ANALIZĂ Cum validăm noile regiuni, dacă și când vor fi să fie?

Este de domeniul evidenței publice faptul că România are nevoie de o mai bună reorganizare administrativă, de instituții eficiente pentru o mai bună guvernare, adecvate nivelului la care acestea funcționează, local, regional sau central. Crizele multiple care se manifestă sau se prefigurează pot fi un stimulent în a fundamenta și a porni la aplicarea politicilor necesare în domeniu. Amânare sine die, cu pretexte de genul alegerilor care vin sau similar, nu ajută.

Procesul trebui început cât mai curând prin fundamentare științifică, discutare publică și aplicare secvențială a strategiilor aferente. Când ai atâtea comune care nu se pot autosusține financiar, infrastructură deficitară care blochează comunicarea, inegalități teritoriale de dezvoltare, este fundamental să cauți și să aplici soluții. Specificarea clară a principiilor după care lucrezi și a modalităților de validare anticipativă pentru oricare din direcțiile de acțiune în domeniu sunt esențiale.

În materialul pe care îl propunem încercăm să răspundem la întrebarea „cum validezi anticipativ nivelul de dezoltare de tip regiune de rang 2 (NUTS 2) ?”, indiferent de cum le numești sau de numărul lor. Întrebarea nu implică, nicicum, ideea că alte secvențe ale procesului – reducerea voluntar-fundamentată a numărului de comune, proiectarea mecanismelor instituționale la nivel local-regional-central etc. – ar fi secundare. După aceste precizări introductive trecem la specificarea principiilor de bază pentru validarea menționată.

Principiile

Întrebare de la care pornim, în funcție de practicile dominante în România, este legată de raportul dintre criterile identitare și cele funcționale în proiectarea regiunilor de tip NUTS 2 (regiuni de dezvoltare, în cazul României). Este bine ca aceste regiuni să urmeze conturul regiunilor istorice, pe cel al regiunilor actuale de dezvoltare, sau este mai bine să aibă un alt contur spațial? Principiile acreditate în practica internațională în domeniu susțin ideile de: a) proiectare multicriterială, b) ordonare parțială a principiilor, funcție de importanața aplicării lor și c) de evaluare anticipativă și, ulterior, periodică, a modului de funcționare a regiunilor propuse. Conform primului criteriu, se poate specifica ideea că este de preferat ca regiunile de rang secund (NUTS 2) să fie proiectate în funcție de mai multe criterii, de maximă relevanță fiind percepția identitară, asociată unui anumit spațiu, și funcționalitatea acesteia (Hansen et al. 1997, Dragoman 2023). În seria criteriilor de bună funcționaitate a regiunilor (Zamfir 2013) intră atât funcționarea piețelor de forță de muncă, dar și cele sociale de interacțiune, capitalul relațional al diferitelor grupuri sociale, compoziția demografică a populației favorabilă participării economice a populației, mărimea demografică în calitate de facor de condiținare a competitivității demografice etc. Conform celui de-al doile criteriu, este dezirabil ca prioritatea să fie acordată criteriilor de funcționalitate social-economică) (Sandu 2013).Criteriul trei (c) solicită ca primele două criterii să fie testate în aplicarea lor, atât anticipativ cât și după adoptarea regionalizării (Sandu 2022).

Vom ilustra aplicarea principiilor exemplificativ, pornind de la datele din figura 1, referitoare la fluxurile de migrație internă, interjudețeană, înregistrate la ultimul recensământ din 2021.

Regiuni istorice sau de dezvoltare?

Graficul respectiv pledează în favoarea regiunilor de dezvoltare mai mult decât pentru regiunile istorice (Figura 2). Județul Hunedoara, spre exemplu, are cel mai puternic flux de migrație a populației rezidente, spre localitățile din județul Timiș. Strict vorbind, județul respectiv face parte din regiunea istorică a Transilvaniei. În proiectarea de regiuni de dezvoltare realizată prin Carta Verde a Dezvoltării Regionale, în 1996, județul respectiv apare în cadrul regiunii de dezvoltare Vest. Este o ilustrare a faptului că, în proiectarea regiunii Vest a fost acordată prioritate unității funcționale și nu identității asociate cu regiunea istorică. În plus, ar fi de menționat faptul că dacă se ia noțiunea de Transilvania în sens larg (Trebici, 1996), atunci județul Hunedoara poate fi considerat ca parte din Transilvania, ca anasamblu de regiuni intracarpatice.

Figura 1. Principalele fluxuri interjudețene de migrație internă între rezidența anterioară și cea actuală, 2021

Un alt tip de situație asupra căreia apar informații în graficul fluxurilor de migrație internă din Figura 1, se leagă de județele din regiunea de dezvoltare Sud-Est. Aceasta este cea mai eterogenă regiune de dezvoltare cu două județe din Moldova (Vrancea și Galați), două din Muntenia (Buzău și Brăila) și două din Dobrogea (Tulcea și Constanța).

Care este varianta optimă de proiectare? Să proiectezi regiunile NUTS 2 pe contrurul regiunilor istorice sau să mergi pe configurația actualelor regiuni de dezvoltare? Dacă optezi pentru criteriul primatului dat funcționalității, atunci accepți configurația regiunilor de dezvoltare ca fiind, parțial, diferite de cele istorice. Altfel, este greu de răspuns cum poți considera funcțională o regiune de dezvoltare în care pentru a ajunge la capitala de regiune trebuie să de deplasezi de la Galați la Iași. În legătură cu informatizarea serviciilor publice, nu m-aș gabit să spun că rezolvă totul, rapid. În plus, Galațiul, Brăila și Tulcea fac parte din regiunea Gurilor Dunării care nu este regiune istorică dar ca regiune geo-economică este bine conturată. În plus, ar fi de menționat că al doilea pol de atracție a forței de muncă din județul Galați, după București, este Brăila. Ideea de a rupe circulația forței de muncă din Galați prin plasarea județului în altă regiune de dezvoltare intră în contradicție cu principiul priorității care trebuie acordat criteriilor de funcționalitate, în proiectarea regiunilor de dezvoltare.-

Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro