Alegeri strânse în Norvegia: problemele care dau bătăi de cap alegătorilor și oficialilor în „țara care a devenit prea bogată”

Cheltuielile publice, dar și inflația, impozitele și calitatea serviciilor publice au fost teme cheie în campania electorală dinaintea alegerilor parlamentare de luni, scriu Reuters, Associated Press și Financial Times.

Norvegia votează luni într-un scrutin parlamentar dominat de îngrijorările cetățenilor privind creșterea costurilor de trai și turbulențele din politica internațională.

Un bloc de stânga format din Partidul Laburist și patru partide mai mici poate câștiga 88 de locuri în parlament, cu trei mai mult decât minimul necesar pentru a obține majoritatea, deși în scădere față de cele 100 de locuri combinate din 2021, potrivit unei medii a sondajelor de opinie recente, scrie Reuters.

Pe partea dreaptă a spectrului politic, Partidul Progresist (populist), conservatorii și două grupuri mai mici par să câștige restul de 81 de locuri, dar cursa rămâne în marja de eroare și ar putea depinde de rezultatele obținute de unele dintre cele mai mici partide.

Inflația, impozitele și calitatea serviciilor publice au fost teme cheie în campanie, iar rezultatul ar putea avea un impact asupra industriei petrolului și gazelor și asupra aprovizionării cu energie a Europei, precum și asupra gestionării fondului suveran de investiții al Norvegiei, în valoare de 2 trilioane de dolari.

Dar războaiele din Ucraina și Gaza, precum și revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, au avut și ele o pondere importantă în campanie, iar analiștii au afirmat că acest lucru ar putea fi în avantajul prim-ministrului laburist Jonas Gahr Stoere, un fost ministru de externe care se prezintă ca fiind o persoană de încredere.

Rezultatele oficiale finale sunt așteptate marți și vor fi probabil urmate de săptămâni de negocieri pentru formarea unei coaliții și stabilirea componenței cabinetului, înainte ca regele Harald să poată învesti un nou guvern.

Coaliția „tutti frutti”, favorită

Cel puțin nouă partide politice pot obține locuri în alegerile care se încheie la ora locală 21.00 (22. ora României), dar numai liderii Partidului Laburist, Partidului Progresist și Partidului Conservator au candidați la funcția de prim-ministru.

Stoere guvernează din 2021 cu sprijinul Partidului Agrar de Centru și al Stângii Socialiste, dar sondajele arată că ar putea fi nevoit să se bazeze și pe Partidul Comunist și pe Verzi, într-o combinație pe care unii analiști au numit-o coaliția „tutti frutti”.

Cererile Verzilor și ale Comuniștilor ar putea include restricții mai severe privind explorarea petrolului și gazelor, impozite mai mari pentru cei bogați și cu venituri mari, precum și cheltuieli mai mari din fondul suveran de investiții al Norvegiei, cel mai mare din lume.

Partidul Laburist ar urma să câștige aproximativ 27% din voturi, potrivit mediei sondajelor din această lună, ceea ce l-ar face cel mai mare partid.

În tabăra de dreapta, fosta prim-ministră Erna Solberg, din Partidul Conservator, speră să revină la putere cu promisiuni de reduceri fiscale semnificative pentru gospodării, precum și o reducere a impozitării averii, care, potrivit companiilor, descurajează investițiile, potrivit Associated Press.

Partidul Laburist dorește să mențină acest impozitul pe avere, care a constituit un pilon al politicii norvegiene încă din 1892 — o taxă de până la 1,1% aplicată activelor și acțiunilor cu o valoare de peste 1,76 milioane de coroane (aproximativ 176.000 de dolari), deși există diverse reduceri și scutiri.

La fel ca în alte țări occidentale, alegătorii se îndreaptă din ce în ce mai mult către opțiuni populiste de dreapta. Partidul Progresului anti-imigrație al lui Sylvi Listhaug – despre care unii au spus că este inspirată de tabăra MAGA din SUA – are în prezent aproximativ 21% din voturi, cu mult înaintea conservatorilor, care au 14%.

Solberg și Listhaug au dezacorduri deschise cu privire la cine ar trebui să fie următorul prim-ministru în cazul unei victorii a dreptei, ceea ce îi face pe unii alegători să ezite să susțină pe vreunul dintre cei doi.

„Țara care a devenit prea bogată”

Norvegia este una dintre cele mai bogate țări din lume. Are un stat social generos, dispune de miliarde de barili de petrol și gaze și are unul dintre cele mai mari fonduri suverane din lume, în valoare de aproximativ 20 de trilioane de coroane (2 trilioane de dolari).

Produsul intern brut pe cap de locuitor este al șaselea cel mai mare din lume, cu un loc mai sus decât SUA, potrivit Fondului Monetar Internațional.

Teoretic, toate acestea sunt lucruri bune pentru norvegieni, însă economistul Martin Bech Holte a scos în evidență și reversul medaliei, într-o carte intitulată „Țara care a devenit prea bogată”, scrie Financial Times.

Sylvi Listhaug, lidera partidului Progresului, a atacat și ea această temă, susținând că Norvegia „aruncă cu banii în probleme” și concluzionând: „Este ceva în neregulă cu modul în care conducem Norvegia Inc”.

„Suntem o țară care cheltuiește sume enorme de bani, avem unul dintre cele mai ridicate niveluri de impozitare din OECD. Cu toate acestea, norvegienii nu beneficiază de servicii mai bune decât cei din Danemarca, Suedia sau Finlanda”, a adăugat ea.

În vreme ce declarațiile sunt unele electorale, scrie Financial Times, analiștii și oamenii de afaceri spun că critica este justificată în ceea ce privește școlile care sunt în urma țărilor mai sărace, precum Estonia, și sistemul de sănătate care, deși nu se află în criză, are partea sa de probleme.

„Cartea a atins un punct sensibil și este ceva care rezonează cu oamenii. Ei cred că este ceva adevărat în ea: există prea multă birocrație, nu rezolvăm problemele în mod eficient, există proiecte de infrastructură publică care au depășit cu mult bugetul”, a declarat Johannes Bergh, director de cercetare politică la Institutul Norvegian de Cercetare Socială, citat de cotidianul financiar.

Printre proiectele de infrastructură citate: un tunel pentru nave cu lungimea de 1.700 de metri, care ar putea costa 700 de milioane de dolari, o renovare parțială a parlamentului din Oslo, care a depășit bugetul de șase ori, și peste 400 de milioane de dolari cheltuiți pe o platformă IT defectuoasă pentru un serviciu regional de sănătate.

„Există întotdeauna pericolul să devenim prea relaxați și să credem că fondul ne va salva”

Economiștii spun că Norvegia a evitat „boala olandeză”, un fenomen în care un anumit sector economic (în cazul Norvegiei – extracția de hidrocrarburi) crește spectaculos și subminează restul economiei.

Dar unii se tem că țara dezvoltă o „boală norvegiană” prin utilizarea unei bucățele din ce în ce mai mari din fond în fiecare an.

Această sumă — care a ajuns la 542 miliarde de coroane norvegiene (54 miliarde de dolari) în acest an — reprezintă aproximativ un sfert din bugetul guvernamental. Anul acesta, ea a ajutat Norvegia să crească contribuțiile către Ucraina fără a fi nevoie să reducă cheltuielile în alte domenii sau să majoreze impozitele.

Cheltuielile de boală și invaliditate sunt cele mai mari din grupul țărilor bogate ale OECD și de patru ori mai mari decât media.

Ratele de abandon școlar în liceu sunt cu mult peste media europeană. În același timp, creșterea productivității a încetinit, ceea ce îngrijorează factorii de decizie.

Jens Stoltenberg, fostul șef al NATO, care a revigorat soarta partidului laburist aflat la putere prin revenirea sa în funcția de ministru de finanțe în februarie, a declarat că, până acum aproximativ un deceniu, Norvegia a făcut față situației datorită ratei ridicate de participare a forței de muncă.

Acum, alte țări, precum Suedia și Olanda, au depășit Norvegia, în timp ce productivitatea a stagnat, ceea ce reprezintă „o mare provocare și o preocupare reală”, a afirmat Stoltenberg.

„Există întotdeauna pericolul să devenim prea relaxați și să credem că fondul ne va salva. Nu este cazul”, a adăugat el.

Erna Solberg, lidera conservatoare care se află în competiție cu Listhaug pentru funcția de prim-ministru în cazul în care opoziția de centru-dreapta va câștiga alegerile, a susținut și ea că Norvegia e într-o formă mai bună decât alte țări europene datorită fondului, dar că se confruntă cu aceleași provocări în materie de competitivitate.

„Sentimentul de urgență este mai puțin accentuat în Norvegia, deoarece putem utiliza veniturile din fondul suveran pentru a acoperi diferența”, a adăugat ea.