Sari direct la conținut

Afumați, Amara, Slobozia, Vadu Oii, Târgul cu Floci. Drumul Vaideei, vai de voi! Căutarea slobozeniei, peștelui. Alt drum spre Marea Neagră

HotNews.ro
Muzeul Agriculturii Slobozia, Foto: AGERPRES
Muzeul Agriculturii Slobozia, Foto: AGERPRES

Toate drumurile duc la Marea Neagră în august. Săptămâna trecută vorbeam de drumul miracolelor, prin Dervent și Peștera sfântului Andrei. Pe la Păcuiul lui Soare. Acum haideți cu mine într-o căutare a peștelui cel mare, cum îi zic eu. Din București de pleci e plin de lacuri, lăculețe, e plin de bălți, băltuțe. E căutarea Marii Capturi, a peștișorului de aur. Toate culminează la Vadu Oii, cotitura fără seamăn, unde localnicii fac pantomimă caraghioasă, să-ți arate captura. Mamă, ce spectacol e la Vadu Oii! Și, de ai timp, și ai, că nu-ți ia foc plaja, caută Flociul. Apoi, scapă din pușcăria ocolurilor, bălților și scapă în Marea Neagră, intră triumfător pe la Mamaia. Uite cum sună drumul spre mare: Afumați, Amara, Slobozia/ Vaideei, Vadu Oii, Târgul cu Floci.

Scandalurile proaspete nu le uita. Adică, e vară, ne-au stricat vara Pandele din Voluntari și doctorii din Urziceni. În orașul Voluntarilor scuipă cu năduf. E locul dihaniei Pandele-Firea. Adică, să nu dai tu o ciorbă de cinci lei unor bătrâni, bre? Să ții în descompunere pe tac-tu, pe mă-ta? Cât de neomenos să fii? Și la Urziceni înjură. O țigancă gravidă a născut ca-n evul mediu, pe trotuar, ținută în fața spitalului. Păi, să nu-njuri, să nu stupești de asemenea întâmplări? Puțin, nu o lua acum prea în serios. Scuipă, înjură cât să alungi răul. Nu blestema. E vară, nu face nimic cu păcat. Fă toate cât să-ncepi liber călătoria ta spre mare, liber de rahaturile vremii. Cât să mergi înainte Spre Slobozenie.

Oprește la Afumați

Sunt aici urme tocmai de la Radu de la Afumați. Dar tu pune frână la poarta stolnicului Constantin Cantacuzino, vezi biserica „Adormirea Maicii Domnului” (construită pe la 1690) și conacul. Băi, mare om, mare trădător stolnicul ăsta! Să nu uităm că era apropiatul săracului Brâncoveanu pe care l-a „mușcat de fund” și la l-a dat pe mâna turcaleților. E autorul marii trădări. E autorul moral al uciderii lui Constantin Brâncoveanu și a fiilor lui.

De aici, de la Afumați pe stânga, pe dreapta încep mici lacuri

Lăculețe, luciul lor dă diamant de pământ, pe degetele pământului. Și-mi place asta. Mă gândesc pe drumul ăsta până-n Slobozenia de Slobozia la aceste mici oaze, ca-n deșert, de bunătate a pământului. Dă-i călătorului un pește, scoate-i lui în cale, Doamne, să nu moară de foame. Pune-i în cale o oază de speranță.

Eu m-am pierdut la Orezu Ialomița

Nu știu cum, am intrat prin Orezu, am intrat într-un labirint. Eram dus cu capul. Mă bătuse soarele. N-aveam ce face. N-aveam nicio grabă. Mi-era lene să iau vreo decizie. Am intrat iar în Orezu și am ieșit cu greu, după vreo juma de oră. Cred că am avut o cădere în sinea mea, dar fără gânduri. O prosteală. Mă justific că am înotat în alb de orez, deși aici porumb și grâu iaște și uite și o mamaia Vasilică din satul Orezu, care are peste suta de ani:

Amara, la bălăceală

Aici sunt pe urmele lui Mirel Bănică, primul meu maestru în redescoperirea locurilor mici dintr-o Românie mitutică, cât coada de pisică:

Aici a avut Mirel celebra lui tragere cu urechea. Unde un om venit la terapie pentru oase primise vestea găinilor moarte de acasă. Ce să facă? Să le lase moarte și să-și facă picioarele vii? Să meargă acasă și să uite de gheruțele lui bolnăvioare?Ia mai Citește tu aici despre cartea lui Mirel Bănică

La Amara iau o pepenoaie de pe marginea drumului, o sparg de-o piatră ș-o mănânc cu păine de la brutărie. Apa e pentru hidratare, aroma este pentru ovare. Merg mai departe cu ochii și văd amărășteni la Amara, ce vin să se vindece. Și mă omoară direct atâta speranță, atâta plutire în înghesuiala lacului spre vindecare. Mii milioane de deșdegețele care vor vindecare într-un ciob de gaură în pământ.

Slobozia E spațiu al sloboziei, al libertății?

Habar n-am, poate. Poate pentru că aici e muzeul unic al agriculturii. Și Mirel a fost aici. Și el a scris despre Muzeu. E loc al slobozeniei pentru că, culmea, aici se mișcă toate exponatele. Auzi un uriaș cucuriguuuu, un nemuritor cotcodac. Aici găini, cocoși fac mișcare în voie. Ce minune, ce idee! Mă trezește din abureala zilei acest muzeu mereu. Pentru că prima prima oară când l-am văzut erau exponate biete găinușe, găinușe cu creastă pe-o parte prostite, nu știți cât vă ador:

Atât mi-e Slobozia. Și încă un pic. Un detaliu de istorie

Pe vremurile lui Mihai Viteazu, Matei Basarab se chema Vaideei. Și râd mult de Vaideei. E și vai de mine, oricând. Vă dați seama trecere istorică de la Vaideei la Slobozia? De la nimeni nu știe de ei săracii, la locul liberării de… taxe?

Minunata pantomimă de la Giurgeni Vadu Oii

Ce-a fost greu aici e delicios. Dacă pe bălțile de până acum n-am văzut coadă de pește, acum nici atât. Localnicii însă îmi arată peștele. Cu degetele cu antebrațul. E o pantomimă caraghioasă. Din mâini, coate, dosul palmelor ți se arată cât de mare e peștele ce-l vei lua de vei opri mașina. Vadu Oii, Borcea. Uite Dunărea colea! Pe marginea ei oamenii desenează iluzorii capturi din Dunăre. Două mâini în aer este codul pentru uite așa de mare e peștele. Balans de pălmi și coate este codul pentru uite așa de viu este. În mașini, în găleți sunt peștii, martorii acestei vânzări dinamită. Așa pantomimă n-a văzut Mulin Rujul, nici Niu Iorkul.

Uite pescuit de Giurgeni:

Uite și Ciorba lui Uică Gore de la Borcea:

Mă râd și mă arăt la Targul cu floci. Este un ocol ca să vezi nimic, niște cataroaie, aici unde a fost un Tărg de floci, târg de oi, de capre. Flocii erau de la oi și capre. Printre flocii de capră și oaie s-a ivit un Mihai Viteazu, e locul lui de naștere. Așa că să nu ne râdem de floci prea tare că și ei nasc oameni.

De aici ia-o spre mare. Plătește taxa pe Vadu Oii. Dă talpă accelerației. Intră pe la Mamaia cea aglomerată. Dar așa de mult vrei să vezi Marea asta că le înghiți pe toate.

Alte vacanțe mici și miraculoase:

Ia bacul la Chiciu, descoperă Păcuiul lui Soare, Derventul, intră în Peștera lui Sfântu Andrei. Ajungi la Marea Neagră prin pustia și miraculoasa Dobroge

Piscu, Lupăria și Curcubeu, Balta Doamnei – Baba Ana fazani, maci, șerpișori, Hamangia și biserici de 1800. La apus, un vin de Săhăteni. Serendipitate

Hei, hei, hai la Frecăței, Tulcea. La Celic Dere e gaură paranormală. Ia și Cataloi, cu pește și brânză

Mizil, Prahova. Tancuri, taurine de carne? Stare de grație, imaginație literară fără sfârșit. De la Caragiale la Times New Roman

Strîmbu Găiseni, Ariceștii Rahtivani, Târgșor, Zamfira de Lipănești. Penitența frumuseței feminine și drumul Călărețului Latene

Strehaia și Corcova. În căutarea timpului pierdut: Mănăstirea lui Matei Basarab. Leo. Antoine „cu buzunarele pline de smaralde”

Turnu Măgurele – Nebuna Dolj. Pe Dunăre. În căutarea berzelor

Ghighiu, Ploieștiori, Zamfira / de închinat, Conacul Bellu / de respirat, 1000 Chipuri / de băut și îmbucat

În Cerna-Tulcea, la o măngică preparată de Kira Xantos

Filosofia călătorului

Delta Dunării omenească, cu Dragoș Lumpan

Sulina. Cimitirul Maritim din Sulina – Cum să ai un pirat și să nu știi ce să faci cu el

Greci Tulcea. Crăciun în Țara de granit. Anul Nou sus cu gurguiele de pe Țuțuianul din Munții Măcin

Bucșani, la Zimbrăria Neagră

România lui Mirel Bănică

Sarmizegetusa Regia. Dacii și trimisul lor pe pământul dacopat: Vladimir Brilinsky

Lungulețu, Dâmbovița. Hai la cules și savurat recolta!

Orgame, capul Doloșman

Potlogi, Dâmbovița: Palatul Brâncovenesc, Biserică, Pitaru – domnie. Curtea Pentagon – fudulie

Tulcea. O depresie plimbată pe Dunăre. Alinare cu Dichis’n Blues și Festivalul Ivan Patzaichin

Corabia Olt

Racoș Brașov: Coloanele de bazalt, Lacul de smarald, Vulcanul stins / Pământul e ca pe Lună

Constanța și Mamaia. Mucegaiul și Șmecherii VIDEO

Câmpulung Muscel

Moroeni, Dâmbovița, la apus, la grătar, de la Gâlma la Bolboci

Siriu Buzău

Cabana Caraiman, Concertul Stradivarius: Alexandru Tomescu și Dragoș Ilie interpretând Paganini

Gurbănești, Călărași: Ocol mototol, plătică Sărulești și Athanor. De ce la Gurbănești, Grifonul scit nu se luptă cu Cerbul?

Clejani Giurgiu. Mumie sârbească, lăutari și Rătăcire de Moși și Rusalii

Comana Giurgiu: lac, plictis, pădure, Gellu Naum

Belciugatele Călărași: Să faci din baltă bici/ Relaxare cu pește, lăutari și daci de Mataraua

Ploiești: Piața cu Pește, Muzeul Ceasului, Casa Ploieșteană. Viață de guvide.

Cetățeni, Argeș, Fenomenul Arasse. Mere de Voinești. Mănăstirea Nămăești.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro