Poporul are mereu mereu dreptate. După închiderea secțiilor de votare nu se primesc reclamații

Cine vrea să se exprime, să vină la urne. Nu se pun chestiile geniale pe care le postăm pe Facebook, Instagram sau TikTok. Și de această dată se vor numără doar voturile pe hârtie, nu glumele de pe telefonul mobil.

Multă lume mă întreabă cu cine voi vota și ce cred că se va întâmpla mâine. Îmi pare rău, votul e între mine și candidat. 

În schimb, am un răspuns mult mai clar în legătură cu ce se va întâmpla. Duminică, la ora 21.00, vom afla că poporul are dreptate. Asta se va întâmpla. De aceea, cine are ceva de zis, poate să vină la vot. După ce se închide ghișeul, nu se mai primesc reclamații, sugestii și păreri, desigur mult mai inteligente decât ale celor care vor vota.

În cea mai recentă carte a sa, pe care am răsfoit-o ca să ies din starea de așteptare pe care cu siguranță mulți dintre noi o resimt, Robert D. Kaplan vorbește un pic despre responsabilitatea cetățeanului. El spune că „să condamni relele existente în timp ce ești tu însuți liber de responsabilități birocratice este o poziție foarte convenabilă”. Te plasează mereu de partea corectă, fără a fi nevoit să faci alegeri dificile, astfel încât poți trata moralitatea ca pe un absolut inflexibil. 

Votul e partea noastră de birocrație cetățenească. Și da, la aceste „prezidențiale” din 2025, opțiunea e dificilă. Nu le e ușor să aleagă nici celor mai mobilizați dintre noi: în diaspora au votat într-o zi și jumătate cât s-a votat cumulat în două runde anterioare, 2019 și 2024. Un milion de compatrioți vor ajunge, dacă ritmul se menține, să voteze în turul 1 în diaspora. Dar nu înseamnă că decizia e ușoară. Mereu rămâne ceva nespus, nimeni nu-și suprapune ideile 100% peste cele ale unui candidat. 

Așadar: cine are ceva de spus e liber să vină la urne. Dacă românii din diaspora pot merge zeci sau sute de kilometri ca să voteze, în țară drumul până la școala din colț se poate măsura în minute. Revolta împotriva unei autorități este naturală, ridicarea unei noi ordini, nu este. Ordinea se construiește. Nimic nu e de la sine înțeles.

Degeaba ne vom plânge mai apoi, unii de haosul rusesc, alții de Sistem. E nevoie de efortul tuturor, fiecare cu preferința lui, democratică, dificilă, așa cum și trebuie să fie. Remușcările de după închiderea urnelor nu se îndosariază.