Alegeri la CSM. Sentinta in dosarul Nastase. Plus detaliile unei batalii fara sfarsit

Batalia pentru preluarea controlului asupra justitiei se va intensifica in 2014, dupa o tentativa ratata in luna decembrie de a modifica Codul Penal si de a promova amnistia si gratierea, toate in favoarea borfasilor mari si mici. Luni, 6 ianuarie, vor avea loc doua evenimente importante. Ambele vor genera consecinte pe termen lung. Primul: Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) isi alege o noua conducere. Tot maine, se asteapta anuntarea sentintei definitive in dosarul Zambaccian. De ce sunt insa atat de importante cele doua evenimente?

Aparent, la CSM n-ar mai fi o miza prea mare. Acolo s-a pierdut majoritatea reformista inca de anul trecut. Ce conteaza, asadar, cine vor fi viitorul presedinte si vicepresedinte? Traian Basescu si-a anuntat participarea la sedinta CSM incepand cu orele 13.00, pe care o va conduce.

In acest an insa miza nu esta atat cine va fi presedinte la CSM, cat functia de vicepresedinte. Drept dovada, s-a inscris un singur candidat la functia de presedinte: Adrian Bordea, un magistrat de buna credinta dar ca apa sfintita.

De ce batalia se duce pentru functia de vicepresedinte? Pentru ea se vor infrunta doi candidati: procurorii Gheorghe Muscalu si Bogdan Gabor. Vicepresedintele CSM conduce sectia de procurori, adica are un cuvant greu de spus intr-o zona sensibila.

Pe scurt, vicepresedintele CSM poate intimida sau apara procurori si anchete. Aici se decide sanctionarea procurorilor acuzati de abuzuri, etc. Or, in actualul peisaj politico-penal functia asta a devenit cheie. In paranteza fie spus, vicepresedintele conduce CSM-ul in absenta presedintelui.

Ce stim despre cei doi candidati? Gheorghe Muscalu este, potrivit unor surse din sistem, un apropiat al procurorului general, Tiberiu Nitu (ambii din Ploiesti). Pentru Muscalu ar fi facut lobby masiv in CSM inclusiv ministrul justitiei, Robert Cazanciuc, membru cu drept de vot in Consiliu.

Mucalu are o reputatie profesionala proasta: a fost demis in 2005 din fruntea DIICOT de Monica Macovei din cauza ineficientei, fiind acuzat de “grave erori profesionale” in dosarul Tiriac Jr. Asta nu l-a impiedicat sa ajunga, cativa ani mai tarziu, membru CSM. (Vezi detalii aici)

In schimb, celalalt candidat, Bogdan Gabor, se poate lauda cu o cariera profesionala fara pete si beneficiaza de o buna reputatie in sistem. (Vezi detalii aici)

Altfel spus, pentru Ponta/Nitu/Cazanciuc conteaza enorm ce partener de dialog vor avea la varful CSM: un procuror controversat si manevrabil ca Muscalu sau un procuror de buna credinta si cu constiinta profesionala ca Gabor?

A se retine: chiar daca in CSM s-a pierdut majoritatea reformista, conteaza mult cine conduce institutia. In functie de rezultatul alegerilor de luni, vom avea un CSM inert sau activ, o institutie cheie inca functionala in interesul justitiei sau moarta, pusa la dispozitia politicienilor si penalilor.

Din toate informatiile obtinute de HotNews.ro, lupta intre cei doi candidati, Muscalu si Gabor, este la limita. Greu de estimat cine va castiga.

Tot luni, Inalta Curte ar urma sa anunte sentinta in cazul Zambaccian. In acest dosar, fostul premier, Adrian Nastase si sotia sa, Dana, au primit deja o condamnare in prima instanta. Daca va fi achitat, fostul premier rasufla usurat, ramane in libertate. Daca va fi insa condamnat, chiar si cu suspendare, se intoarce in inchisoare. (Vezi aici detaliile dosarului)

Daca Adrian Nastase intra la loc dupa gratii la mai putin de un an de la eliberarea sa (martie 2013), presiunile asupra guvernului pentru a-i scapa pe marii penali vor atinge apogeul. Cum, a trecut un an de la preluarea totala a puterii si nimic nu poate opri justitia?

In tot cazul, si pentru Nastase s-au depus toate eforturile sa scape de o eventuala noua condamnare.

Exista informatii ca Guvernul pregatea sa promoveze gratierea printr-o ordonanta de urgenta in data de 19 decembrie, cand s-a judecat ultimul termen in dosarul Zambaccian, imediat dupa ce judecatorii s-ar fi pronuntat.Judecatorii de la Inalta Curte au anuntat insa in seara de 19 decembrie ca amana pronuntarea pe data de 6 ianuarie, asa ca tot planul a cazut.

Daca judecatorii se pronuntau iar Guvernul publica ulterior ordonanta privind gratierea in Monitorul Oficial (totul pare sa fi fost pregatit) n-ar fi avut cine sa atace ordonanta privind gratierea la Curtea Constitutionala. Avocatul Poporului, singurul avand acest atribut legal, tocmai demisionase, conicidenta, fix in acea zi invocand “motive de natura personala”.

Ordonanta ar fi intrat in vigoare iar Adrian Nastase ar fi beneficiat de ea, la gramada cu alti condamnati aflati deja in inchisoare. Nimic nu impiedica acest scenariu azi, desigur. Diferenta ar fi ca intre timp s-a mai aflat cate ceva. Guvernului i-ar fi putin mai dificil azi, dar nu imposibil.

Ce vor spune Voiculescu, Dragnea sau Fenechiu, care risca si el curand o condamnare tot la Inalta Curte, daca-l vor vedea din nou pe Adrian Nastase dupa gratii? Vor mai astepta Parlamentul sa schimbe niste virgule in Noul Cod Penal, programat sa intre in vigoare la 1 februarie, astfel incat sa scape de justitie? Sau vor soma Guvernul sa intervina rapid, ingroziti ca ar putea avea, la o adica, soarta fostului premier?

Acesta e doar inceputul anului de foc 2014. Este un an cu doua campanii electorale (europarlamentare in mai si prezidentiale in decembrie) iar politicieni si baronii locali vor avea nevoie de garantii de imunitate pentru a putea fura si produce in liniste banii negri pentru partidele lor.

Din acest motiv, SRI va deveni, perfect previzibil, urmatoarea tinta mare. De aici incepe totul. Daca serviciile de informatii alimenteaza justitia (curentul si motorul, pentru cine tine minte), politicienii se vor teme sa fure brutal si vom avea un minim echilibru in sistem. Sistemul, in intregul sau, ar fi cat de cat functional: serviciile, fara de care nu s-ar putea strange informatiile, procurorii DNA, fara de care n-ar exista anchete, Inalta Curte, fara de care n-am avea cine sa judece toate aceste dosare. Si am avea si un CSM sa zicem fara capacitate de a face rau.

Batalia este, cum vedem, in plina desfasurare, pe viata si pe moarte, ca de obicei in ultimii ani.

Cam asa se explica de ce toti prietenii penalilor se supara rau de cate ori un ziarist apara cele cateva institutii cheie in stat si spune negru pe alb ca de ele depind echilibrul democratic si statul de drept. Sigur ca pare putin ciudat sa aperi insitutii de forta intr-o democratie.

Dar intr-o societate profund distorsionata precum cea romaneasca, cu televiziuni intregi aliniate in spatele penalilor si cu o opinie publica indiferenta, alta cale realista nu prea exista.