Alba-neagra cu conductele de gaze

Inainte de a vinde Distrigaz Sud si Distrigz Nord, statul a uitat sa definitiveze regimul juridic al conductelor de distributie.

Primul pas in privatizarea utilitatilor publice a fost facut cu stangul. Contractele incheiate cu Gaze de France si Ruhr Gaz s-au semnat fara ca partea romana sa aiba toate temele bine facute.

Preluarea definitiva a celor doua societati de distributie a gazelor, Distrigaz Sud si Distrigaz Nord, de catre Gaze de France, respectiv Ruhr Gaz, ar trebui sa aiba loc foarte curand. Sau, cel putin, asa sustin oficialii romani. Dar asta de vreo doua luni incoace. De ce a durat atat sau de ce, probabil, va mai dura nu spune nimeni.

Atunci cand au fost scoase la privatizare, cele doua mari societati romanesti aveau mai multe bube decat se putea vedea cu ochiul liber. Parte din acestea au fost tratate. Altele au ramas, dar, pentru ca lucrurile sa nu mai bata pasul pe loc, negocierile cu investitorii par a se derula dupa formula „merge si asa”.

Vina nu este, desigur, nici a francezilor si nici a nemtilor. Stransi serios cu usa de organismele financiare internationale, fostii guvernanti au zis: gata, luati-le, ca vedem noi ce facem dupa aceea. Si cu datoriile, si cu creantele, si cu compensarile si cu conductele.

Cea din urma problema pare sa fi complicat suficient de mult lucrurile. Reprezentantii Ministerului Economiei si Comertului pretind ca treaba este rezolvata. Asa sa fie?

Concesiune pe proprietate privata

Fostul ministru al economiei, Dan Ioan Popescu, spunea, referitor la problema conductelor, ca „ vom avea o solutie pana la semnarea contractelor de privatizare”. Nu au avut-o, iar solutia urmeaza a fi gasita de noua conducere a ministerului.

Directorul departamentului juridic din MEC, Robert Neagoe, considera ca din acest punct de vedere lucrurile sunt deja rezolvate. Conductele de gaze vor fi concesionate noilor proprietari pe o perioada de 45 de ani, pentru primele tronsoane licitatiile fiind in curs de desfasurare.

S-au depus ofertele care sunt acum in faza de consultare, cu mentiunea ca licitatiile se fac doar pe zonele unde cele doua companii Distrigaz opereaza si detin licenta. La fel se vor organiza si alte licitatii, pana cand intreaga retea de conducte de distributie va fi concesionata in totalitate.

Mai mult, din 2007 distributia va fi despartita de furnizare, dar inca nu se [tie cum. In acest moment, regimul juridic al conductelor este atat de incalcit incat cu greu se poate intelege cum vor fi exploatate acestea de noii proprietari. Concesiune, concesiune, dar ce facem cu proprietatea?

Ce facem cu tarifele de transport, cu costurile de intretinere, cu reparatiile etc.? Atata vreme cat regimul juridic al conductelor nu este acelasi peste tot, orice buna intentie se loveste de o la fel de „buna” problema.

Cine pierde, cine castiga?

Conform legii, societatile de distributie au dreptul de operare asupra conductelor, indiferent cine este proprietarul acestora. Se estimeaza ca in prezent 70% din reteaua de conducte se afla in proprietatea celor doua companii Distrigaz, in timp ce aproximativ 30% din retea se afla in posesia tertilor, respectiv Consilii Locale, persoane fizice sau juridice finantatoare.

Aici lucrurile se complica. Exista conducte care au chiar mai multi proprietari. De pilda, mai multi cetateni au cumparat, la un momentdat, conducta si materialele necesare instalarii, au incheiat un contract cu un constructor pentru executia lucrarii, dar din lipsa de fonduri primii s-au vazut nevoiti sa cesioneze dreptul de proprietate constructorului, care s-a trezit in postura de proprietar.

In asemenea conditii se pune intrebarea a cui e, in final, conducta? A cetatenilor care au cumparat-o, a constructorului care a finantat o parte din executie si nu si-a recuperat banii sau a Distrigaz, care a suportat toate lucrarile de intretinere sau reparatii ?

Proprietarii nu au fost intrebati

De mentionat ca ambele societati de distributie a gazelor au exploatat conductele fara a avea vreo obligatie fata de proprietari sau vreun contract semnat cu acestia. Vor accepta francezii si nemtii o asemenea situatie?

Trecand si peste o astfel de dilema, sa vedem insa cine va mai plati costurile de intretinere si mai ales cine va stabili tarifele de exploatare. Daca o portiune de conducta apartine unui Consiliu Local sau altei persoane juridice, proprietarii au dreptul sa perceapa un cost care ar putea fi diferit de la caz la caz.

Aceste costuri se preiau in tarif, ridicand alt gen de probleme. Nu in ultimul rand, viitorii proprietari s-ar putea sa-si asume riscul confruntarii cu o serie de cereri de despagubire si, implicit, cu procese.

Deocamdata, cei care detin in proprietate retele construite si finantate de ei nu au fost intrebati in legatura cu concesiunea anuntata de minister. Cert este ca nici unul nu-si pune problema sa piarda din situatia creata, ci eventual sa castige.

Istoric de tranzitie

Pana in 1989 conductele de distributie s-au aflat in proprietatea statului. Reorganizarea survenita ulterior si aparitia regiei Romgaz au facut ca aceste conducte sa fie considerate proprietate publica a statului, administrata insa de regia amintita.

Romgaz nu a avut o viata prea lunga si a fost sparta in mai multe societati, fara a se stabili exact cum vor fi exploatate conductele. Potrivit Constitutiei, la vremea respectiva existau trei moduri de exploatare a bunurilor proprietate publica. Acestea puteau fi in administrarea unor institutii publice, date in concesiune sau in inchiriere.

Modificarea de anul trecut a Constitutiei a adaugat si folosinta gratuita de catre institutiile publice a bunurilor respective. Revenind la reorganizarea Romgaz trebuie precizat ca problema temeiului in care erau administrate conductele a ramas oarecum in suspensie.

Concesiune sau inchiriere? Legea proprietatii publice a suferit si ea modificari, astfel incat conductele cand erau la unitatile administrativ-teritoriale, cand nu mai erau la ele. Este vorba, desigur, de conductele construite pana in 1989. Situatia celor aparute mai tarziu este, dupa cum am aratat, si mai complicata.

Distrigaz Sud si Distrigaz Nord ar fi trebuit sa identifice toti proprietarii si sa aiba contracte cu ei. Se impunea stabilirea clara a regimului fiecarei categorii de conducte si cum anume urmau a fi exploatate. Ca sa nu mai spunem ca aceste lucruri trebuiau rezolvate mult inainte privatizarii celor doua societati de distributie pentru a nu pune investitorii in fata unor probleme de proprietate.

Probleme juridice

„Lucrurile sunt destul de complicate”, afirma Florentin Tuca, avocat partener al firmei Musat si Asociatii. „Sub aspect juridic nu este clar ce se va intampla cu conductele construite de alti investitori, dar sunt de utilitate publica.

Apar apoi probleme cu conductele care nu sunt de utilitate publica, dar care aprovizioneaza cu gaz anumite societati comerciale si trec pe un subteran considerat proprietate publica. Concesiunea este o modalitate de exploatare, dar ca sa o putem face e nevoie sa stim cine le da in concesiune: Consiliile Judetene, Consiliile Locale sau Ministerul Economiei si Comertului.

Nu toate conductele intra in categoria de bunuri publice. Legea le-a scos din aceasta categorie, dar nu a mai precizat ale cui sunt”, mentioneaza Florentin Tuca.

Si totusi se unesc

Presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), Gabriel Zbarcea, a avut castig de cauza in privinta propunerii de a uni cele doua institutii care gestioneaza privatizarea din Romania.

Premierul Calin Popescu Tariceanu a anuntat ca AVAS si Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI) vor fi unificate dupa semnarea tratatului cu UE, respectiv in iunie-iulie. „Existenta a doua entitati de privatizare nu se justifica”, a declarat Zbarcea, mai ales ca portofoliul AVAS nu mai cuprinde foarte multe societati mari.

Saptamana Financiara, Alexandru Moldovan