nu fie manevrati in interesul partidului aflat la guvernare si a spus ca va sustine propunerile asociatiilor media de reglementare a publicitatii de stat. O forma finala a legii va fi propusa de asociatiile media in perioada urmatoare, urmind ca aceasta sa fie sustinuta in parlament de coalitia guvernamentala.

Premierul l-a desemnat pe secretarul de stat Cseke Attila-Zoltan sa reprezinte executivul la urmatoarele runde ale discutiilor, prima dintre ele avind loc pe 30 martie.

Prezentam mai jos reglementarile in domeniul publicitatii guvernamentale in Marea Britanie si Australia, doua tari cu mass-media puternice si diversificate. In Marea Britanie exista o agentie guvernamentala care se ocupa de publicitatea de stat, Central Office of Information.

Aceasta agentie realizeaza continutul programelor si campaniilor guvernamentale si organizeaza licitatiile de achizitionare a spatiilor publicitare in mass-media. Criteriul principal de atribuire este cel al raportului dintre audienta si pret. Agentia publica anual un raport prin care justifica cheltuirea bugetului de publicitate guvernamentala.

In Australia, publicitatea guvernamentala este autorizata de Comitetul Ministerial de Comunicare Guvernamentala. Toate programele publicitare ale agentiilor guvernamentale trebuie sa primeasca viza comitetului pentru a fi transmise publicului.

Achizitia spatiului publicitar se face numai in baza licitatiilor organizate de comitet, respectindu-se principiul egalitatii accesului publicului la informatiile despre programele guvernamentale. Criteriul de acordare a publicitatii guvernamentale in functie de audienta este valabil in majoritatea democratiilor occidentale.

In mod normal, publicitatea este atribuita in functie de numarul de cititori

Ziare cu tiraje mici, ca „Independent” si „Gardianul”, ajungeau sa cistige contracte de publicitate importante pentru ca ministerele si agentiile guvernamentale atribuiau contractele la licitatii, conform criteriului „cel mai mic pret”, afirma surse din lumea publicitatii.

Presa scrisa cu tiraj mare are insa automat preturi mult mai mari fiindca acestea se calculeaza in functie de numarul si de profilul cititorilor publicatiei. Asa-numitul rate card (pret brut de tiparire a unei reclame) ia in calcul indicatorul numit CPT (cost pe mia de cititori).

Numarul de cititori reiese din Studiul National de Audienta, care consemneaza publicul total al unei editii. Reies, in general, intre doi si zece cititori pe copie a acelei editii, fata de tirajul vindut. Asta nu inseamna ca popularitatea este singurul criteriu de atribuire.

Modalitatea normala de atribuire a reclamei ia in calcul asa-numita „targetare”. O publicatie cu caracter economic, care are multi cititori din zona management-ului, ar fi indrituita sa primeasca mai multa publicitate guvernamentala atunci cind aceasta se refera la oferte de privatizare sau agenti economici precum CFR Marfa.