ANALIZA. Anul 2024. Dezechilibrele bugetare și jocul politic confuz al căutării de soluții într-un an preelectoral

În decembrie 2022, pe cifrele date publicității de Ministerul de Finanțe, condus de Adrian Câciu (în prezent ministru al fondurilor europene), Consiliul Fiscal a exprimat o serie de dubii privind capacitatea guvernului – Nicolae Ciucă, la acel moment, dar despre care se știa că va fi succedat la mijlocul anului 2023 de un guvern Marcel Ciolacu – de a se încadra în ținta de deficit bugetar de 4,4%:

Consiliul Fiscal arată că construcția bugetară pentru anul 2023 are în vedere reducerea deficitului bugetar potrivit metodologiei naționale la 4,4% din PIB, respectiv cu 1,34 pp din PIB față de nivelul proiectat pentru anul 2022. Această diminuare are loc în planificarea bugetară prin majorarea veniturilor bugetare cu 0,9 pp din PIB, concomitent cu reducerea cheltuielilor bugetare cu 0,44 pp din PIB.

Consiliul Fiscal susține că este de salutat intenția, foarte ambițioasă, de a duce deficitul bugetar (cash și ESA) la 4,4% din PIB în 2023 și la sub 3% din PIB în 2024 (conform Strategiei Fiscal-Bugetare). Și tot salutar este dezideratul de a duce investițiile la peste 7% din PIB în 2023 având în vedere resursele europene disponibile.

Cu toate acestea, Consiliul Fiscal apreciază drept probabilă încasarea unor venituri mai mici comparativ cu țintele asumate în proiectul de buget de circa 11,3 miliarde de lei, reprezentând circa 0,73% din PIB. Aceasta derivă din considerarea gradului de colectare (inferior cu 8,7 mld. lei în raport cu proiecția) și supraevaluarea cu 2,6 miliarde lei a unor venituri fiscale.

Consiliul Fiscal apreciază ca probabil un necesar suplimentar de alocări bugetare de circa 5 miliarde lei la nivelul cheltuielilor cu bunuri și servicii, de cel puțin 2 miliarde lei la nivelul cheltuielilor de asistență socială, respectiv de cel puțin 2 miliarde lei la nivelul cheltuielilor cu dobânzile. Cumulat, Consiliul Fiscal estimează o sub-bugetare a cheltuielilor de cel puțin 0,58% din PIB.[2]

Una peste alta, Consiliul Fiscal estima la finele anului trecut – reamintesc, pe cifrele din proiectul de buget prezentate și susținute de ministrul de atunci, Câciu – că este mult mai probabil ca deficitul bugetar să se situeze în apropierea lui 6%: „CF apreciază construcția bugetară pentru anul 2023 compatibilă cu un deficit cash în jurul valorii de 5,7% din PIB”[3].

În urmă cu circa o lună, Valentin Lazea, economistul șef al BNR, era citat de presa economică cu următoarea declarație: „După primele cinci luni din anul 2023, deficitul bugetar (pe definiție cash) era de 2,32% din PIB, adică cu circa 0,8% din PIB mai mare decât în primele cinci luni din 2022. În aceste condiții, dacă nu se iau urgent o serie de măsuri, deficitul bugetar la sfârșitul anului 2023 riscă să depășească 6% din PIB, adică ar constitui un regres față de nivelul de deficit de 5,7% din PIB înregistrat în 2022.”

Estimarea lui Valentin Lazea este întărită de analiza Consiliului Fiscal, dată publicității în urmă cu câteva zile: în absența unor măsuri de corecție a derapajului bugetar, estimăm că deficitul se va situa probabil peste 6% din PIB.[4]

Desigur, echipa de astăzi de la Palatul Victoria, care trebuie să găsească o soluție la problema „derapajului bugetar”, cauzat în bună parte – așa cum observa și Dan Șucu – de modul în care a fost construit bugetul pentru anul 2023, cealaltă parte revenind indisciplinei bugetare, s-a schimbat: cuplul Adrian Câciu – Nicolae Ciucă a fost înlocuit, conform acordului politic semnat în toamna anului 2021 de PSD și PNL, de cuplul Marcel Boloș – Marcel Ciolacu.

Cei doi Marcel trebuie să vină cu soluțiile; iar soluțiile gândite la Palatul Victoria și prin birourile de la partide țintesc (în dulcele stil) clasic: (i) reorganizarea aparatului instituțional guvernamental, pentru reducerea potențialului de cheltuire a banului public (o dovadă că nu bugetăm pe proiecte!); (ii) câteva creșteri de venituri din taxe, în principiu prin renunțarea la unele excepții în aplicarea de taxe și impozite și (iii) negocieri cu Comisia Europeană, care să accepte o modificare a țintei de deficit bugetar, care să depășească actualul plafon luat în calcul anul trecut, de 4,4%, sau chiar un rabat temporar de la regulile de calcul al deficitului bugetar.

CUM ARATĂ DEZECHILIBRELE FINANCIARE

Problema principală de care se lovesc guvernanții la acest moment – să nu uităm, post pandemie și în plin război la est de România – poate fi definită pe scurt astfel: avem încasări extrem de reduse la bugetul de stat – 27%, mai mici ca procent din PIB chiar și decât în anii dinaintea aderării la Uniunea Europeană, când depășeau 30% din PIB.

Nu are rost să speculăm contrafactual cum ar fi dacă am reuși să avem încasări la bugetul de stat de circa 35% din PIB – ca să nu spun 38 – 40% ca alte state central sau vest europene -, pentru că nu putem atinge un astfel de procent la încasări doar îmbunătățind activitatea ANAF ori renunțând la plafoanele reduse de TVA sau la excepțiile de taxare a muncii etc.; un astfel de plafon al încasărilor bugetare ar impune o reașezare, pe alte baze, a impozitării și taxării atât a muncii, cât și a capitalului – ceva ce clasa politică a României nu pare nici dornică, nici capabilă să facă.

Totuși, ceva trebuie făcut de urgență, înainte ca situația – căreia nu i-au găsit soluții nici guvernele drăgniste, nici cele conduse de Ludovic Orban sau de „super-finanțistul” Florin Cîțu, ca să nu mai vorbesc de guvernul pese(libeudeme)dist al generalului Nicolae Ciucă – să degenereze nu doar în fricțiuni instituționale cu Comisia Europeană, ci mai ales în sincope de finanțare a investițiilor publice sau a cheltuielilor publice curente: educație, sănătate, apărare – ordine publică și așa mai departe.

Reproduc în cele ce urmează – pentru un tablou de bord sumar, dar grăitor – lista de probleme care evidențiază măsura corozivă în care s-au instalat dezechilibrele financiare în economie, nu de alta, dar așa se poate mai ușor înțelege de ce guvernul Ciolacu nu are prea multe variante în afara atacării în an preelectoral a spinoasei chestiuni a reformelor instituționale și de regim de taxare / impozitare:

(i) Creșterea economică denotă o încetinire serioasă (sub estimări) în anul 2023: România a înregistrat în anul 2022 o creștere economică de 4,8%. Produsul intern brut a crescut cu 0,9% în trimestrul II 2023, comparativ cu trimestrul anterior, iar față de același trimestru din anul 2022, s-a majorat cu 2,7%. În semestrul I 2023, comparativ cu semestrul I 2022, Produsul intern brut s-a majorat cu 1,7%.[5] Economiștii ING au revizuit prognoza de creștere economică a României pentru anul curent, de la 2,5% la 1,5%.[6] Cristian Socol, economistul preferat al PSD, afirma recent că pentru România o creștere economică de 2,5% înseamnă de fapt stagnare…

(ii) Evoluție negativă a datoriei externe a României: Datoria externă totală a României (publică și privată) a crescut în primul semestru al anului curent cu 14,6 miliarde de euro, ajungând la un total de 159,2 miliarde de euro, conform BNR. Datoria administrației publice a atins 71 de miliarde de euro, cu un salt de 23,2% față de decembrie 2022. Din volumul total, datoria externă este de 114,1 miliarde de euro, în creștere cu 15,5% față de 31 decembrie 2022, iar creditele intra-grup reprezintă 45 miliarde de euro, în scădere de la 45,7 miliarde de euro. Din suma totală, datoria externă pe termen lung se ridică la 112,5 miliarde de euro la 30 iunie 2023 (70,7% din totalul datoriei externe), în creștere cu 15,2% față de 31 decembrie 2022.[7]

(iii) Investițiile străine în România, în ușoară scădere, conform BNR: Investițiile directe ale nerezidenților în România au însumat 3.930 milioane euro (comparativ cu 4.533 milioane euro în perioada ianuarie – iunie 2022), din care participațiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au însumat valoarea netă de 4.283 milioane euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă negativă de 353 milioane euro.[8]

(iv) România, a patra cea mai înaltă inflație din Uniune: În luna iulie ac., țările membre Uniunii Europene cu cele mai ridicate rate ale inflației au fost Ungaria (17,5%), Slovacia și Polonia (ambele cu 10,3%), Cehia (10,2%) și România (8,9%). La polul opus, țările membre Uniunii cu cele mai scăzute rate anuale ale inflației au fost Belgia (1,7%), Luxemburg (2%) ți Spania (2,1%). Comparativ cu iunie, rata anuală a inflației a scăzut în 19 țări membre, inclusiv în România (de la 9,3% la 8,9%), a rămas stabilă în Suedia și a crescut în alte șapte state membre Uniunii.[9]

(v) Pensii și salarii: România este țara din regiune (ECE) cu cea mai mare pondere a cheltuielilor cu salariile și asistența socială în total venituri bugetare, cu 2% peste următoarea țară clasată, Polonia, și cu 17% peste Ungaria. Din anul 2021, se observă un trend ușor de scădere a ponderii cheltuielilor cu salariile și asistența socială în total venituri: în 2021, această pondere a scăzut la 74,2%, iar, în 2022, la 69,4%. Această evoluție, explică Consiliul Fiscal, ține de faptul că, deși aceste categorii de cheltuieli au înregistrat o majorare nominală în 2022 față de 2021 – de 6% în cazul cheltuielilor de personal și 21% în cazul cheltuielilor cu asistența socială – veniturile bugetare au crescut într-un ritm superior, cu 22%.[10]

(vi) Investițiile publice: Conform Consiliului Fiscal, în anul 2022 cheltuielile de investiții s-au menținut la același nivel, 4,2% din PIB, ca în anul precedent. Din perspectiva alocărilor cu această destinație ca procent în PIB, România a ocupat, în anul 2022, locul 6 în UE27 (în comparație cu locul 8, în 2021) și o poziție intermediară în rândul țărilor din ECE, înainte de Bulgaria (locul 19) și Polonia (locul 9), dar în spatele Ungariei (locul 1) și Cehiei (locul 5).[11]

Veniturile bugetare reduse – cum spuneam, de doar 27% din PIB – lasă Guvernul cu puține pârghii la dispoziție, atunci când vine vorba de finanțarea unor cheltuieli esențiale, pe fond post-pandemic (moștenirea unor deficite ridicate) și al războiului din Ucraina (care a ridicat factura la energie și a cheltuielilor de apărare etc., la care s-a adăugat asistența pentru Ucraina și republica Moldova); iată un exemplu:

Comunicat ANRE: „Având în vedere activitatea desfășurată în cadrul ANRE cu privire la colectarea, verificarea datelor, întocmirea fișelor de analiză și determinarea sumelor ce se cuvin spre decontare de la bugetul de stat prin intermediul bugetului Ministerului Energiei, respectiv al Ministerului Muncii – Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.118/2021 (…) pentru perioada noiembrie 2021 – martie 2022 și a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 27/2022 (…), pentru perioada aprilie 2022 – mai 2023, situația se prezintă astfel: total general scheme de sprijin: 18,756 miliarde de lei.”[12]

Prin urmare, la Palatul Victoria cuiva i-a venit o idee: ce-ar fi să scoatem din calcului deficitului bugetar sumele cheltuite pentru facturile de susținere a Ucrainei și Republica Moldova? Așa că s-au testat apele la Bruxelles:

Europarlamentarul Victor Negrescu: Țările din prima linie au demonstrat că, în fața pericolului, au fost capabile să facă lucruri importante pentru a ajuta Ucraina și Republica Moldova și a proteja modul nostru de viață. (…) Acest lucru a generat costuri și cheltuieli suplimentare neprevăzute și a pus o mare povară asupra bugetelor naționale. Uneori, aceste costuri financiare indispensabile au fost făcute în detrimentul altor politici cruciale care afectează în mod direct reziliența democratică și socială a acelor țări. Prin urmare, respectarea regulilor fiscale europene actuale, legate de rata deficitului de 3% din PIB și datoria de 60% din PIB, a devenit din ce în ce mai dificilă și provocatoare din punct de vedere social, mai ales în era post-Covid și cu ratele actuale ridicate ale inflației.

Adresez Comisiei Europene solicitarea să evalueze posibilitatea modificării temporare a regulilor fiscale europene și a procedurii deficitului excesiv prin extragerea din calculul deficitului a sumelor specifice cheltuite pentru ajutorul logistic, militar și umanitar pentru Ucraina și Republica Moldova. [sublinierile îmi aparțin] Acest lucru va oferi țărilor UE care ajută o pârghie bugetară mai mare pentru a continua și a-și extinde sprijinul atât de necesar către Ucraina și Republica Moldova.[13]

REFORMA INSTITUȚIONALĂ ȘI FISCALĂ ÎN TERMENI DE DEZBATERE PUBLICĂ

„Gaura din bugetul de stat este de 30 de miliarde de lei”, recunosc peneliștii, și se „impun cu necesitate măsuri de acoperire a acestui deficit”, pe cât posibil „jumătate prin reduceri de cheltuieli, jumătate prin creșterea veniturilor bugetare ca efect al majorării unor taxe și impozite”.[14] Conform anunțului făcut, concomitent, pe rețelele sociale, de cei doi lideri ai partidelor de guvernământ – Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu – măsurile prin care se intenționează reducerea cu 6 miliarde de lei, până la finele anului a facturii achitată de Guvern din bugetul statului ar fi următoarele:

(i) Eliminarea a 200 de mii de posturi bugetare neocupate;

(ii) Acordarea voucherelor de vacanță doar pentru funcționarii publici care au salarii lunare mai mici de 10 mii de lei brut;

(iii) Indexarea cu rata inflației a redevențelor pentru concesiunile de exploatare a resurselor naturale;

(iv) Reducerea cu minim 20% a numărului de secretari de stat și reducerea la jumătate a numărului de membri ai cabinetelor autorităților locale – președinți și vicepreședinți de consilii județene, primari, viceprimari – și ai reprezentanților autorității centrale în teritoriu – prefecți și subprefecți;

(v) Tăierea unor sporuri nejustificate, comasări și desființări de instituții, reducerea numărului de funcții de conducere în sistemul public și plafonarea indemnizațiilor de conducere la societățile de stat;

(vi) Reducerea numărului de funcții de conducere de la 12% la 8% din totalul angajaților, desființarea funcției publice de șef de birou și creșterea numărului de persoane din subordinea celor ce dețin funcții de conducere;

(vii) În companiile de stat va fi redus cu 50% numărul consilierilor persoanelor din conducere; numărul membrilor consiliilor de administrație va fi redus la cel mult 7 persoane, iar al celor din comitetele de specialitate va fi redus la 5. Indemnizațiile cuvenite acestora vor fi reduse la echivalentul a trei salarii medii brute pe ramura de activitate, dar nu mai mult decât indemnizația lunară a unui secretar de stat și vor fi limitate salariile de bază ale personalului cu funcții de conducere în companiile de stat;

(viii) Comasarea a minimum 20% din institutele de cercetare / dezvoltare existente, astfel încât să se reducă cheltuielile de personal cu 15% și desființarea celor care nu mai sunt relevante în actualul context socio-economic;

(ix) Crearea cadrului legal pentru consorții / parteneriate de achiziții centralizate, la nivelul ministerelor cu OPC, precum și între UAT-uri județene și instituțiile publice subordonate din responsabilitatea altor UAT-uri;

(x) Coaliția ia în calcul oportunitatea opririi temporare a unor investiții locale finanțate de la bugetul de stat: săli de sport, cămine de cultură și altele asemenea aflate în stadiu de proiect și fără contracte de execuție semnate.[15]

Reforma instituțională ar urma să fie aprobată printr-o ordonanță de urgență, concomitent cu o a doua ordonanță de urgență prin care să fie aprobate măsuri de revizuire a sistemului actual de taxare / impozitare:

(i) Pentru microîntreprinderi cu cifra de afaceri de până în 300 mii de lei se va plăti impozit de 1%; la venituri ce depășesc acest nivel și până la plafonul de 2,5 milioane de lei se va plăti un impozit de 3% calculat la cifra de afaceri;

(ii) Autoturismele de lux – cu valoarea de peste 75 mii euro – vor fi impozitate cu 0,3% aplicată la valoarea totală a mașinii;

(iii) Plata unei taxe de 0,3% pentru proprietățile de peste 500 mii de euro, cu unele excepții: casele cumpărate pe credit, unde încă sunt în analiză mai multe variante;

(iv) Se menține impozitul pe dividende la 8%;

(v) Se menține eliminarea facilităților fiscale pentru sectoarele agricol și al construcțiilor;

(vi) Se introduce un impozit pe venit în sectorul IT&C, pentru veniturile de peste 10 mii de lei;

(vii) Pentru PFA-uri, la aplicarea CASS se păstrează plafoanele de 6, 12, 24 salarii, iar ce depășește respectivele niveluri se plătește la venitul real. Plafoanele la CAS se mențin la fel ca în prezent.[16]

Măsurile anunțate, intenția de a fi aplicate încă din luna septembrie ac., pentru a-și atinge scopul de acoperire a unei părți a diferenței care se întrevede între veniturile realizate și cele luate în calcul în proiectul de buget, respectiv la cheltuielile bugetare, au provocat reacții în lanț ale celor vizați, de la patronate la sindicate, de la antreprenori la oameni politici.

În afara reacțiilor venite dinspre organizațiile patronale – așa cum este și cea citată la începutul articolului, a președintelui Confederației Concordia -, au apărut și reacții puternice din mediul politic, mai ales în ceea ce privește „dezastrul” anunțat pe care l-ar avea măsura instituțională (viii) asupra instituțiilor de cultură (ca de obicei, victime sigure ale guvernelor post-decembriste).

Ceea ce intenționează să facă Guvernul este o tentativă de asasinat cultural cu premeditare. Cine atacă cultura este capabil de orice. Cine atacă cultura va ajunge mai devreme sau mai târziu la concluzia că cărțile nu sunt bune tipărite, ci mai degrabă trebuie arse! Acum o săptămână i-am cerut premierului să renunțe la aceste măsuri de austeritate. Pur și simplu să le arunce la coșul de gunoi, pentru că acolo le este locul! I-am expus toate argumentele mele. Prim-ministrul mi-a promis că va ține cont de aceste argumente, dar vom vedea ce se va întâmpla, a declarat presei[17] liderul UDMR, Kelemen Hunor.

Și ministrul culturii, Raluca Turcan, a ales calea formală, instituțională, adresându-se în scris colegului de partid și ministru al finanțelor, Marcel Boloş, pentru a-i atrage atenția asupra faptului că, în cazul în care măsurile fiscale anunțate de către Guvern vor fi duse la îndeplinire, atunci 61% din instituțiile publice de cultură vor fi desființate.[18]

Ministrul cercetării, Bogdan Ivan își susține proiectul[19] prin care, până la mijlocul anului 2024, cu sprijinul Băncii Mondiale, urmează să fie „mapat” sectorul în cauză, cu participarea mediului academic și privat, iar rezultatul analizei va fi folosit pentru a decide ce institute de cercetare dezvoltare ar trebui să fuzioneze cu universitățile și cu care anume dintre acestea. Ministrul a recunoscut, însă, că dacă universitățile au interesul pentru astfel de fuziuni, care le-ar ajuta și să câștige poziții mai bune în clasamentele europene și mondiale de profil, în schimb cei care conduc institutele de cercetare-dezvoltare nu sunt deloc încântați să le fie dematelate cuiburile neperformante de tocat bani publici și nepotisme.

Acesta este cu adevărat momentul de răscruce pentru România și, a spus domnul prim-ministru, să avem mai puțini șefi la bani, apără reforma instituțională și ministrul Marcel Boloș[20]. Sunt peste 16 mii de șefi la banii publici, noi le spunem ordonatori de credite. Sunt șefi pe banii publici care trebuie să fie mult mai puțini, să avem mult mai puțină birocrație, să avem o mult mai bună chibzuință a utilizării banului public, pentru că nu poți să ceri impozite și taxe la omul amărât, care își plătește contribuția la ceea ce înseamnă impozitul pe muncă, contribuțiile sociale, și după aceea, în partea cealaltă, pe cheltuieli publice, să ai o țopăială și un dezmăț, care nu pot să meargă la infinit. (…) Repet, în caz contrar, spun cu toată răspunderea și responsabilitatea, deficitul bugetar va ajunge în jur de 7%. Prin aceste măsuri pe care urmează să le adoptăm, va fi o temperare a deficitului bugetar și, chiar dacă vom ieși cam șifonați la sfârșitul acestui an, anul viitor va arăta cu mult, mult mai bine decât ceea ce avem în prezent.

REVERBERAȚII ÎN ANUL ELECTORAL 2024

Reproduc din minuta ședinței de politică monetară a Consiliului de Administrație al BNR, din data de 7 august ac.: Implementarea pachetului de măsuri fiscal-bugetare aflate în discuție, dar neadoptate deocamdată, ar fi de natură să accentueze corecția deficitului de cont curent, odată cu reducerea celui bugetar, cu repercusiuni favorabile inclusiv asupra costurilor de finanțare a economiei și a comportamentului cursului de schimb al leului. Totodată, programul de ajustare fiscală ar facilita revenirea ceva mai devreme a ratei anuale a inflației în interiorul intervalului țintei, prin slăbirea și epuizarea mai rapidă a presiunilor inflaționiste ale factorilor fundamentali, contribuind astfel la asigurarea stabilității economiei.[21] [sublinierile îmi aparțin]

Sunt absolut sigur că guvernul Marcel Ciolacu înghite cu maximă frustrare broasca râioasă a „reformelor” în an preelectoral, care de altfel ar fi trebuit făcute de mult, încă de la angajarea PNRR, deci cel puțin de la guvernul Florin Cîțu încoace, ca să nu mai vorbesc de timpul pierdut de guvernul generalului Nicolae Ciucă, cu largul acord al actualului premier, care avea pe atunci, ca șef la Camera Deputaților, alte „priorități”.

Ce ar fi de făcut, totuși? s-au întrebat mult și bine atât Marcel Ciolacu și cercul apropiaților săi, cât și liderii PNL împreună cu consilierii Cotroceniului pentru ca, pe cât posibil, măsurile de cârpire (că de reformă reală mă tem că, din nou, nu va fi vorba) a echilibrului bugetar să nu facă de rușine la urne frăția cu greu obținută a PSD și PNL. Îmi imaginez că s-au găsit câteva răspunsuri și încerc să le inventariez după prioritatea cu care sunt aruncate de Făt-Frumosul coaliției guvernamentale, din goana armăsarului, în calea Ghionoaiei electorale:

(a) Vina pe Bruxelles! Da, Comisia Europeană este de vină, pentru că nu lasă frâul deficitului bugetar mai liber, în condiții grele, de război, dar Guvernul va lua taurul de coarne și nu se va pleca în fața Bruxellesului, ci va negocia!

Marcel Ciolacu: Am văzut o întreagă dezbatere publică legată de vizita mea și a unor miniștri din guvern la Bruxelles. De aceea aș dori să fiu foarte clar cu această ocazie. Premierul României și miniștrii din Guvernul României nici nu îngenunchează, nici nu se ploconesc și nici nu execută ordinele nimănui. Avem un dialog normal cu Comisia Europeană, care vizează închiderea anumitor jaloane din PNRR. Automat, vizează și atragerea mai multor miliarde de euro pentru sprijinirea populației. Este un demers normal pe care, cu sinceritate vă spun, Guvernul României ar fi trebuit deja să-l fi făcut. (…) Pe scurt, vizitele de la Bruxelles au rolul de a obține lucruri concrete pentru țară și pentru români. Aceasta este fișa postului a miniștrilor și a primului ministru al Guvernului României. E un lucru cât se poate de normal.[22]

(b) Să luăm bani de la multinaționale! O idee a liberalilor, susținută și de Sorin Grindeanu, care ar prefera să fie lărgită gama de suprataxare a profitului multinaționalelor[23] – la modă și în alte state din Uniune – pentru a evita nemulțumirile autohtone ale „patriotului naționale”, chiar dacă Iancu Guda a demonstrat cu creionul pe hârtie că nu ar ajuta cu nimic bugetul de stat acest exercițiu suveranist:

Să presupunem că profitul brut real al multinaționalelor ar fi de 10%, dublu vs. media națională, un rezultat excepțional. Ce impozit pe profit ar plăti aceste companii, în acest scenariu? 1000 mld lei (cifra afaceri) x 10% (profit brut) x 16% (impozit) = 16 mld lei. Aceasta înseamnă doar 1% din PIB. Foarte puțin! Deficitul fiscal din acest an va depăși 100 mld lei. Salariile din sectorul public costă anual 120 mld lei. ANAF are de recuperat 70 mld lei datorii restante, din care 58 mld lei provin de la top 1000 restanțieri, un sfert provin de la companii de stat, zero multinaționale în top 1.000 restanțieri. Acestea sunt problemele adevărate!

(c) Ce-ar fi să devansăm creșterea salariului minim, să creștem astfel încă din septembrie baza de impozitare? Că doar majoritatea celor 2 milioane de salariați plătiți cu salariul minim sunt pe statele de plată ale capitalului privat, nu al companiilor statului…! Dacă se va adopta, probabil creșterea va fi de 300 de lei brut (de la 3.000 lei la 3.300 lei brut, în mână 2.070 față de 1.890 lei)[24].

Conform sondajelor de opinie[25], PSD pare să aibă o marjă electorală destul de largă, de 31%, în preferințele alegătorilor, ceea ce nu se poate spune și în cazul PNL, cu 19%, doar cu un procent mai mult decât AUR, cu ale lor 18%. Puțina opoziție la PSD și PNL – care nu este AUR, deși domniile lor speră în continuare să-i convingă pe români de acest lucru – este firavă și fără viitor, din ce pare: USR 11%, UDMR aceleași 5% (deși opoziția UDMR la PSD și PNL are același mare semn de întrebare ca și în cazul AUR).

Având o marjă importantă de manevră politică, premierul Marcel Ciolacu trebuie să acționeze pe cât posibil în așa fel încât în anul electoral factura reformelor minimale care vor trebui eventual făcute, să fie plătită de PNL, iar scorul său personal de încredere ar fi de dorit să crească în urma actului guvernării; ținte nu tocmai ușor de atins, pasibile de contaminare la hazard.-Citeste continuarea articolului si comenteaza pe Contributors.ro