Alegeri parlamentare 2024: Cum am ajuns aici? Știam să distingem binele de rău, știam să vedem și să auzim! Singura șansă este prezența la vot

Exprimarea părerii fiecăruia azi, prin vot, este unica soluție pentru ca în rezultatul final să se regăsească cât mai multe dintre orientările românilor și să nu ne înstrăinăm unii de alții, afectând nu doar țara, ci și viața noastră. 

Supărarea oamenilor este mare.

De mulți ani de zile, de când și-au lăsat casa și s-au mutat într-o rulotă, ca să trăiască și să scrie despre românii muncitori din Diaspora, Elena Stancu și Cosmin Bumbuț spun că n-au întâlnit o asemenea supărare. Documentarea minuțioasă a „teleleilor”, care și-au dedicat practic viața înțelegerii concetățenilor noștri din străinătate, a descris amănunțit rana înstrăinării a milioane de familii. 

Izolarea și supărarea oamenilor nu scade, ci crește. Pentru că, pe măsură ce muncitorii au ajuns la „50 plus” și au adunat deja două decenii în străinătate, ei continuă să trăiască mental în promisiunea țării de acasă. Iar cei din țară se simt, la rându-le, privați de copiii, soții și soțiile lor. 

Că țara aceea e o țară idealizată, amestecată cu frânturi de „afară”, că nu poți recupera în 30 de ani cei 300 de ani de mai bună organizare a altora, asta pare greu de acceptat. Noi am stat aproape 50 de ani în mizeria materială și morală a comunismului, dar asta pare acum uitat. 

Așa cum au transmis duminică jurnaliștii noștri, din Franța, pentru unii dintre oameni votul e ca o ieșire la manifestație. 

Migranții români votează predominant partide antimigrație

Toate alegerile din acest an, până acum, au decontat această uriașă traumă națională a rupturii. Statisticile voturilor recente arată că emigranții români în UE au început să voteze, majoritar, partide antimigrație sau personaje anti-UE. E doar unul dintre paradoxurile acestor săptămâni de o maximă tensiune, pentru fiecare dintre noi.

De aceea, niciodată în istoria alegerilor noastre libere post comuniste prezența la vot nu a fost atât de importantă. Dacă vrem să dialogăm unul cu altul. 

Este singura modalitate, acum, ca românii să se audă reciproc. Pentru că una e să spui, cum s-a întâmplat: „Ești diferit deci te urăsc” și alta e ca toate părțile, extrem de diverse, să-și comunice: „Te aud, ascultă-mă și tu pe mine, asta este opțiunea mea”. Numai dacă le punem împreună și vedem apoi ce iese putem conviețui.  

Cum am ajuns aici? Știam să distingem binele de rău, știam să vedem și să auzim!

Nu există altă șansă decât prezența la vot.  În cazul în care azi, 1 decembrie 2024, oamenii de toate convingerile se vor urni și vor exista exprimate aceste multe opțiuni, putem să ținem cursul pentru țară și pentru fiecare dintre noi.

Nu spun eu nimănui care este cursul bun, fiecare are propria reprezentare și crede în soluțiile partidelor pe care le creditează cu încredere. Ceea ce spun este că avem nevoie de votul reprezentativ, multiplu, ca de o cârmă pentru un curs comun, democratic, cuvânt cu care toată lumea e de acord. Alternativa la cârmă e un buton și explozia. 

Țara este realmente într-un moment de cumpănă. Nu înseamnă că derapajele nu sunt reversibile. Dar ele vor genera ani, dacă nu, din nou, generații de sacrificiu. 

În 1990, când întreg estul Europei încerca să reînceapă de undeva o viață normală, în libertate, filozoful rus Aleksandr Țipko scria: ”Este absolut necesar să ne amintim că odinioară, înainte ca mișcarea istoriei noastre democratice să fie oprită de comuniști, eram niște oameni normali, știam să distingem binele de rău, știam să vedem și să auzim”.

Dacă ratăm ziua de azi, dacă nu ne exprimăm votul, vom ajunge să spunem, probabil că destul de repede: „Cum Dumnezeu am ajuns aici, eram niște oameni normali, știam să distingem binele de rău, știam să vedem și să auzim”.