Alexandru Andrieș Cea mai frumoasă zi e când îl ascult

Alexandru Andrieș știe să stăpânească imprevizibilul vremurilor. Andrieș scrie “fabule”. Andrieș dă armonie și imaginație nimicurilor vieții. Andrieș cântă pornind din perspective neobișnuite și ne dă sens nouă, cei înconjurați de obiecte fără sens. Îmi place Alexandru Andrieș. Articolul ăsta este un “fluture pe perdea”, în interiorul cântecelor lui este mereu altceva. Alexandru Andrieș, da, “cea mai frumoasă zi” e când îl ascult.

Alexandru Andrieș Cea mai frumoasă zi: fabula

Ne place Alexandru Andrieș pentru că ne scrie povești, mici istorii, înțelepte ca niște fabule. Uite:

“Are ochi de ciocolata Si priveste uite-asa, Cand iese ea pe strada, Toti se uita dupa ea. Are par lung si moale, Roscat auriu Si poarta la gat Un fular visiniu. Dac-o vezi, da-mi de stire Si-alerg cat de iute pot: A plecat ieri de la mine Cu inima mea cu tot.” E scurt, e înțelept, nu? Adică cum privește ea? Nu știm cum.

Alexandru Andrieș Cea mai frumoasă zi: clipa prinsă din zbor și scrisă

E o impresie de-o clipă. E o impresie proaspătă ca o franzelă. Păi, nu? A plecat ieri, deci nu știm ce se va întâmpla poimâine cum el, poimâine când cineva îi va spune că i-a găsit fata. Alexandru Andrieș stăpânește, prinde clipa, impresia. Și știe că acestea dispar. Le face semn undeva, în inima noastră. Le scrie un blues. Uite altă bucată, poate cea mai cunoscută “Cea mai frumoasă zi”. Uite cum merge farmecul.

Avem surpriza. Cea mai frumoasă zi nu e doar cea a întâlnirii, ci și a despărțirii. “Un fel de a mai lungi Cea mai frumoasa zi Ar fi daca m-ai putea minti” Și uite ce-nseamnă adevărul, sinceritatea: Ai da ceasul inapoi Ai fierbe doua oua moi Mi-ai spune ca-n casa suntem doar noi Tacerea te-ar ajuta Sa scapi de intrebarea mea Din toate intrebarile Cea mai grea.” De ce avem cea mai frumoasă zi? Că este a sincerității? Da, unul din răspunsuri, da, ăsta este. De ce? Pentru că auzi demența singurătății în doi. Intimitatea, ce te-a legat, ce știi că nu te va lega niciodată. În rest, cunoașteți. Fiecare dintre noi face așa: “Cand seara s-ar face gri Nu te-ai mai putea stapani Din baie la telefon, ai vorbi Cu glasul intunecat Cu aerul imbufnat Orice numai sa ma vezi plecat.”

Alexandru Andrieș Cea mai frumoasă zi: banalitatea crudă

Andrieș se joacă, tălmăcește banalitatea crudă. Tâmpă. Din ea scoate scântei. Alexandru Andrieș e cu ochii pe oul fiert, pe pernă, pe fereastră, dar e și cu ochii pe fluturele de pe perdea ca să ne spună că-n casă are musafirul potrivit:

Uite ce-nseamnă un telefon care nu sună. Îți asculți universul casnic. Minunat! Și-nțelept!

Alexandru Andrieș Cea mai frumoasă zi: ambiguitatea

La Andrieș nu-i nimic pe viață. Doar ambiguitatea e pe viață. Este sau nu este? Ne duce precum un luntraș pe un tărâm al imaginației. Cu povești, cu imnuri închinate fulgurantului, clipei, banalului. Și apoi repede se-ntoarce la altă stare muzicală. Este degeaba să-i batem capul ce s-a întâmplat cu iubitele cântate, seduse. Ce s-a întâmplat cu cașcavalul văzut la televizor. Dar cu vecinele? Dar cu fluturele de pe perdea? Dar cu aviatorul care are fulgi de nea pe avionul lui? Nu știm.

Poveștile lui Andrieș se opresc unde crede el. Luntrașul de care spuneam se întoarce din nou la mal pentru a începe o nouă poveste. O ia de la capăt ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Asta înseamnă să stăpânești imprevizibilul vieții, ambiguitatea ei, să te ții departe de certitudinile ei, de prejudecățile nemiloase, care te halesc, te îndoapă, te farmecă, te tâmpesc. Andrieș spune povestea lui “este sau nu este”. Ce-a fost? O clipă încântată de Andrieș. Ca va fi? Nu știm. Nu știe nici el. De asta, exercițiul meu este Alexandru Andrieș. Cea mai frumoasă zi e când îl ascult pe el. Alexandru Andrieș Cea mai frumoasă zi.

Mulțumesc Maria Ioana Mântuleasa, care-i însoțește vocea:

Iată SITE OFICIAL

Iată Facebook Andrieș și Concertele lui

Alexandru Andrieș știe să stăpânească imprevizibilul vremurilor cum eu nu știu. Andrieș scrie “fabule”. Andrieș dă armonie și imaginație nimicurilor vieții. Andrieș cântă pornind din perspective neobișnuite și ne dă sens nouă, cei înconjurați de obiecte fără sens. Alexandru Andrieș, da, “cea mai frumoasă zi” e când îl ascult.