Am (a)dormit cu Ciuc-uri in barba la Balea Lac Ice Hotel – o noapte de senzatie

Serpentinele incep brusc, iar asfaltul se pateaza cu suvite albe de gheata. Virez din scurt, si dupa scrasnetul din ce in ce mai ascutit al rotilor, cuplez tractiunea fata. Lada de bere din spate trosneste amenintator si pentru o clipa ma uit inapoi, dar apuc sa vad cu coada ochiului doua siluete in fata farurilor.

Intorc brusc privirea si vad in fata masinii doua ciute, chiar pe drum, holbandu-se la mine. Ma holbez si eu, si desi e tarziu, opresc usor masina la 10 metri de ele. Ma fixeaza gratios, inchipuind tresariri delicate la fiecare gest de-al meu.

Momentul poetic este intrerupt de zgomotul ciudat al geamului pe care il las sa le vad mai bine: ciutele o zbughesc in tufis, in vreme ce eu imi blestem prostul obicei de a tine aparatul foto in geanta, in portbagaj. Accelerez pentru ca in mai putin de 30 de minute pleaca ultima telecabina spre Balea Lac, si mai am de parcurs ceva kilometri de serpentine in ac de par.

Balea Lac Ice Hotel -2

Inainte de ultima curba, las ceata sub mine. In dreapta parapetului apare un covor de valatuci alb spre gri, intins ca o mare albicioasa mult sub altitudinea la care ma aflu deja, in zona golului alpin.

Ma gandesc oarecum cu teama la ce va urma in cateva ore: voi dormi iar de nebun prin locuri ciudate: hotelul de gheata de care mi-au vorbit oamenii pare acum, la doar cativa kilometri de destinatie, o ciudatenie ireala amestecata cu un dram de sminteala din parte-mi. Aceeasi intrebare: ce caut eu aici? Vad cablurile de telecabina si imi fac curaj: nu ar fi prima noapte petrecuta in frig.

Inhat repede bagajul si geanta foto si alerg la telecabina. Un accent usor nemtesc al celui de la casa de bilete ma anunta ca am parasit Muntenia, semn cert ca sunt pe partea celalalta a crestei Fagarasului.

Urcam incet cu telecabina, o data cu inserarea, la tanc sa pot contempla un cer spectaculos, ciumpavit pe alocuri de crestele semete ce strajuiesc valea glaciara. Cascada trosneste inghetata sub noi, iar drumul este complet acoperit de avalanse.

Decat sa inghet pe drum, mai bine inghet o noapte, imi soptesc sfarsit: hotelul mi se arata ca un iglu urias amestecat cu influente de „Opera din Sidney”. Constructia pare mai degraba futuristica decat o ambitie cum mi-o inchipuisem eu pe drum.

Balea Lac Ice Hotel -3

Deschidem usile din lemn si intram pe un coridor stramt: barul, construit integral din gheta translucida ni se infatiseaza ca intr-o poveste de la Polul Nord. Cred ca eschimosii sunt tare invidiosi pe noi acum: arcade de gheata, mese, scaune, sculpturi pe mese, paturi in camera cu noptiere, toate de gheata. Plus bere la discretie (si la rece) in frigider.

Nu-mi vine sa cred: totul este gandit pana la cel mai mic detaliu: curent electric, instalatie de lumini, muzica, pahare de gheata in care un barman profesionist ne prepara shoturi pentru dezmortire, blanite de miel pe scaunele de gheata, si… multa lume.

Constat ca ideea rezervarii unei camere a fost buna: toate celelalte sapte camere de doua locuri sunt deja ocupate si, spre surprinderea mea, nu sunt doar baieti. Camera la prima impresie e mare, cu mobilier de gheata. Nu are geam, in schimb un luminator confectionat din gheata stravezie ma va ajuta sigur sa ma trezesc dimineata, indiferent de cata bere va fi in program.

Balea Lac Ice Hotel – 4

Lasam bagajele si ne adunam la bar. Dovedim repede un gat de whisky aflat prin bagaj si trecem pe bere. Sponsorul hotelului nu se dezminde, ci ne dezmiarda cu bere de senzatie pentru asa mediu „ostil”: – 4 grade in hotel, +5 grade temperatura berii in frigiderul din bar.

Fac rapid cateva poze cu cei care au taiat cu fierastraul inca din decembrie gheata scoasa din lacul Balea pentru a construi „hotelul” si culeg impresii de la cei ce vor dormi alaturi de mine in aceasta seara.

Fete neinfricate, baieti amatori de senzational care au fugit din patul nevestelor pentru a incerca ceva nou, plus o doamna de 69 de ani, in trecere doar, dar care s-a bucurat sa vada aceasta minunatie unica in Europa Centrala si de Est.

Le multumim in sinea noastra sponsorilor si ciocnim cu totii bere, apoi comutam pe cocktailuri delicioase turnate incet in pahare, evident taiate si ele din gheata lacului.

Balea Lac Ice Hotel – 5

Oboseala amplificata de bere isi spune cuvantul. Beau repede inca una si ma duc la culcare. Ca un speolog care se respecta, desfac tacticos sacul de dormit din holofibra si ma bag in pat. O lumina rosie inunda hotelul: cate un semn luminos cu Ciuc, ingropat sub o placa stravezie de gheata, creeaza in fiecare camera o ambianta rosie, de basm inghetat.

La fel de inghetat ca si nasul meu, as adauga eu. Ma dezbrac cu viteza meteoritului, las hainele pe un scaun de gheata, invelesc telefoanele mobile si aparatul foto cu o patura si intru in culcus. Pe patul de gheata sunt blanite de miel, dar sincer prefer sacul meu de dormit, in care deja stiu senzatia.

Adorm fericit, cu privirea la gheata rosie din jurul meu, ascultand vantul ce suiera in caldarea glaciara in care se afla hotelul.

Dimineata vine gadilandu-ma pe gene: o lumina albastruie si nefireasca ma inconjoara. Tresar si vad in dreapta patului lumina rosie de peste noapte, nestinsa de nimeni, mult mai estompata acum, amestecandu-se in mod bizar cu albastruiul ce trece de caramizile de gheata stravezie. „Na ca am comis-o si pe asta, am dormit mai bine decat in orice hotel de 5 stele”, ma imbarbatez eu.

Imi pun pe mine hainele care au avut timp sa inghete peste noapte pe noptiera de gheata. De-abia acum ma ia si pe mine frigul cu adevarat. Fac poze prin camera si dupa ce epuizez mobilierul de gheata, ies afara sa imortalizez rasaritul . E ora 7, cam neobisnuita pentru portretul robot al diminetii mele, asa ca termin primul film si fug inapoi in sac.

Imposibil, sacul de dormit a inghetat in doar 10 minute: ramasese ud pe dinafara de la condensul de peste noapte. In scurta mea peregrinare pe afara, cele -4 grade s-au apucat de treaba si sacul meu este acum bocna. Scutur inciudat sacul de cristalele de gheata depuse si decid ca asa se termina o poveste de iarna la Balea Lac Ice Hotel”.

Doru Panaitescu www.speologie.ro