Alegeri SUA 2020. Baconschi: „Sunt pro-life, dar nu pot fi de acord cu interzicerea legală a avortului pentru că asta ne întoarce la politicile sinistre ale comunismului”

​Într-un interviu pentru Hotnews, Teodor Baconschi, fost ministru de externe și unul dintre cei mai cunoscuți intelectuali conservatori din România, explică în ce măsură mandatul lui Donald Trump la Casa Albă a influențat curentul conservator de la noi din țară.

În perspectiva alegerilor din SUA, din 3 noiembrie 2020, Hotnews publică o serie de interviuri și articole despre relațiile din ultimii ani dintre SUA și România, importanța alegerilor din Statele Unite, sistemul de vot american și alte teme de interes.

În 2016, după ce Donald Trump s-a instalat la Casa Albă, a existat o așteptare foarte mare și în rândul conservatorilor din România. ”Existau deja premizele unei revoluții conservatoare globale”, după cum scria Teodor Baconschi într-un articol din 2018, iar președintele american era văzut ca omul capabil să pornească această revoluție în toată lumea.

România a trecut în anii aceștia printr-un referendum pentru familie, care nu a fost însă validat de marea masă a populației, în ciuda susținerii primite din partea mișcărilor evanghelice de peste Ocean.

De asemenea, conspiraționiști și susținători extremiști ai lui Trump s-au inspirat din mișcările din America de tip QAnon și duc și aici și o luptă împotriva a ceea ce ei consideră că reprezintă „oculta mondială”. Chiar și când vine vorba despre cauzele apariției pandemiei de coronavirus.

În același timp, pe plan global, la inițiativa administrației Trump, s-a format o coaliție anti-avort, formată din 20 de state, dintre care Ungaria și Polonia sunt membre ale Uniunii Europene. Despre toate aceste subiecte am stat de vorbă cu intelectualul conservator și fost ministru de externe, Teodor Baconschi.

Fostul ministru de externe Teodor Baconschi

Spuneați într-un articol din 2018 că Donald Trump a câștigat alegerile din SUA pentru că „existau deja premizele unei revoluții conservatoare globale”. Puteți să detaliați și să ne spuneți la ce anume vă referiți când vorbiți despre „o revoluție conservatoare globală”?

Teodor Baconschi: Premisele existau, dar ”revoluția” se amână, nu prin dispariția combatanților, ci pentru că lipsește o filozofie politică adecvată. Principala valoare morală a conservatorismului anglo-saxon e moderația realistă, lipsită de iluzii, ostilă utopiei. Or, ce vedem pe scena globală e mai curând războiul cultural dintre două radicalisme: unul fundamentalist de dreapta (evanghelic) și unul ”liberal”, bazat pe demolarea tradiției occidentale. O ”revoluție” a început, pe străzile americane tulburate de jafuri în numele ”justiției sociale”, dar nu are nicio notă de dreapta…

Ce anume credeți că-l califica pe Donald Trump pentru a fi exponentul unei mișcări conservatoare, în condițiile în care președintele american a fost mai întâi republican, apoi democrat și din nou republican (de altfel, potrivit cărții lui Bob Woodward, „Frica”, la momentul primelor discuții cu Trump despre candidatura la președinție din partea republicanilor, 80% dintre donațiile omului de afaceri de până atunci pentru partide au fost către democrați)?

Era candidatul anti-sistem, deci puteam aștepta de la el un stil iconoclast (care s-a confirmat) și o potențare politică a ”celor uitați” – masa de americani ”învechiți” – din Rust Belt & Bible Belt– tot mai neglijați de establishment-ul metropolitan al celor două partide dominante. Un om de media, cu o carieră de marketing televizual, care a priceput de ce s-a erodat în ultimele decenii clasa de mijloc americană și a transformat promisiunea de a-i stopa declinul în capital electoral.

Într-un fel, acest pariu a fost câștigat și l-ar putea menține pe dl Trump la Casa Albă, deși domnia sa decontează ”pe persoană fizică” efectele socio-economice ale Covid-19. Fapt e că republicanii nu au mai produs un candidat ”clasic” (de tip Reagan), iar democrații au făcut uitată lunga lor conivență cu segregaționismul rasial… Poate că și ezitările doctrinare ale d-lui Trump au o scuză, dacă privim aceste transformări și noi măști partinice.

Vorbeați, de asemenea, despre o agendă conservatoare a președintelui Trump pe care s-ar afla și „o revendicare a sacralității de substanță biblică”. În mod evident, Donald Trump nu este o persoană religioasă. De ce credeți că președintele american a fost considerat (și este în continuare considerat) un apărător al valorilor creștine din Occident?

Nu e o persoană religioasă, dar nici una ostilă religiei, din motive ideologice de stânga. A înțeles că o Americă demoralizată, care se auto-flagelează pe rugurile ”corectitudinii politice”, își pierde conștiința ”destinului manifest” și iese din rolul istoric al hegemonului democratic, menit să apere civilizația libertății.

Partitura sloganului ”Make America great again” a fost sabotată de presa mainstream, care a renunțat la orice formă de onestitate, doar pentru a rostogoli mantrele anti-Trump. Am asistat la un festival delirant de partizanat isteric, numai pentru a confirma, prin execuții ritualice, natura ”demonică” a președintelui, învinuit de toate relele și căruia i se negau din principiu orice merite.

În această atmosferă irațională, creștinismul a fost revitalizat, dar exclusiv în tabăra electorală a d-lui Trump: el nu a redevenit liantul teologico-politic al unei națiuni care-și regăsește busola spirituală.

Credeți că dacă nu ar fi fost Donald Trump președinte al SUA am fi avut în România un referendum pentru schimbarea Constituției în sensul interzicerii căsătoriilor între persoanele de același sex? (Coaliția pentru familie a fost înființată înainte de 2016)

La noi, în anii post-USL, elita urbană de sub 40 de ani (și doar în orașele mari) a preluat mimetic întregul pachet al ”corectitudinii politice”, pentru că a văzut în el catalizatorul mereu sincopatei noastre sincronizări cu Occidentul. Presa mainstream din țară s-a aliniat oportunist acestui curent, afișându-și fără jenă aversiunea față de administrația Trump: iată o ”linie editorială” cel puțin deplasată, în contextul parteneriatului strategic dintre România și SUA…

Restul societății – care e fidel tradiției creștine și tradițiilor românești (cu bunele și relele acestora) – a resimțit acest activism ideologic ca pe o agresiune contra ”specificului” național: pe acest fond s-a produs o apropiere tactică între anumite medii ortodoxe și evanghelicii români, conectați la comunități americane, deci, da, aș spune că inițiativa acelui referendum a fost cumva inspirată de peste Ocean.

Respectivul exercițiu, pierdut de inițiatorii și susținătorii săi, a dislocat BOR din rolul ei ”bizantin” (de voce spirituală a statului-națiune), înstrăinând Statul de Biserica majoritară și reciproc. Iar frontul ”cruciat” s-a refragmentat. Pe scurt, confesiunile ”reunite” la referendum n-au dat naștere unei forțe politice noi.

O întrebare similară pentru Polonia. Credeți că mișcarea anti-avort a autorităților din Polonia, culminând cu recenta decizie radicală a Tribunalului Constituțional, ar fi avut aceeași forță dacă nu ar fi fost Donald Trump la Casa Albă?

Relația polono-americană s-a dezvoltat spectaculos în anii Trump, în domenii strategice precum Apărarea sau sectorul energetic. Polonia a fost oficios consacrată ca lider al ariei atlantice post-comuniste.

Sunt însă diferențe: Polonia are un conservatorism catolic, pro-occidental, pe care-l folosește atât pentru a ”conține” revizionismul Moscovei, cât și pentru a spori ponderea Varșoviei în UE. Problema României e că nu are un conservatorism 100% occidental, ci unul în care-și fac un loc periculos reflexele ”eurasianismului” dughinist.

Meritul României, în acest context cultural-ideologic intern, e că a continuat să pledeze pentru echilibrul trans-atlantic, pe axa Berlin-Washington. Iar meritul BOR e că Sf. Sinod nu a deviat spre poziții anti-UE și NATO.

Protest în Polonia împotriva deciziei Tribunalului Constituțional de interzicere a avorturilor. FOTO via Profimedia

Ce părere aveți despre coaliția anti-avort promovată de administrația Trump, semnată de 30 de guverne printre care Polonia și Ungaria? Credeți că România ar trebui să se alăture acestei inițiative?

Personal, sunt pro-life, dar nu pot fi de acord cu interzicerea legală a avortului (din motive ”demografice”) pentru că asta ne întoarce la politicile sinistre ale comunismului. Familia este o instituție fundamentală – de care depinde buna educație și viitorul oricărei națiuni – fără ca asta să justifice vreo ”coaliție” coercitivă. Sunt de acord că statul trebuie să corecteze, prin stimulente fiscale sau asistență directă, declinul demografic, adică să aplice politici pro-familie.

De partea lor, Bisericile creștine au chemarea de a-și convinge pastoral credincioșii că avortul e o crimă împotriva fătului uman, dar s-o facă în contextul unor dezbateri bioetice libere și argumentate.

În ce măsură credeți că au fost influențați conservatorii din România de deciziile și faptele președintelui Trump?

Trăim în era comunicării globale, așa că e inevitabilă influența dezbaterilor din SUA asupra României. Pe vremea lui Obama nu exista la noi un discurs asumat conservator, ci doar unul ”creștin-democrat”, inspirat de Germania, Italia și moștenirea Părinților fondatori ai UE.

Acum există o agendă conservatoare, cristalizată cu precădere în lumea intelectuală. Dar cum partidele românești (tot mai mult atrase de populism) sunt indistincte doctrinar și ostile elitei intelectuale, această agendă rămâne strict ”teoretică”.

De ce foarte mulți intelectuali conservatori s-au exprimat public și i-au luat apărarea președintelui american în exercițiu? Este vorba despre încrederea în Trump sau mai degrabă despre repulsia față de „progresism”, „stângism”, „neomarxism” etc?

Cred că a doua parte a întrebării dvs. conține răspunsul corect.

În România, ca și în multe alte locuri, există o legătură strânsă între mișcări conspiraționiste care neagă existența coronavirusului sau îl consideră un produs al ocultei mondiale și fanii lui Donald Trump. De exemplu, avem și o filială locală a mișcării QAnon (sursa). De ce credeți că foarte mulți dintre adepții/ fanii lui Trump sunt și adepți ai teoriilor conspirației legate de epidemie?

Establishment-ul american (școlit în Ivy League, conectat, bogat, urban și cosmopolit) e privit în SUA (deci, pe cale mimetică, și la noi) ca un aliat obiectiv al globalismului corporatist, omogenizant și ”malefic”. Pentru că dl Trump a denunțat adesea – caustic și caricatural – presupusa ipocrizie, dubla măsură, lăcomia și cinismul fals umanitar al acestei ”elite fără frontiere”, e normal ca ”poporul simplu” din toate țările să plebisciteze acest discurs, pentru a-și diminua anxietățile în fața unei lumi prea complexe pentru a mai fi bănuită de bune intenții…

Orice populism are o componentă anti-elitistă, fie că ne place sau nu. Pe acest teren, psihologia conspiraționistă se dezvoltă nestingherit…

Care credeți că sunt lucrurile bune pe care președintele american le-a făcut pentru curentul conservator? Dar pentru România, în general?

Mandatul d-lui Trump a delegimat abuzurile corectitudinii politice și a slăbit impactul public al agendei progresiste, fără să contribuie neapărat la coeziunea lumii occidentale: în miezul acestui ”război cultural” maniheist, e tot mai greu să menții ”centrul” unde se articulează consensul valoric al oricărei democrații funcționale.

Căci tocmai aici lucrează geniul democrației autentice: nu există învingători și învinși, ci numai cetățeni care reușesc să coabiteze civilizat, dincolo de divergențele lor filozofice sau electorale.

Cât despre România, prezența d-lui Trump și a echipei sale la Casa Albă a fost benefică: a continuat dialogul la nivel înalt, s-a extins infrastructura militară americană și aliată menită să apere, odată cu flancul estic al NATO, interesele pe termen lung ale țării noastre. Forța acestei administrații ne-a ajutat și în alte chestiuni sensibile – precum arhitectura rețelelor 5G sau modernizarea, preconizată, a energiei nucleare civile.

Cine ați dori să câștige alegerile prezidențiale americane? Trump sau Biden?

Nu vreau să intru în pielea ”românului imparțial”, din opera lui Caragiale, dar nici să mă comport ca un alegător american. Pentru mine, important e ca dialogul politic, schimburile economice și conlucrarea strategică dintre România și SUA să se dezvolte pe mai departe, spre binele statului de drept și al celor două națiuni.