AFP: Jocurile de culise au inceput in vederea schimbarii conducatorilor institutiilor europene

Toate insitutiile europene, Parlamentul, Comisia si Consiliul isi vor schimba liderii pana la sfarsitul anului, iar in culise marile manevre au inceput, comenteaza AFP, care prezinta evolutiile din perioada urmatoare si posibilii succesori ai actualilor „veterani” de la Bruxelles, transmite Mediafax.

Presedinte contestat al Comisiei Europene din 2004, conservatorul Jose Manuel Barroso va renunta la conducerea executivului european la 31 octombrie, dar nu va fi singurul care va parasi „nava amiral” europeana. Intreaga componenta a Comisiei Europene se va reinnoi, iar printre cei 27 de noi comisari va trebui sa fie gasit un succesor sau o succesoare pentru actuala sefa a diplomatiei europene, Catherine Ashton.

De asemenea, sefii de stat si de guvern din UE vor trebui sa fie de acord, in unanimitate, in legatura cu gasirea unui succesor la presedintia Consiliului European, in conditiile in care belgianul Herman Van Rompuy isi incheie mandatul la 30 noiembrie.

La randul lor, cei 751 de deputati europeni care vor fi alesi in perioada 22-25 mai de cetatenii UE vor trebui sa-l aleaga, la prima sesiune din iulie, pe presedintele Parlamentului European.

Fara sa astepte aceste momente-cheie, marile formatiuni politice europene au inceput deja negocierile in culise.

Pana in prezent, presedintele Comisiei Europene era desemnat in urma unei intelegeri intre sefii de stat si de guvern din UE, dar Tratatul de la Lisabona ar putea schimba acest obicei, prin faptul ca ii invita pe liderii europeni „sa ‘tina cont de rezultatul votului” la alegerile europene in desemnarea candidatului la functia de presedinte al Comisiei. Juridic, nimic nu ii impiedica insa sa urmeze acest indemn, iar multi sunt foarte reticenti, chiar ostili la ideea sa le fie impus viitorul interlocutor la conducerea executivului european.

Dar cel sau cea care va fi desemnata pentru a-i succede lui Barroso va trebui, la final, sa primeasca aprobarea noului Parlament. In absenta acesteia, numirea nu este posibila. In plus, asemenea presedintelui Comisiei Europene, ceilalti 27 de comisari vor trebui, la randul lor, sa treaca examenul oral in fata eurodeputatilor. Audierile in acest sens sunt programate sa se desfasoare pana la sfarsitul lunii octombrie.

Compromis si echilibre subtile

Pentru alegerile europene, familiile politice au decis sa desemneze un cap de lista la nivelul UE, urmand ca acesta sa-i succeada la momentul potrivit lui Barroso.

Socialistii si social-democratii europeni l-au desemnat pe actualul presedinte al Parlamentului European, germanul Martin Schulz, ( pentru presedintia Comisiei Europene – n.r.). Liberalii urmeaza sa-si aleaga la 1 februarie candidatul intre Guy Verhofstadt, fost premier belgian si actualul presedinte al grupului liberal din Parlamentul European, si finlandezul Olli Rehn, actualul comisar pentru afaceri economice.

Conservatorii si crestin-democratii din Partidul Popular european (PPE) isi vor alege capul de lista in luna martie, cu ocazia congresului din Irlanda. Francezul Michel Barnier, actualul comisar pentru servicii financiare, si fostul premier luxemburghez Jean-Claude Juncker, fostul presedinte al Eurogrup, s-au aratat interesati.

Alte nume sunt, de asemenea, vehiculate la Bruxelles, printre care acela al fostului premier irlandez Enda Kenny, al finlandezului Jyrki Katainen, sau al polonezului Donald Tusk.

Social-democrata Helle Thorning-Schmidt, sefa guvernului danez, ar putea fi, de asemenea, o alternativa pentru liderii europeni in locul lui Schulz, care nu se bucura de o apreciere totala din partea cancelarului Angela Merkel, scrie AFP.

Dar, la Bruxelles, unde arta compromisului si a echilibrelor subtile intre tarile mari si cele mici, intre dreapta si stanga moderata, barbati si femei, este regula, nu este intotdeauna bine sa fii in lumina reflectoarelor. In 2009, desemnarea lui Van Rompuy a provocat surprindere, in conditiile in care favoritul era britanicul Tony Blair. Dupa ce fostul premier britanic „a fost scos pe tusa” toata lumea se astepta ca ministrul de externe, David Miliband, sa fie numit sef al diplomatiei UE, pentru ca, in final, Catherine Ashton, in acel moment un obscur comisar pentru comert, sa devina „vocea Uniunii Europene”.