Am discutat despre fericire cu români din Finlanda, unde trăiesc „cei mai fericiți oameni din lume”: „Fără o poziție bună într-o companie, nu poți zice că o duci extraordinar aici”
Finlanda a fost declarată, în baza mai multor criterii, pentru al șaselea an consecutiv, țara cu cei mai fericiți oameni. Ce spun despre acest lucru românii care trăiesc aici?
„World Happiness Report” pe 2023 a făcut un top al celor mai fericite țări din lume, iar Finlanda, pentru al șaselea an consecutiv, a fost declarată învingătoare. România este pe locul 24.
Raportul a fost făcut în perioada 2020-2022 și are la bază un studiu care a adunat date din peste 150 de țări, după cum informează CNN. Țările au fost clasate în baza a șase criterii importante care contribuie la fericire: speranța de viață ridicată, PIB-ul pe cap de locuitor, corupția scăzută, suportul social, generozitatea într-o comunitate unde oamenii au grijă unii de alții și libertatea de a lua decizii importante de viață.
La prima vedere, Finlanda pare de vis, cu peisaje frumoase, criminalitate scăzută și un sistem medical bine pus la punct. În schimb, într-un raport european în ceea ce privește utilizarea drogurilor în 2022, Finlanda a ieșit pe primul loc și la cele mai multe morți ale persoanelor sub 25 de ani, din cauza acestora.
Mai mult, într-un raport făcut de Organizația Mondială a Sănătății, țara a ieșit în evidență și cu una dintre cele mai mari rate ale depresiei printre locuitorii săi, la nivel global.
În aceste condiții, am vrut să aflăm cum se raportează românii la societatea în care au ales să trăiască, dar și la fericirea personală.
Oana Velcu-Laitinen, 44 de ani: „Surplusul fericirii vine din potriveala dintre personalitatea ta, aspirațiile profesionale și mediu”
Oana este consultant independent pe creativitate și culturi organizaționale și locuiește de peste 15 ani în Finlanda. Din experiența ei, așa cum povestește, oamenii din această țară au o încredere mare în autorități.
„Dacă vrei să-ți deschizi o firmă, dacă vrei să-ți faci o programare la medic, dacă vrei să-ți înscrii copilul la școală, sistemele sunt mai eficiente”, zicea ea.
În ceea ce privește viața profesională, adaugă românca, fiecare individ are libertatea de a alege dacă stă la job de la 8 dimineața la 16 sau dacă vrea să stea peste program. Societatea, în opinia ei, sprijină un echilibru între viața profesională și cea personală.
„În plus, long life learning, învățarea până la adânci bătrâneți, este încurajată prin intermediul instituțiilor care oferă pensionarilor cursuri în tot felul de domenii – de la cel culinar până la yoga. În Finlanda, autoritățile depun efortul de a susține cetățenii, de la cei mici, până la seniori, cu împlinirea nevoilor aferente vârstei, pentru a le oferi o viață lungă și sănătoasă”, susține Oana.
În ceea ce privește propria viziune asupra fericirii, românca vorbește despre cum pentru fiecare individ contează o experiență personală, pe lângă condițiile de dezvoltare materială, intelectuală și emoțională pe care le oferă societatea.
Ea se bucură de libertatea de a-și dezvolta viața așa cum vrea, însă, ca străin, a lucrat cu ea pentru a se simți integrată, într-o cultură finlandeză, recunoscută pentru individualism.
„Oamenii de aici sunt mai solitari, iar relațiile de prietenie sunt mai formale. Ca român trebuie să te adaptezi și să găsești o cale de mijloc între dorința de socializare cu care ești obișnuit acasă și nivelul pe care ți-l pot oferi finlandezii”, completează ea. Oana consideră că atâta vreme cât te simți iubit, respectat și protejat, nu ai cum să nu fii fericit.
„Surplusul fericirii vine din potriveala dintre personalitatea ta, aspirațiile profesionale și mediu.”
În țara nordică, femeia și-a redescoperit partea creativă și anume dorința de a scrie. Anul trecut, a publicat cartea „How to Develop Your Creative Identity at Work” (Cum să-ți dezvolți identitatea creativă la muncă, n.r.).
Cât despre fericirea românilor din România, Oana cunoaște cazuri și crede că sunt mulți care se simt bine pe plaiurile natale, în zona de confort.
„Cei mai ambițioși dintre românii fericiți sunt cei care aleg să-și facă viața cât mai frumoasă posibil, atât pentru ei, cât și pentru cei din jur. Spre exemplu, zilele trecute, brandul de identitate al Iașiului, ca oraș al creatorilor, a câștigat medalia de aur la cel mai renumit concurs de branding din Europa, Transform Awards Europe 2023.
Trebuie să fie ceva ieșeni împliniți care s-au implicat în proiect și care merită să fie felicitați pentru implicarea lor în transformarea economică și culturală a zonei, prin intermediul industriei creative”, adaugă ea.
„Sunt convinsă că sunt mulți români fericiți care sunt puși pe treabă, în ciuda obstacolelor întâlnite”, încheie Oana.
Andrei, 25 de ani: „Fără o poziție bună într-o companie, nu poți zice că o duci extraordinar aici”
Andrei este de meserie inginer mecanic auto și locuiește de un an în Helsinki. El povestește cum mulți dintre finlandezii cu care a interacționat sunt amuzați de „poziția Finlandei în topul țărilor fericite” și nu consideră neapărat fondat rezultatul.
„Da, e viață bună din multe puncte de vedere aici. Deși n-am avut mare contact cu zonele astea, am auzit laude la adresa sistemului de sănătate și al celui de învățământ de aici. Mai mult, siguranța e pe un loc înalt și până acum n-am avut nicio experiență neplăcută, din punctul ăsta de vedere”, zice tânărul.
Însă, Andrei vorbește și despre cum a întâlnit mulți oameni stresați financiar.
„Veniturile sunt bune, dar, în același timp, costurile de viață au un grad foarte ridicat în comparație cu restul Europei. Fără o poziție bună într-o companie, nu poți zice că o duci extraordinar.
Însă, pentru că am menționat siguranța, în 24 de ani de România, nu am văzut vreodată un polițist alergând după un hoț, infractor. Aici, am văzut de două ori asta – polițistul a sărit pe hoț, l-a pus la pământ și totul s-a rezolvat civilizat. Plus de asta, traficul este foarte relaxat și nimeni nu depășește aici”, explică el.
Tânărul mărturisește că nu lipsesc nici instituțiile care lucrează cu un soi de nuanță „românească”, unde te lovești de probleme ale sistemului, dar diferența, punctează el, este că ți se prezintă situația cu calm și bunăvoință, așa că „la final, toată lumea e fericită. Mă rog, mai mult sau mai puțin, deoarece procentul taxelor de aici este mai mare în comparație cu țara noastră.”
Pe de o parte se simte amuzat și el de locul pe care-l ocupă Finlanda în „World Happiness Report”, pe de altă parte, nu poate nega că o duce bine aici. Apropo de asta, el spune că se simte fericit atunci când îi iese ceva așa cum și-a planificat, fie în plan profesional, fie personal.
„În momentul de față sunt fericit, dar nu datorită Finlandei”, încheie el.
Mihaela, 54 de ani: „Mă simt mai fericită în Finlanda decât în România”
Mihaela este profesoară în învățământul preșcolar din Helsinki și locuiește de 15 ani în Finlanda. Ea vorbește despre cum fericirea este o noțiune personală și despre cum fiecare om are motive deosebite pentru a se simți fericit sau nefericit. Cât despre criteriile care au clasificat Finlanda drept „cea mai fericită țară”, Mihaela pune accentul pe echilibrul dintre viața profesională și cea personală.
„Aici nu se lucrează peste program fără a fi plătit în plus și fără acordul angajatorului, oricine își poate lua concediu mai multe săptămâni, în fiecare an, plus că oamenii petrec mult timp în natură, mai ales că este prezentă și accesibilă chiar și în orașele mari”, explică românca.
Mai mult, subliniază profesoara, problemele organizatorice sau cele cu autoritățile se pot rezolva rapid online, de la obținerea de autorizații fiscale, la plata impozitelor sau reînnoirea actelor de identitate. Fericirea pentru ea înseamnă mulțumirea și bucuria copilului ei, siguranța și simplitatea vieții, dar și posibilitatea de a realiza ceea ce își propune.
„Pot spune că mă simt mai fericită în Finlanda decât în România”, susține ea.
Mihaela vorbește despre cum copilul ei a crescut aici într-un mediu sigur și cum cei mici merg de la șapte ani singuri cu autobuzul. Profesoara aduce în discuție și sistemul de învățământ gratuit, faptul că în clasele I-IX elevii primesc rechizite și manuale de la școală și cum nu este nevoie de meditații, deoarece sunt ajutați suplimentar de profesori; cursurile extra (limba engleză, muzică, sport etc.) sunt, de asemenea, gratuite.
„În Finlanda îmi permit să locuiesc într-un apartament proprietate personală și să-mi plătesc ratele la creditul ipotecar din salariul de profesor, lucru imposibil în București.
Aici, orice persoană care lucrează are asigurat traiul zilnic (primește ajutor de la stat pentru chirie, dacă are venituri mici sau dobânda la creditele ipotecare este mai mică decât în România, chiar dacă a crescut în ultimul an), dar în țara asta am putut să mă reprofilez de la o muncă de birou la un domeniu care-mi place, ceea ce-mi aduce mari satisfacții personale.”
Așa cum explică, a muncit pentru schimbarea de job, de la faptul că a învățat bine limba (la cursuri gratuite oferite de stat), la absolvirea unui școli profesionale, unde a învățat meseria de educatoare. După încă trei ani de studiu, a obținut licența de profesor pentru învățământul preșcolar, „toate astea ca imigrant, după vârsta de 40 de ani.”
Mihaela crede că există și în România oameni fericiți, aproape de familie, care reușesc să obțină ce vor de la viață.
„Alții locuiesc câte trei generații într-un apartament de bloc, fără perspectiva de a avea casa lor, nu au bani pentru a plăti meditațiile copilului, nu au bani să-l trimită în excursii cu școala sau în tabere, nu au bani să plece într-o vacanță nici măcar în țar, iar mulți nu-și mai găsesc de lucru pentru că sunt considerați „bătrâni” la 45 de ani”, încheie ea.
Cătălin, 44 de ani: „Finlanda nu este o țară fericită”
Bărbatul locuiește în insulele Åland de 14 ani, alături de soția lui și cei doi copii ai lor. El se consideră fericit în Finlanda și face parte dintr-o asociație a românilor din zonă (aproximativ 600 de oameni), însă susține că, din păcate, nu reușesc să mențină relațiile de prietenie cu cei mai mulți, din cauza „unor orgolii personale și a influenței vieții sociale de aici.”
Românul descrie finlandezii drept reci, calculați, cu o viață socială aproape inexistentă, deoarece au obiceiul de a nu se deranja unii pe alții, iar „o mare parte dintre ei sunt rasiști.”
Cătălin lucrează în curățenie la un gimnaziu și spune cum a remarcat faptul că sistemul lor educațional este foarte permisiv în privința libertăților elevilor, fapt care, adaugă el, afectează posibilitatea profesorilor de a-și ține orele.
„Am observat o lipsă totală de respect al elevilor pentru profesori. Sunt mulți tineri cu probleme serioase de comportament, iar bullying-ul este aproape firesc în școală, în timp ce sunt și elevi care consumă alcool și droguri. Nu le lipsește nimic în școli, dar lipsa completă a competiției, și dorința de a impune un sistem de învățământ care nu o încurajează, în ceea ce privește cunoștințele acumulate, e o problemă”, crede el.
Românul menționează și cum sistemul public de sănătate este bine pus la punct, bătrânii au parte de îngrijire, dar crede că finlandezii tineri nu sunt fericiți și „evadează în alcool și droguri, iar unii pot fi violenți.”
„Nu știu cum s-a ajuns la concluzia că Finlanda este o țară fericită, deoarece nu este adevărat. Prețurile au crescut foarte mult, iar salariile parcă au încremenit, iar singura șansă de a face bani extra este de a munci fără oprire, pentru că impozitele pe salarii cresc exponențial în raport cu orele în plus de muncă”, adaugă el.
Cătălin crede că lipsa de comunicare a finlandezilor (preferă comunicarea pe mail) și firea lor mai rece s-a transmis și la românii mutați aici.
„Au devenit individualiști, total dezinteresați și necooperanți. Cred că socializarea trebuie făcută cu căldură, nu doar de dragul conversației, așa cum o fac finlandezii zi de zi”, completează el, nu fără a preciza cum încearcă să consolideze comunitatea de români, pentru a sărbători românește și a păstra tradițiile.
„Și ca să vă faceți o idee despre cum sunt finlandezii în realitate, în timpul pandemiei, au murit mai mulți din cauza suicidului decât de COVID”, încheie el.
Elena, 40 de ani: „Este o țară rece și nu mă refer doar la vreme”
Elena este femeie de serviciu la o școală și locuiește de 15 ani în Finlanda.
„Este o țară rece și nu mă refer doar la vreme, ci și la oamenii de aici. Este o societate dificilă, sistemul de învățământ este precar, iar copiii au libertate totală. Spre exemplu, la ședința doar cu fata noastră, învățătoarea ne-a ascultat și apoi i-a spus fetei că poate să facă ce vrea.
Copiii aud în casă cuvinte urâte și le folosesc și la școală”, spune ea. Femeia vorbește și despre cum prețurile au crescut, dar, în același timp, crede că „aici e mai liniște ca oriunde. Fericirea este greu de atins, dar sunt mulțumită cu ceea ce am.”
Marian, 41 de ani: „Vremea și întunericul, elemente care te pot duce într-o stare depresivă”
Marian locuiește în Finlanda de 13 ani, alături de soția lui și băiatul lor de opt ani. El lucrează ca frizer și are un barbershop pe care l-a deschis în 2019.
„Din anumite puncte de vedere, educația, viața socială, egalitatea de șanse, Finlanda se ridică deasupra altor țări, dar are și părți mai puțin fericite, cum ar fi vremea și întunericul, elemente care te pot duce într-o stare depresivă”, zice românul. Bărbatul mărturisește că pentru el fericirea este „a trăi cu credință în Dumnezeu, alături de familie, dar și bucuria de a profesa ceea ce-i plac. Nu sunt neapărat fericit aici, deoarece îmi lipsesc părinții, frații, dar și locurile unde am copilărit.”
Radu*, 39 de ani: „Pentru a fi fericit aici trebuie să te integrezi”
Radu a ajuns în Finlanda în iunie 2015 și activează ca designer, producător, dar și host de radio.
„Pentru a fi fericit aici trebuie să te integrezi și să beneficiezi de ce are țara de oferit. Da, eu sunt fericit, deoarece am reușit să realizez lucruri pe care poate în România n-aș fi avut cum să le fac, sau nu la nivelul de aici. Finlanda este o țară organizată, cu un nivel mare de încredere reciproc, nivel ridicat de trai. Nu este perfectă, dar unde este?”, explică el.
Radu spune cum nu poate vorbi despre fericirea românilor din România, în numele lor, dar crede că există oameni din ambele tabere.
„Avem multe exemple bune, dar avem și un număr mare de oameni care au plecat în străinătate pentru că erau nefericiți și căutau ceva mai bun.”
*Unele nume au fost schimbate pentru a proteja identitatea personajelor
INTERVIURILE HotNews.ro