Am ras de ne-au durut falcile ori am fost saraci si destepti. Am fost la Festivalul de teatru independent Undercloud

Ne-am hranit zece zile cu piese de teatru. Am fost cu Gasca zece zile laFestivalul de teatru independent Undercloud, editia a zecea.Chiar am mancat acolo „teatru pe paine”, in salile alea mici de la Hanul Gabroveni-ARCUB Bucuresti, unde nu e loc decat de pasionati si afectele lor. Vedeti ce piese am vazut si ce stari, aprecieri, aplauze ne-au smuls. Undercloud, da, este experienta Haute Culture.

ULTIMA BANDA A LUI KRAPP Text: Samuel Beckett Regie: Jaroslaw Fret Distributie: Alessandro Curti Productie: Institutul Grotowski, Polonia

Beckett in italiana. Krapp batranul, hainele ponosite, banda lui de magnetofon care ruleaza ca o succesiune de amintiri, cuvintele lui disparate ca si cum mintea e tandari, tipatul lui Krapp „la bobinaaaaa”, tot haosul emotional al unui om intr-un monolog. Ce mai ramane dintr-o femeie cu ochii verzi in memoria lui Krapp: Noi nu ne miscam, dar totul sub noi se misca. Spectacolul Institutului Grotowski da o turnura monologului lui Beckett: un actor isi inregistreaza vocea, pentru clipa in care va fi pregatit sa-l joace pe Krapp. Cine-i Krapp, omul? Suntem noi.

ROVEGAN, Text si regie: Catinca Draganescu Distributie: Mihaela Teleoaca, Silvana Negrutiu, Valentina Zaharia Video & documentare: Alexandra Dinca, Vlad Birdu, Ionut Popescu Muzica: Alexei Turcan Productie: Asociatia Arena si Centrul de Teatru Educational REPLIKA

Unde mergi cand esti sarac lipit? Cum se schimba lumea cand trebuie sa mergi inspre orizont, sa lasi in spate un locsor al tau? Spectacolul e despre migratia saracilor de noi din Europa de Est catre Occidentul utopic. Actritele interpreteaza mame care pleaca in Italia. Ce se-ntampla in mintea unei mame cand trebuie sa plece?

PESCARUSUL JONATHAN LIVINGSTON Dupa nuvela omonima de Richard Bach Distributie: Doru Mois si Alina Pisculungeanu Consultant coregrafie: Ioana Marchidan Productie: Intreprinderea de Cultura & Acrobatika

Pescarusii sunt dansatorii prinsi de fasii de panza in tavan. Pirueta lor e o intrebare pe care o pune un tanar pescarus mai varstnicului Jonathan Livingston: Nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai au incercat sa te ucida. E o parabola despre lumea noastra, unde omul sau pasarea sunt deopotriva de vulnerabili.

THE SUNSET LIMITED Text: Cormac McCarthy Traducere: Ioana Pelehatai Regie: Andrei si Andreea Grosu Distributie: Serban Pavlu si Richard Bovnoczki Scenografie: Vladimir Turturica Productie: Teatrul UNTEATRU

Doi oameni sunt intr-o incapere. Se cunosc. Spun lucrurilor pe numele lucrurilor, fara camuflaj, fara false aparente. Cat de fragil esti in fata Celuilalt? E horror, de fapt. Sa vezi doi oameni care-si spun adevarul gol. Unul crede in Dumnezeu. Celalalt nu crede. Unul vorbeste, se confeseaza. Celalalt vorbeste, se spovedeste. Fiecare marturie e la fel de valabila.

OMUL PERNA Text: Martin McDonagh Regie: Eugen Gyemant Distributie: Ionut Grama, Lucian Iftime, Catalin Babliuc/Andrei Seusan, Dan Radulescu, Teodora Iancu Scenografie: Maria Nicola Productie: Teatrul ACT

O societate totalitara & o poveste macabra despre doi frati. Cu umor morbid. Fratele cel mare e scriitor. Fratele mic e retardat. Doi anchetatori kafkieni il interogheaza pe scriitor. Cativa pusti cad prada unui criminal pe maidanul orasului. Scriitorul descrie in povestile lui crime similare cu ororile intamplate in realitate. Cine-i Omul-Perna? Un om construit perne care are o functie in Univers. De fiecare data cand un om incearca sa se sinucida, in fata lui apare Omul-Perna. Timpul se dilata. Foarte mult se dilata. Pana cand omul, sinucigasul, se intoarce din nou in perioada vesela a copilariei. Omul-Perna il indeamna sa moara de fraged. Il ghideaza spre gheata cea mai subtire de pe rau, cat sa cada-n groapa de pescuit la copca. Il conduce catre flacara dintr-un incendiu. Il indeamna sa inghita lama de ras. Omul-Perna pune la cale moartea inocentilor. De ce? Ca sa nu mai duca viata urata si lunga, care, la varsta matura, ii impinge la suicid.

ZIC ZAC Regie: Andrea Gavriliu, Stefan Lupu Distributie: Andrea Gavriliu, Stefan Lupu, Gabriel Costin Scenografie: Andreea Sandulescu Asistent scenografie si sunet: Alexandru Petre Light design: George Rotaru Montaj video: Gabriel Costin Productie: Zic Zac

Zic Zac e sunetul pe care-l scoate face inima ta. De ras, de durere, de panica. De iubire, in primul rand. Spectacolul de dans al Andrei Gavriliu e „inefabil”. Nimic nu poti sa spui despre ce vezi. Ar putea fi despre o relatie. Doi dansatori, o fata si-un baiat. Un DJ care-i, de fapt, un deus ex-machina invesmantat in blana de monstru, apoi, in finalul dansului, in stras-uri, ca un robot. Ca un inger. Asa se iubesc oamenii, caci dragostea are ritm ca muzica, cu orgasm, cu supradoze de iluzii, cu multa disonanta & multa armonie. In dragoste asa este, ca-n spectacol: Unul e Zic, altul e Zac. Doua litere la fel, micuta litera din mijloc diferita. Ca un sincron de dans, cand muschii picioarelor si mainilor fiecarui dansator fac, in contractia lor inexplicabila, un unghi aproape perfect de asemanator.

BABEL Concept si coregrafie: Arcadie Rusu Performeri: Ioana Marchidan, Teodora Velescu, Diana Spiridon, Alex Calin, Alin State, Arcadie Rusu Scenografie & Light Design: Hermina Stanciulescu Muzica: Alexandru Suciu Coproductie Centrul National al Dansului Bucuresti si LINOTIP ￢ Centru Independent Coregrafic

Babel reprezinta omul primitiv in societatea hiper-moderna. Aici nu ai cum sa te adaptezi suficient de repede cat sa ramai in trend, cat sa tii pasul cu tehnologia sau cu ritualurile de conduita. Drept urmare nu te mai adaptezi. Spectacolul de dans contemporan atinge atat subiecte dure precum rolul femeii in societate, alienarea individului s relatiile interumane cat si subiecte banale, pur romanesti, precum statul la coada si Dorel cu Pickhammerul (e in dexonline si el si picamar). Fiecare din cei 6 performeri are cate un moment dedicat lor. In timpul acestui solo, restul dansatorilor reprezinta multimea de oameni, haosul cotidian. Ioana Marchidan, pe care deja am urmarit-o in mai multe spectacole, ne taraste cu ea la doctor. Scena reprezinta lupta pacientului de a obtine atentia doctorului intr-o lumina amuzant de sinistra care se sfarseste cu doctorii care fac selfie cu ea. Alin State este muncitorul care sparge strada cu picamarul toata ziua, care isi depaseste conditia si devine rockstar, mereu intorcandu-se din ce in ce mai disperat la job insa. Pe toata durata spectacolului, haosul se intensifica, ramai cu senzatia ca nu curge nimic lin si ca momentele nu sunt legate intre ele. Nu se vorbeste deloc, este doar miscare scenica. Se trece brusc de la momente amuzante la duo-uri romantice, de la inversarea genurilor la mama care isi alapteaza copilul la san, de la teatru mut la dans hipnotizant. La fel ca in legenda, in spectacolul Babel momentele coregrafice nu au neaparat legatura unul cu altul. Nepasarea si izolarea sinelui fata de grup, de colectiv, este la fel de apasatoare ca in viata de zi cu zi. La final, voci inregistrate de pe strada raspund la intrebarea: Ce este dansul contemporan?. Nimeni nu stie, se aud tot felul de aberatii. Daca in „2 femei contemporane” afli ca o feminista este „o femeie cu ambitii prostesti”, in Babel afli ca dansul contemporan este un dans modern, un tip de balet. In fine. Acest manifesto al performance-ului, al miscarii contemporane live (in orice forma a sa) am mai intalnit-o si in alte spectacole in ultimii ani. Desi inteleg intentia de a pune publicul pe ganduri, aceasta forma de informare a ajuns un fel de manifest nescris. Ai, nu ai treaba, in spectacol pui un moment verde in fata despre ce inseamna de fapt forma de arta la care ai venit. Nu e breaking the fourth wall, iti sparge fata direct si ar putea sa fie prezentata in alt fel.

INAINTEA EREI NOASTRE Regie, scenografie, dramaturgie: Daniel Chirila Distributie: Alina Mindru, Maria Veronica Varlan, Tudor Morar, Tiberiu Enache, Ovidiu Cosovanu, Dumitru Georgescu Productie: Teatrul LUNI de la Green Hours si Frilensar.

Comedie atit de spumoasa incit am plecat cu dureri de falci si febra musculara la stomac de atita ris. Jocul actorilor, fara cusur. Actiunea se petrece la tara, sa zicem in „Romania profunda” ca sa citez pe cineva, cindva „inaintea erei noastre”, cu sensul de era moderna din oras. Invatatorul cu cumul de functii, pentru ca e si primar in satul rupt de lume, invatatorul-primar deci, Dumitru Georgescu (daca inca nu ati vazut Bucuresti-Instalatie umana, si daca se mai joaca, trebuie sa mergeti neaparat, probabil de doua ori). Maria Varlan, memorabila in Incendii de Wajdi Mouawad, e muta aici, se exprima deci doar prin mimica, privire, gesturi, atitudine, si o face bine, foarte bine. Isi cara pestisorul intr-un borcan enorm de muraturi plin cu apa si face totul impreuna cu fratele ei, Ovidiu Cosovanu, copii simpli de la tara. Memorabil Tudor Morar, un rol greu, jucat impecabil, ardeleanul hitru, mucalit; perfect Tiberiu Enache, tocilarul crescut in dragoste pentru dictator si partid, tinta glumelor celorlalti si preferatul invatatorului-primar, eviden; Alina Mindru, inspectoarea „de la Capitala”, unul din personajele care te face sa rizi in hohote, absolut impecabila. Sentimentul cu care am plecat a fost de bucurie curata, asa de greu ne mai bucuram cu adevarat… Actori tineri, foarte tineri, explodind de talent, fericiti ca joaca, ca sunt pe scena, un spectacol „must-see”. Sper sa fie premiat, se aude juriul Undercloud?

CREDITUL Text: Jordi Galceran Regie: Mihai Constantin Distributie: Razvan Vasilescu si Serban Pavlu Productie: Godot Cafe

BPF adica Banca Pentru Fericire, da credite; Jaime -Serban Pavlu-, ajuns sa aiba nevoie de un amarit de credit, afla insa ca ceea ce spune reclama BPF (care ruleaza pe un ecran la inceputul spectacolului) este complet diferit de realitate, de la seful sucursalei, Razvan Vasilescu. Comicul se strecoara prin meandrele unei situatii de necrezut, ciudata si chiar dramatica. Cel care cere umil un credit si este refuzat si dat afara de bancher, ajunge sa domine situatia prin manipulare deloc subtila si amenintari iar bancherul sfirseste prin a cunoaste umilinta si tragedia destramarii familiei pe care o credea vesnica. Comedie amara, realitatea te loveste printre hohote de ras.

CARPATHIAN GARDEN Text si regie: Radu Iacoban Distributie: Radu Iacoban si Tudor Aaron IstodorProductie: Godot Cafe Teatru￢

Un fel de Bucuresti-Instalatie umana dar pe intelesul tuturor, mai putin zguduitor, cu simbolistica si sugestii putine, ti se da mura-n gura (poate asa pricepi). Desi de citeva ori am stiut ce va urma, ca situatii, subiect, deci este previzibil, spectacolul e departe de a fi plicitisitor. Este viata noastra, a fiecaruia si a tuturor, in tara asta, cu situatiile aberante, falsele ierarhii, cu goana permanenta dupa bani si putere, povestita cu cuvintele noastre.

HUGHIE Regie: Alexa Visarion Distributie: Richard Bovnoczki, Andrei Seusan si Alexandra Stroe/Tatiana Grigorescu Productie: Teatrul UNTEATRU

Greu. Foarte greu. O’Neill. O atmosfera apasatoare de la inceputul piesei, cu toate ca omul care are rolul principal, adica rosteste 90% din text, Richard Bovnoczki, aparent e vesel, putin ametit de viata boema, tinereasca pe care o duce si a dus-o din copilarie. Nu stii daca e serios sau superficial, afli insa brutal, ca si cum te pocneste cineva in plina figura, la sfirsit, ca a fost de fapt mereu serios. Hughie nu apare dar este subiectul piesei, povestit de prietenul lui din copilarie, jucat de Richard Bovnoczki. Dupa socul finalului, dupa aplauze, apare Alexa Visarion, o surpriza. Un om cu figura de restaurator de icoane. Povesteste celor care au vrut sa ramina in sala, frinturi din viata lui, povesteste de parintii lui, de Dumnezeu, de credinta dar mai ales de iubirea pentru meserie. De cealalta credinta. Ceea ce l-a indrumat in viata a fost sa faca ce face, bine. A stiut ca nu poate altfel. Ar fi extraordinar ca noi toti sa facem ceea ce facem, bine. Sa avem aceasta certitudine, ca asa trebuie facut, ca doar asa se poate. Iluzii. Vedeti acest spectacol. E greu dar merita.