Alegeri prezidențiale turul 2. Cătălin Tolontan: Am votat și în secție nu am văzut niciun votant „greșit”

De votul fiecărui român, din țară și din străinătate, depinde viitorul unei țări care a crezut, a luptat și a muncit mult ca să ajungă aici. 

Am votat. Nu am găsit pe buletin un „dreptunghi rău”, după cum nu cred că există voturi sau compatrioți greșiți. Când, în 1992, Regele Mihai a venit în România de Paște, înțelegerea cu regimul era să nu vorbească oamenilor. 

Dar norodul a năvălit pe străzi. Un milion de oameni au ieșit în București. Regele se cazase la Hotel Continental, la doi pași de Calea Victoriei. Mulțimea a umplut imediat scuarul din fața hotelului. Femei, bărbați și copii se uitau cu admirație la bătrâni care trăiseră vremurile libertății și care veniseră îmbrăcați curat, cu haine tocite și cu lacrimi în ochi, ca „să-și vadă Regele”. 

Nu exista nici un loc de unde Mihai I să poată ieși în fața mulțimii, altul decât balconul unei camere, dar acolo era cazat un turist italian. Toată lumea se codea. Presiunea mulțimii era imensă. 

„Să iasă din cameră și să intre în istorie!” 

Atunci, actualul ministru de externe Emil Hurezeanu, pe atunci jurnalist la Europa Liberă, a zis directorimii hotelului să-l roage pe italian să schimbe camera: „Spuneți-i domnului să iasă din cameră și să intre în istorie!”. 

Așa a apărut regele pe balconul de pe colț. În fața oamenilor emoționați, pătruns de sentimente și el, regele a vorbit puțin. A rostit cuvinte rare, asigurând oamenii că România va renaște și va fi democratică. Așa cum ”Europa” nu lipsea din mesajele lui, trimise de departe, din pribegie, în fiecare an, de Crăciun.

În fața oamenilor din București, care fluturau steagul ”tricolor”, a spus ceea ce niciodată în 50 de ani, românii nu auziseră de la o autoritate: „Vă iubesc!”. 

Sunt cuvintele care au lipsit din campanie, așa cum a lipsit ideea de sărbătoare a democrației. Dar alegerile sunt, într-o democrație, cu adevărat o sărbătoare. Noi, generațiile care nu am avut parte de alegeri libere, am simțit asta pe pielea noastră. În comunism, o astfel de zi era un simulacru, atât cât am apucat să simt, ca „decrețel”. 

Cine va ieși președinte va depinde de numărul total al voturilor, deci și de voturile oferite contracandidatului său. Țara are nevoie ca oamenii să vorbească prin vot. Nu există vot greșit, așa că, la fel ca în momentul în care Regele a ajuns pe balconul de la Continental, să ieșim din ură și să intrăm în sărbătoare. Și, de ce nu, să regăsim și curiozitatea rezultatului votului. Așa vom putea simți că nu poți iubi țara decât dacă iubești oamenii. ”Vom rămâne împreună”, a mai spus regele, atunci.